Concertul de Anul Nou 2015 al Filarmonicii din Viena

Deja tradiţie în casă (ca în multe alte case, presupun), concertul ăsta vine la pachet cu schimbarea agendei de birou, cu ceva emoţii pentru noul an, cu atmosfera de vacanţă (aproape că seamănă cu un alt Crăciun!) şi cu dorul de Viena :)

Programul de anul acesta a putut fi găsit pe pagina specială de Facebook, aici, la care s-au adăugat trei encores: polca "Explosions" de Johann Strauss-fiul, precum şi cele două intrate în tradiţie - "Dunărea albastră" şi "Marşul Radetzky".

Aveţi aici concertul integral, iar mai jos momentele care mi-au părut mie cele mai reuşite.


Strauss-fiul "Perpetuum mobile"



Hans Christian Lumbye "Champagner Galopp"


Strauss-fiul "Polka Explozii"

Şi, evident, ne-am înscris pentru bilete la concertul de anul viitor.

Revelion 2015

Ultima sticlă de porto, adusă acum doi ani din Lisabona - excelent vin, parol! Şi poze cu spectacolul meu personal de artificii, momentul meu preferat din noaptea de Revelion. Anul trecut am fost atât de surprinsă de cât de aproape eram de ele (se deschid EXACT în dreptul balconului meu), încât n-am avut pregătit aparatul foto :)

La mulţi ani! 

 

Resolutions

[poza de aici]

:)) 

Şi, ca să nu rămâie doar astea de pe vremea dacilor, pentru anul următor mi-am propus următoarele:

- să demarez proiectul cel mare - o să vă povestesc odată... :)

- să călătoresc (am deja două destinaţii, dar mai sunt circumstanţe de rezolvat) şi să văd cât mai multe concerte (m-am abonat  la toate newsletter-ele posibile)

- să am nevoie de ochelari. Asta e deja "misiune îndeplinită"! :)) Nu garantez că ajung şi la oftalmolog... dar nevoie am :D

- să împlinesc 40 de ani. Şi asta e deja gătată, dacă nu mor înainte de aniversare. :)) Ce să fac acu'... e bine să aibă omu' pe listă şi certitudini! :))

2014, da?

Buuuun, s-a mai dus un an, deci... bilanţ. Cum toată lumea ştie pe ce se duc banii mei - drumuri în străinătate şi concerte, să le luăm în ordine!


1. CĂLĂTORIILE
Anul acesta nu a fost foarte bogat în evenimente, dar nici nu ne putem plânge. Deloc-deloc. Am mai tras o fugă (două) prin lume, de am vizitat pentru prima dată Polonia şi Germania şi am regăsit cu drag Cehia şi, puţin mai târziu, Istanbulul, în aşa fel încât my travel-map-so-far looks like that!

[Iulia Musat has been to: Austria, Czech Republic, France, Germany, Gibraltar, Greece, Hungary, Israel, Italy, Monaco, Morocco, Palestinian Territory, Poland, Portugal, Romania, Spain, Turkey, Vatican. Get your own travel map from Matador Network.]
Nu e rău pentru 6 ani de călătorii, iar pentru anul viitor pregătim două (cel puţin!) destinaţii noi.


2. CONCERTELE, SPECTACOLELE
În afară de asta, nu prea am avut vreme de altele, căci nu cred că am mai avut un an atât de solicitant - ştiu, pare că spun asta tot timpul, dar credeţi-mă... e din ce în ce mai mare înghesuiala aici. Totuşi, nu-l puteam rata pe Goran Bregovic în martie şi, mult mai târziu, pe Armin van Buuren  - hăhăhăăăăă, tocmai în noiembrie. Au mai fost câteva filme, iar pe final de an mi-am scos pârleala - teatru, balet, fado. Evident, proiectele pentru anul viitor sunt, deja, mult mai numeroase - promit să fiu cu un ochi permanent pă vânzările de bilete.

3. MICILE PLĂCERI ALE VIEŢII
Noua secţiune a blogului, cu parfumuri - pentru că până acum, pur şi simplu, nu mi-am dat seama cât de mult îmi plac... nu păreau foarte importante - au devenit! Primul copăcel înflorit a venit aici, iar luna martie a fost în întregime cam aşa. Am fost la nunta Laurei şi am fost la vot, iar Crăciunul l-am petrecut, ca de obicei, de mai multe ori: acasă, apoi la Galaţi şi... dăcât atât. (Anul acesta, gândul meu a stat cuminte-n capul lui.) Am mai descoperit că elevii mei mă văd aşa, dar eu mă închipui cum-nu-să-poa'-mai-faină - that's my prerogative.

4. REŢELELE DE SOCIALIZARE
Încă nu mi-am făcut curaj pentru alte trăsnăi - deşi m-am simţit bombardată din toate părţile, dar am sărbătorit 4 ani de Facebook şi 5 ani de Twitter. Iar Fb zice că anul meu 2014 arată aşa :)

5. LECŢIILE
OHOHOHOHOOOOOOOOO :)) În ultimul rând, învăţată the hard way, cea mai importantă lecţie din lume : you are replaceable. Şi pe sistemul "dacă mănânci de dimineaţă o broască râioasă, nimic mai rău nu ţi se mai poate întâmpla", totul a mers spre mai bine de-acolo. S-o luăm cronologic:

- Accidente stupide se întâmplă într-o bătaie de pleoapă. Nu sunt dedicate vreunei categorii, deci nu ocolesc pe nimeni (era s-o păţesc şi eu, chiar de curând). Dar nici cu spaima-n sân nu se face să trăieşti.
- Am remarcat faptul că nu-mi plac şi nu ştiu să ţin cure de slăbire - deşi se cam simte nevoia. M-am chinuit o ţâră, dar m-am consolat rapid: sunt absolut sigură că nu eram mai interesantă când aveam patruj' de kile.
- Dacă rămân fără slujbă, pot oricând să mă fac soldat. Mă dau în vânt după tiroliană! Şi mă gândesc serios să mă interesez de nişte cursuri de tir.
- Cei nevinovaţi se duc la fel ca şi ticăloşii. Lumea civilizată există, totuşi. Tot aşa pleacă şi cei talentaţi (Robin Williams şi Joe Cocker), iar eu chiar n-ar trebui să mai ratez niciunul. Cât încă mai sunt vii.
- Iarna vine uneori toamna, şi o ţine tot aşa. Dar, atunci când trebuie, iese soarele, şi "acasă" e locul unde-ţi ţii inima.

Revelion 2013

Pregătirile. An Nou în casă nouă. Cu vin de Xeres/Jerez :)

 

P.S. Lipsesc mi-nu-na-te-le artificii, deschise în mii de culori în dreptul balconului meu, pentru că spectacolul m-a luat prin surprindere - nu cred că am mai văzut vreodată artificii de aşa de-aproape... dar la anu' voi fi pregătită :))

LA MULŢI, OAMENILOR!

Cum ce... "mulţi"? Ce vreţi voi! De unde să ştiu eu ce vreţi voi - mai mulţi şi mai mulţi?

Că cică tradiţional se zice cu "ani". Aşa, şi? Mă întreb... cine s-o fi gândit prima şi prima dată că ani vrem cei mai mulţi? Ca şi cum o fi vrând cineva a trăi cât lumea. Sau n-or fi alte lucruri de vrut.

Prin urmare, ca să fie toate bune, vă doresc ce vă doriţi! Mă rog, dacă habar n-aveţi ce vă doriţi, nu-i nicio nenorocire, că vă lămuriţi voi cumva, cândva. Până atunci... Gânduri bune! :)

Concertul de Anul Nou 2013 al Filarmonicii din Viena

Presupun că cei care mă citesc mai de mult cunosc deja marotele :)) Programul complet e aici, iar loteria pentru anul următor e aici. Preferatele mele din programul de anul acesta sunt alese pentru a ilustra trei lucruri diferite :)

Amintiri din copilărie: mai ţineţi minte desenele animate care foloseau piesa asta?


Dansul şi costumele (neobişnuit de) colorate şi încântătoare.


Glumele orchestrei :))

De An Nou

La mulţi ani, oamenilor!

Mai aveam o mulţime de lucruri să vă spun despre anul ăsta, o mulţime de poze de arătat. Numa' n-am avut dispoziţie să recuperez în ultimele ore ale lui 2012. Şi nici n-am poftă de enumerat realizări şi rezoluţii. Pentru că azi, cu necesitate, a fost nevoie să-mi fie linişte :) Şi apoi, ce atâta grabă: plecaţi undeva? Dacă am scăpat de sfârşitul lumii înseamnă că ne mai vedem! :))

Noroc!

P.S. Imaginea e de aici: mi-a plăcut că e cu vară.

Concertul de Anul Nou 2012 al Filarmonicii din Viena

Daaaaaaaaaaaaaaaa, şi a fost şi concertul de anul acesta. De la care, trebuie să spun, mi-a fost mult mai greu să aleg o singură piesă. Aşa că n-am! Aveţi aici programul complet, iar mai jos câteva secvenţe care mi-au părut mai deosebite.


Desigur, nu puteau lipsi "glumele" :)) - "Jokey Polka" de Josef Strauss.



Cred că cel mai mult mi-a plăcut "Locomotiva cu aburi" a lui Hans Christian Lumbye :)



A fost prima dată când am văzut participând şi corul de băieţi - "Călit în foc" de Josef Strauss :D



Mi s-a părut foarte fain omagiul adus lui Klimt, la începutul anului pe care Viena i-l dedică acestui artist - "În arşiţa iubirii" de Joseph Strauss.



Cu maaaaaaaaaaaaare drag mi-am amintit de Ceaikovski şi de "Lacul lebedelor" :)


P.S. Şi, bineînţeles, nu uitaţi de loteria pentru anul viitor :)

Un an 2012 cât o viaţă vă doresc!

Prima dată m-am gândit să tratez cu seriozitate acest moment atât de solemn... După care m-a răzgândit. A woman's prerogative, cum se zice :D

Prin urmare. Am plecat de aici (şi pe-asta o las aşa, să nu spuneţi că-s cârcotaşă prea din prea!):

Videoclipul la care mă trimitea fratili Google era ăsta, dar pentru că l-am tot văzut share-uit pe net şi e prea... "eroic" pentru gustul meu, am optat pentru ăsta!




Apoi mai era muzica... "Happy New Year" pe toate drumurile şi ABBA. Doamne, cât ABBA... şi iar ABBA. Aşa că am decis - fără prea multe mustrări de conştiinţă, pot să zic - să vă ofer altceva, de la Billy Craig :)




Tot aşa, în loc să vă arăt Pământul din cosmos, de unde se vede frumos ca aici, vi-l arăt de-aproape, de la noi şi cu tot cu oameni (cum l-am primit via FB).


P. S. la asta: De fapt, mai bine îl admirăm şi de-acolo :) să nu uităm cât de mici şi proşti suntem :)


În loc de ceasul care bate fără greş miezul nopţii, iată maşina care vă naşte anul dintr-o greşeală :)




Iar în loc de urările cuminţi pe care vi le trimite toată lumea...




La mulţi ani!
:)

Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, 2011

De data asta mi-a plăcut o polcă schnell de Eduard Strauß, op. 112 :))



Ca şi anul trecut, m-am înscris aici la loteria pentru anul următor :D
Succes!

2010. Concluzii.

OK, e ultima zi a anului şi n-am nicio idee despre ce ar trebui să scriu aici, dar m-am gândit că dacă o iau de dimi, o să iasă ceva... A fost - cu ochiu' liber! - cel mai frustrant an pe care am avut cinstea de a-l trăi până acum. Dincolo de faptul că viaţa mea personală a fost în regulă (vorbesc despre proiecte pe care le-am continuat  cu brio, de călătorii extraordinare şi de "liniştea colibei mele"), ceea ce s-a întâmplat în acest ultim an în jurul meu mi-a dat mult de gândit şi de furcă. Şi cred că cel mai important lucru ce s-a cristalizat a fost hotărârea de a pleca din ţară.

Iată concluziile, deci, iar ca să păstrez cumva ordinea în învălmăşeala unui întreg an, am hotărât să caut câte 5 ceva-uri pentru fiecare categorie, după cum urmează:

- sentimente frumoase pe care le-am avut

Sentimentul de apreciere, datorită unor oameni care mă citesc constant, este unul frumos. :) Anul acesta a fost, de departe, cel mai bun pentru blogul meu, cu posturi mai multe ca de obicei şi cu subiecte mult mai diverse. Vă mulţumesc tuturor pentru vizite (şi aştept sugestii, dacă aveţi). 

Tot astfel, ştiu că mă bucur de dragostea elevilor mei, dincolo de certuri, de enervări şi de urmele de cheie de pe maşină! :)) Le doresc tot ce e mai bun şi le urez să trăiască frumos şi drept! Mai frumos şi mai drept ca noi!

Trebuie să spun şi despre mulţumirea că îi văd pe ai mei sănătoşi şi fericiţi în primul lor an de pensie, că am convins-o pe mama să mă viziteze, că (în sfârşit!) cadourile pe care le-a lăsat Moşul pentru ei au fost mai multe decât cele pe care le-a lăsat pentru noi. :)

Aş adăuga ceva prietenii frumoase pe care le-am descoperit sau le-am reînviat anul acesta; zic doar de Larisa, Lili, Ela, Ileana, Mi ori Alina - dar sunt mulţi şi tuturor le mulţumesc pentru prietenia de care se bucură sufletul meu alături de ei. :)

Şi nu în ultimul rând, sentimentul de împlinire pe care, deşi în anul acesta a fost cam slab reprezentat (de ce să nu recunosc?), m-am obişnuit să-l storc din orice-cât-de-mic; şi au fost destule zile bune în 2010, pentru care sunt recunoscătoare.

- lucruri care mi-au lipsit

Aici o să fie mai scurt, pentru n-am de gând să detaliez. Mi-a lipsit sentimentul de apartenenţă la o categorie socială bine închegată, care să ştie să-şi apere interesele. Mi-a lipsit respectul pe care mi-l datorează cei care mă reprezintă, din punct de vedere politic şi instituţional, şi societatea, care trebuie să înveţe să aprecieze oamenii ce trăiesc şi muncesc cinstit. Mi-a lipsit dragostea unui bărbat. Mi-a lipsit încrederea că viitorul cel bun al ţării ăsteia e aproape. Mi-a lipsit, în fine, optimismul, pe care l-am crezut, întotdeauna până azi, parte a sufletului meu profund... Ceva s-a stricat şi nu cred că voi mai fi chiar atât de ca-nainte...  

- amintiri din anul acesta

Aici e uşor. Da' mult :) O să încerc să sintetizez, pe capitole: călătorii superbisime (în Thassos şi la Istanbul, pentru a doua oară), concerte in-cre-di-bi-le (U2, Rammstein, Tudor Gheorghe, David Guetta şi Paul van Dyk), concursuri la care am câştigat câte ceva (Bobby McFerrin, Paravion şi MySantaLetter), vizite în premieră (la Observatorul Astronomic, la MNLR şi la Cimitirul Bellu), descoperiri personale (scopul teoriei încălzirii globale, dragostea lui Eminescu pentru Veronica, sweetie şi Mon Cheri, conspiraţia Shakespeare şi brăduţul artificial). Şi-or mai fi!    

- certitudini despre cel care va veni

Schimb treapta de salarizare(a lu' peşte) pentru că termin cu gradele (dacă s-o mai plăti vreunul...), înregistrez prima dirigenţie completă (5-8C) şi primul ciclu liceal complet (9-12D), îmi recapăt optimismul, mă mai apropii cu un pas de plecarea spre zări mai senine şi mă fac încă mai frumoasă şi mai deşteaptă!

- speranţe

Că ţara asta va fi corect şi deştept condusă. Că toţi ai mei şi eu vom fi sănătoşi. Că oamenii pe care îi iubesc vor fi mereu alături. Că voi învăţa multe şi voi aprecia toate pe care le am. Că voi găsi ceea ce caut, oricare mi-ar fi căutarea... îs şmecheră, ştiu: aici sunt speranţe fără număr, nu doar 5 :))

Ceea ce vă doresc şi vouă :) La mulţi ani!

Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena, 2010

În fiecare an, în prima zi a lui ianuarie, urmăresc cu drag Concertul de Anul Nou transmis în toată lumea, de la Viena. E un obicei vechi, pe care i-l datorez tatălui meu... Fără să fie (chiar deloc) pasionat de muzica clasică, a băgat de seamă un an sau doi la rând că îl ascult, aşa că şi-a făcut un obicei să fie sigur că nu-l pierd: mă trezea din somn când locuiam la ei, apoi când am plecat în drumul meu, mă suna să-mi reamintească :)

Anul acesta, spre deosebire de alţi ani, în care urmăream un frumos balet, Dunărea albastră a ilustrat o extraordinară călătorie de-a lungul fluviului, care mi-a plăcut grozav. Dacă aţi ratat-o, sau dacă doriţi să o revedeţi, iat-o:

Adaug celebrul Marş Radetzky, unul dintre preferatele mele, cu mulţumiri lui Handybel :) de la care le-am preluat de pe Youtube.



Acum, dincolo de plăcerea de a vedea la televizor evenimentul, am făcut un pas mai departe. Una dintre dorinţele mele de mai mult timp, pe care însă le vedeam greu de împlinit, era aceea de a deveni şi eu, vreodată :)), spectator la un astfel de concert. Şi cercetând cu mai multă atenţie, am descoperit că nu este deloc atât de greu! Singurul lucru pe care trebuie (de fapt, poţi) să-l faci este să completezi formularul aflat în josul acestei pagini a site-ului Filarmonicii Vieneze. Restul nu stă, oricum, în puterea noastră; veţi descoperi, ca şi mine, că totul depinde de o tragere la sorţi :)), aşa că s-ar putea să nu ajung niciodată acolo. Dar cât de greu o fi să completez formularul acesta în fiecare an?

Ei, ce spuneţi, ne vedem la Viena, once in a Blue Moon?

Despre Ea, în anul 2009

Tocmai a început ultima zi a anului - countdown-ul meu de pe pagina de iGoogle arată că am intrat în ziua 0(zero). Să vedem ce-am mai aflat despre mine în anul care tocmai se încheie. Aleatoriu, aşa cum au apărut în mintea mea:

1. E jale mare cu testele de personalitate! Încerc şi eu, ca tot omul, să mă "cunoaşte-te pe tine însuţi!" şi tot îmi dă cu virgulă. Ori nu mă ştiu eu, ori ele sunt prost făcute, ori mă chinui să le trişez! Să luăm câteva exemple... În Global 5 Type a zis că sunt RCOEN (şi nu, nu e o înjurătură) din care înţeleg cel puţin că mi-am cam greşit meseria, ceea ce e fals; m-au nimerit cu super-mega organizatorismul. Am încercat şi Jung; a zis o dată că sunt INTJ (care spune aşa, sau aşa), iar altă dată că sunt ISFJ (adică aşa, aşa, aşa sau aşa). Concluzia pe care am tras-o eu este că punctele mele constante sunt Introversion şi Judgement, dar oscilez între iNtuition şi Sensing, între Thinking şi Feeling (sau le folosesc deopotrivă). La un test de personalitate cu personaje din Lord of the Rings mi-a ieşit cumva (nu mă întrebaţi cum, că n-aş mai şti să-l reiau) că sunt un cumul de vreo 4 personaje diferite - şi Frodo, şi Gandalf, şi Aragorn, şi Legolas (cum se vede... nu prea-s fată!). Prin urmare, care vă pricepeţi, poate mă descâlciţi şi pe mine şi mă lămuriţi cum sunt :)). Până atunci, încerc să fiu cel mai bun om dintre toate posibilităţile care se poate, ca să parafrazez un celebru filozof bulgar :)

2. Am aflat când voi muri. Dacă vă interesează, faceţi o încercare aici, la The Death Clock. Pentru mine a ieşit 7 decembrie 2054, ceea ce înseamnă puţin după ce voi fi împlinit 79 de ani. Vom vedea, vă ţin la curent.

Ceea ce mi se pare interesant, este faptul că 7 decembrie are pentru mine semnificaţii deosebite: de ziua asta leg momentul în care, în 2001, am devenit prima dată proprietara unei case, iar 4 ani mai târziu se făceau actele pentru prima mea maşină :)

Ceea ce înseamnă că o să mă sting la ceas aniversar, deci ziua e ok. Nu prea-mi place anul, mi se pare un pic cam mult, pentru că n-aş vrea să mă chinuie bătrâneţea astfel încât să ajung să-mi blestem zilele.

3. Anul acesta de ziua mea am fost foarte bună cu mine şi am avut foarte mult noroc. Mi-am dăruit un spectacol pe care voiam de mult să-l văd ("Străini în noapte" cu Emilia Popescu şi Florin Piersic). Am dat, din greşeală, cu exact câteva zile înainte de aniversare, peste o reclamă online care promova piesa, la care am găsit, absolut miraculos, şi bilete... vânzătoarea m-a felicitat cu ochi mari şi uimiţi, pentru că primise nişte retururi cu câteva minute înainte să mă opresc eu la standul ei. Ceea ce înseamnă că am noroc. Ceea ce ştiu dintotdeauna şi sunt recunoscătoare :)

4. Tot acum am descoperit că se poate viaţă şi după Răspândac :)

Mi-a părut tare rău după ce s-a închis, dar a fost o decizie înţeleaptă; cum spun americanii, "better quit while you're ahead"! Pentru cei care nu ştiu despre ce vorbesc, aveţi în blogul vechi toate articolele mele, iar dacă îl răsfoiţi pe acesta nou, le găsiţi în tagul verba. Colaborarea mea cu soţii Velea (pe care îi iubesc) a continuat fără cusur.

5. Sunt recunoscătoare tututor celor care mă apreciază, care îmi citesc articolele şi blogul. Le mulţumesc pentru fidelitate şi pentru comentariile apreciative. Un an bun vă doresc, cu împliniri şi fericiri!

6. Vă aştept cu drag pe Twitter, unde am cont deja de câteva luni; dacă vă logaţi, daţi un semn. Ţin legătura cu lumea, aflu ce se întâmplă în Moldova şi dezaprob internauţii care încă mai văd steaua în frunte a conducătorului iubit. Care s-a stins, dar raza ei abia acu' luci vederii... lor. Când ne-om prinde, ne-om desprinde.

7. Referitor la fotografii, anul acesta mi-a adus o publicare în Schmap Guide, cu o fotografie făcută anul trecut în Veneţia. Amintirile mele... vizuale (să spun) din Italia sunt pe Flickr!, iar cele mai recente sunt pe contul de Picasa, deschis cu onor anul acesta. Găsiţi linkuri pentru amândouă jos de tot, pe pagina de blog.

8. M-am ţinut de promisiune - la sfârşitul lui 2007 mi-am dăruit lumea :) - şi am ieşit din ţară şi în 2009. Am văzut Istanbul şi Corfu, locuri superbe de care m-am îndrăgostit şi despre a căror magie pot să depun mărturie. Cu notele de călătorie stau însă rău... sunt în lucru şi poate doar o promisiune fermă pentru 2010 să mă determine să le duc la bun sfârşit. Nu fac însă promisiunea, pentru că nu ştiu dacă o voi putea respecta; a fost un an foarte greu, în care energia mea a fost cu prioritate îndreptată spre aspectele financiare şi pragmatice, iar cel care vine se prefigurează asemănător. Însă dacă le postez, veţi fi primii care află :)

9. Şi nu voi ca să mă laud, nici nu voi să mă-spăimânt, anul acesta am descoperit că pot fi, simultan, doctorandă şi înscrisă la gradul I... Aşa a ieşit, dintr-o eroare de calcul, şi n-am mai avut încotro. Atâta că de-abia acum începe greul... Nu insist asupra subiectului. Când aflu dacă ies vie din povestea asta, raportez!

10. Închei cu un lucru frumos pe care tocmai l-a descoperit (că veni vorba de Twitter, pe pagina lui @manafu). Este vorba despre New Year's Resolution Generator al Moninei Velarde. Daţi click-uri, zâmbiţi şi contribuiţi.

Fie ca anul 2010 să fie mai bun ca 2009, şi mai rău ca 2011!

O mie de ani pace!