Metanoia. 23 mai 2018

Metanoia. 3 octombrie 2017

Infernul meu personal e rece...

Un frig nefiresc, nemaisimțit vreodată, pe care nu-l pot compara cu nimic din câte ierni am detestat întotdeauna... Și căruia, cu mare dificultate, i-am rezistat câteva minute, pe care le-am simțit interminabile... cât veacul...

Cred că ieri am simțit moartea.

P.S. Las asta aici:

Ceea ce ai experimentat ieri este umbra ta, adică aspectul tău nevindecat. În urma experiențelor tale anterioare, s-a creat această umbră. Pe măsură ce le scoți la suprafață, ele se vindecă și se eliberează, și lasă loc manifestării emoțiilor și gândurilor pozitive. Aici sunt aspecte reprimate, fie aspecte pe care le-ai suprimat chiar tu de-a lungul timpului, ca să uiți experiențele, însă energia rămâne oricum acolo. Iar ieri, tu ai accesat energia din spatele emoțiilor. De obicei, frica  blochează vindecarea acestor aspecte, pentru că ne temem, în general, de defectele și aspectele noastre mai puțin plăcute. Când treci de frica asta, poți să le vindeci, pentru că nu îți mai este teamă de ele.

P.P.S. Se pare că asociez, cu toată puterea ființei mele, pierderea iubirii cu moartea.

P.P.P.S. Este cel mai in-cre-di-bil an din viața mea. Îi mulțumesc unui profesor excelent, care a recunoscut în mine lumina pe care atât de bine am învățat să o ascund. :)

XLII

The number 42 is, in The Hitchhiker's Guide to the Galaxy by Douglas Adams, the "Answer to the Ultimate Question of Life, the Universe, and Everything", calculated by an enormous supercomputer named Deep Thought over a period of 7.5 million years. Unfortunately, no one knows what the question is. Thus, to calculate the Ultimate Question, a special computer the size of a small planet was built from organic components and named "Earth". 

România mea

Astăzi, Google a avut o „Coloană a infinitului” în plus:

Și mi-am adus aminte cum, în ianuarie 2013, ajungeam la Albertina din Viena și furam poza asta, cu „Pasărea” lui Brâncuși - fotografierea era interzisă, îmi cer public scuze, dar am fost atât de mândră!... :)

Acum ceva vreme găseam filmări rare cu Brâncuși...





... și câteva secunde prinse dintr-o întâlnire a Domniei Sale cu Enescu:



 Frumoasă țară, trăiești prin cei care te-au iubit dincolo de tine, dincolo de ei, dincolo de timp... La mulți ani, Românie! :)

Mai e careva aici? :))

Bună seara. Ca de obicei, am lăsat locul în paragină. Nu vă puteți închipui câte am mai făcut între timp... de la concerte, teatre, muncă, laptop nou, Madeira, Tenerife ș.c.l.

Problema e că sunt - iar - îngropată în muncă, la - încă un - final de an școlar, și orice promisiune pe care aș face-o acum e sortită călcării. Așa că nu fac.

Scriu doar pentru că am văzut - din întâmplare - că au trecut săptămâni de la ultimul post și ca să vă salut - dacă mai e careva pe-aici :))

P.S. (de fapt, era un ”gând”) și ce faci când înțelegi - brusc, într-o revelație - că nu poți să TE ierți? încă. deloc. cât timp îți lași? tot. de tot.

Joe Cocker - Ring Them Bells

 Şi... în loc de cântec de Crăciun, ceva aparte, dar nu departe...

Mi-e din ce în ce mai clar că am trecut în partea cealaltă a vieţii: sunt din ce în ce mai multe numele cele care se duc... şi din ce în ce mai puţine cele noi care să mi se pară la fel de importante...

RIP, Joe Cocker, we'll ring them bells for you... but we'll leave the hat on...

P.S. Ştiu că e a lui Dylan, dar mi-a plăcut întotdeauna interpretarea lui Cocker...

Despre iubirile fluturilor sau Feeling "hot and smart" on Facebook

Cân' eram eu micăăăăăă, aveam impresia că "miile" sunt iubitele fluturilor.

Aşa înţelesesem eu din cântecul cu "Fluturii, cu miile, zboară pe câmpie"...

 —feeling hot.


P.S. Aş fi pus şi "feeling smart", pentru conformitate, da' nu-mi dădea voie FB să mă simt în două feluri...

Interesant e felul în care am ajuns la acest gând: nicio lo-gi-că WHAT-SO-EVER! Am atins noi culmi ale oboselii, vremea asta îmi rupe capul... am impresia că nu mă salvează decât gravitaţia şi inerţia... Dar cică mâine va fi SOARE!

Să slăbim! Da, să slăbim!!! - În altă viaţă.

Îmi plac tare curele de slăbire! Le adun, le admir, le notez, le încep. Sunt în stare să ţin o-r-i-c-e cură de slăbire, să respect o-r-i-c-e dietă!

Până mi se face foame.
:D

Gând

Nu poţi să te baţi cu visele din timpul nopţii şi cu muzica din timpul zilei. În rest... orice lucru poate fi făcut.

.

I'm so f.....g sick and tired.

[...]

It's not about loving like a man, it's about leaving like one.

Cadavrul duşmanului meu

De câteva zile mă gândesc la ceva... Un vechi proverb chinez (sau o vorbă de Sun Tzu, nu mai ştiu) spune că, dacă ai răbdare şi stai liniştit suficient de mult timp pe malul unui râu, vei vedea cadavrul duşmanului tău purtat la vale. Sună bine la prima auzire, recunosc.

Întrebarea mea este însă: ce satisfacţie mai poate aduce o răzbunare sau (chiar) o îndreptare făcută atât de târziu? Şi... în ce soi de blocaj karmic şi păgubos m-aş afla, dacă duşmanul meu încă ar mai fi duşmanul meu, în loc să-mi fie nimic, după atâta amar de vreme...?

Poate că o să văd cadavrul duşmanului meu trecând. Şi poate o să am satisfacţia să spun: "Da, am avut dreptate!" Dar e atât de plăcut să nu mai însemne nimic pentru mine asta, iar pulsul să nu-mi prindă nicio bătaie în plus!

Să nu-mi mai pese pe unde trece ori zace "cadavrul" duşmanului meu :) Altfel, care-i noima lumii?

_________________________________________

Hmmmm, oare nici chinezii nu le ştiu chiar pe toate? /:)

Necesar de cuvinte

Ar trebui inventate nişte alte cuvinte pentru dragostea care-nu-e-dragoste. Că nu e dragoste decât de-un fel.

Primul gând de toamnă

Cred că a venit toamna: păsările îşi pregătesc plecarea... formaţiuni cuminţi îşi trec repetat zborurile rotunde pe lângă ferestrele mele... Îs un pic tristă... Nu le fotografiez azi. Poate mâine...

Frustrare

În lumina ultimelor evenimente... a revenit un regret mai vechi... Am un metru cin'zeci şi ceva, patruzeci fără ceva de ani, patruzeci şi ceva de kile. Numai ţânţarii vor să-mi ia sânge... deşi sunt donator universal - O(I), Rh negativ.

Ce risipă...

M-am mutat într-un parc

Şi vă anunţ că e frumos rău... Noua locuinţă dă cu toate ferestrele mele spre soare, copaci şi păsări cântătoare. Iar prima primăvară aici este ab-so-lut memorabilă! :)

Şi m-a luat prin surprindere asta :)

P.S. Le mulţumesc unor prieteni. Se ştiu ei :)

Eu nu mă descurc singură. Eu am prieteni.

În viaţă nu e neapărat important "să te descurci singur", dacă te străduieşti să construieşti relaţii. Care să-ţi permită luxul (a se citi "privilegiul") de a avea întotdeauna la cine să ceri un sfat şi o mână ajutor.
:)

While My Tree Sleeps

Am trecut peste ianuarie fără saturarea de iarnă pe care mi-o cunosc atât de bine... Cred că n-am avut timp nici de depresiile familiare... Să treacă şi februarie la fel, zic.

Lucruri bune

Cel mai frumos lucru din lume: fereastra mea, dincolo de care ninge o ninsoare :)

Alegeri parlamentare 2012

Cum s-ar spune, "proşti, dar mulţi". Şi cum se vede, nu mai ajunge să-i trimiţi acasă numa' cu capu' lu' Boc-Moţoc.

P.S. Da, e adevărat că poate se vor alege cu vreun alt torţionar-rupe-piele... Sau mai mulţi. Dar tot atât de adevărat este că, mizând pe "poate", mai poţi să joci ceva. Să jucăm, deci.