My Kind (of) Autumn

A început în nisipurile din Thassos și s-a terminat în zăpezile de la Cota 2000. Am văzut concertele de la Festivalul Enescu și pe cel al lui Sting. Am trecut prin vară, toamnă și iarnă într-un singur anotimp... Am copii noi de clasa a V-a. Am petrecut și râs frumos alături de prieteni.

Și am împlinit 42 de ani :)

Iarnă toamna

Update: două zile mai târziu :)

Stoluri

Interior.

Exterior

Autumn Leaves

M-am gândit că poate vreţi să ştiţi ce mai fac zilele astea :)

P.S. Când mi-am făcut lucrarea de licenţă învăţam "cu fetele" şi plângeam după o dragoste pierdută. Când mi-am terminat disertaţia de masterat stăteam în cămin şi am lucrat pe nerăsuflate, într-o viteză groaznică... Nu-mi amintesc ce muzică ascultam...

Doctoratul nu ştiu dacă-l termin înainte să mă sfârşească el pe mine... dar mi l-a dat pe Miles Davis :)

Frunze, foi...

Istanbul reloaded / 1-5 septembrie 2014

Istanbulul este oraşul din străinătate în care am petrecut cel mai mult timp. Doar Budapesta am mai văzut-o de trei ori, dar nu se poate spune că am vizitat-o cu adevărat, iar în Grecia, deşi am fost de vreo patru ori, am ajuns în locuri/insule diferite.

Drept urmare, în excursia asta, am făcut cele mai puţine - ever! - fotografii din viaţa mea într-o deplasare. Dacă vreţi să mă vedeţi, aveţi albumul din 2009 aici, a doua vizită e prezentată aici cu poze de la concertul U2. Dacă mai vreţi poze, mai am şi pe FB un album :)) - v-am zis că nu mă-ncurc...

De data asta, am avut şi mai puţin timp. Am fost la shopping, dar n-am mai vizitat toate locurile deja văzute. Cu titlu de noutate, am coborât la Cisterne, ne-am plimbat cu funicularul până la Piaţa Taksim şi cu Marmaray-ul - metroul care trece din Europa în Asia pe sub Marea Marmara - yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeey, cât mi-am dorit asta! 

Meduza de la Cisterne

(Palatul scufundat)

Cu funicularul spre Taksim

:)

Vedetă pe Istiklal Caddesi

Plimbare pe Bosfor :)

MAREA AVENTURĂ

Cu Marmaray, pe sub Martea Marmara

Asiaaaaaaaaaaaaa!!!

În amintirea descoperirilor arheologice 

făcute în timpul lucrului la pasajul submarin

I'm :(

Prima zi cu ceaţă de toamnă. Prima zi cu picioare de şosetă.

Ion Barbu "Peisagiu retrospectiv"

I

O, desfrunzirile din urmă!
Te uită, vastele păduri
Stau veştede sub greaua turmă
De nori haotici şi obscuri.

Te uită, soli ai crustei albe
Ce-o să se-aşeze de pe-acum,
În dantelări de fine salbe,
Pe tufa umedă, pe drum.

Un cinic puf au nins scaieţii…
Şi totuşi, iată-mă venit
În faţa toamnei şi-a tristeţii
Cu gândul iarăşi ispitit,

De-avântul surd care destinde
Tot mai departe largu-i zbor
Deasupra zărilor murinde,
A sumbrei văi, a tuturor.

II

De-a lungul tristelor răzoare
Pe care vântul grămădi
Atâtea crengi rătăcitoare,
Mângâietoare vei veni?

Din glasul toamnei vei renaşte
Iubirii mele, vis fugar,
Şi însetatul va cunoaşte
Beţia vinului tău rar?

Vei fi atunci izbăvitoarea?
Deşi umbrit de-un mort trecut,
Îmi vei aduce totuşi floarea
Neprihănitului sărut?

Şi-n pacea-ntinderii, cuvântul
Pe-atâtea buze bănuit,
Dar iar intrat în noapte, sfântul
Cuvânt, va fi, va fi rostit?

III

Miraj fluid, formă fugară,
Străbate surele poteci
Şerpuitoare şi coboară
În toamna vânturilor reci.

Dorinţa mea îţi va aprinde
Ardori ce nu se pot grăi,
Şi-n ciuda umbrei ce se-ntinde
Ne vom iubi, ne vom iubi,

Până când anii vor aşterne,
În colb mărunt, argintul lor;
Până când, greu de ierni eterne,
Slăvitul prinţ al orelor

Va obosi să mai adaste
Ivirea ultimilor sloi,
Şi bolta nopţii sale vaste
Va-ncovoia şi peste noi. 

:)

Lucian Blaga "Vară de noiembrie"

Iubito-mbogăţeşte-ţi cântăreţul,
mută-mi cu mâna ta în suflet lacul,
şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul,
dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.
Cum stăm în faţa toamnei, muţi,
sporeşte-mi inima cu-o ardere, cu-n gând.
Solar e tâlcul ce tu ştii oricând
atâtor lucruri să-mprumuţi.

O, lumea, dacă nu-i o amăgire,
ne este un senin veşmânt.
Că eşti cuvânt, că eşti pământ,
nu te dezbraci de ea nicicând.
O, lumea e albastră haină,
în care ne cuprindem, strânşi în taină,
ca vara sângelui să nu se piardă,
ca vraja basmului mereu să ardă.

Vară. De noiembrie.
:)

"Între frunza ce cade / şi ramura goală / moartea se circumscrie / c-un gest de extatică boală."

P.S. Fragmentul din titlu e din "Zi de septemvrie" a lui Blaga, pasajul muzical e "Octombrie" al lui Ceaikovski. Şi m-au dus cu gândul unul la altul :)

Primul gând de toamnă

Cred că a venit toamna: păsările îşi pregătesc plecarea... formaţiuni cuminţi îşi trec repetat zborurile rotunde pe lângă ferestrele mele... Îs un pic tristă... Nu le fotografiez azi. Poate mâine...

Încă toamnă

De la fereastra camerei mele se văd frumos copaci golaşi, ţinând între ramuri liniştite un cer dintr-o culoare ab-so-lut fascinant de incredibilă :)

Am trecut la

De aici. Şi succes la vânătoare :)) că eu m-am chinuit un an: după ce începe sezonul ploilor, trebuie să dormiţi lângă raft - se "sublimează" :))

P.S. Mulţu, Sormea >:D<

Lucian Blaga "Zi de septemvrie"

Vino să vezi! În târzia bogata căldură
închis între ziduri cine-ar mai sta?
Precum a mai fost, până-n cealaltă zare
încă o dată tărâmul să crească ar vrea.
Şi-n unghi săgetat
pământu-şi trimite cocorii
spre cercul cel mare.

Lumina ce largă e!
Albastrul ce crud!
Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare
c-am fi hărăziţi şi aleşi.
Şi-o clipă ce ne e-ngăduit
bănuitului Sud
să-i trimitem un gând fără greş.

Între frunza ce cade
şi ramura goală
moartea se circumscrie
c-un gest de extatică boală.
Un joc îngânând cu lemnoasele membre
sună târziul, nebunul, caldul Septembre.

--------------------------------------------------

... între frunza ce cade şi ramura goală - moartea...
:)

P.S. Am tăcut iar mult. Am poze şi poveşti din urmă, aşa că revin.

Geo Bogza - "Orion"

Nicio corabie nu s-a întors vreodată

Din mările sudului sau de la capricorn
Atât de pură şi elegantă fregată,
Cum se întoarce toamna Orion.

Peste păduri înverzite n-a strălucit nicicând
Lumina lui albă. Nici pe pajişti de fân.
Oceane şi munţi îl văd primăvara plecând
şi cerul nu-şi mai află multă vreme stăpân.

Octombrie urcă din nou peste grădini
înaltele-i catarge cu vârfuri de platină
şi toată iarna, apoi, corabia de lumină
Deasupra lumii uimite se clatină.

Rege al constelaţiilor din septentrion
Mereu lunecând peste lumi îngheţate
Aşa străbate noaptea marele Orion,
Corabie legănată în eternitate.

:)

Septembrie

Dap. Era septembrie :)