Că tot s-au afişat rezultatele, s-a oripilat naţia, s-a îngrozit tăt poporu'. Iată cea mai reuşită improvizaţie pe care am avut norocul să o lecturez.
Citez: "Tema operei este goana după parcele de pământ, şi anume pentru înavuţire rapidă, dar şi idila euforică câtorva dintre personajele operei, care se îmbină armonios una cu cealaltă."
P.S. Premierul desemnat de preşedintele României democrate este şeful SIE.
Dar nu poate fi un pericol. Că doar presa e liberă, cum se vede... Dacă putem să înjurăm, înseamnă că suntem liberi, nu?
Rumeg de câteva zile bune la materialul ăsta şi nu ştiu dacă am ajuns la o concluzie definitivă încă. Mi s-au mai decantat în cap detaliile şi cred că pot să vorbesc fără (prea mult!) nerv despre scandalul cel nou care zguduie societatea românească. (Pentru cine are impresia că nu e niciun scandal şi că cei care reacţionează exagerează: poate găsiţi o altă explicaţie logică despre ce tot caută preşedintele cu telefoane în direct şi declaraţii de presă pe sticlă, că nu-l ştiu să reacţioneze la "nimic" şi prea sună de parcă iar a apărut vreun duşman de clasă ce trebuie stârpit...). Aici intervine, vehement şi incredibil, preşedintele. Acesta este filmul evenimentelor, aşa cum s-au petrecut ele până pe 12 ianuarie a.c. Pentru că toată circul a pornit de la opoziţia lui Arafat la legea lui Vlădescu, aici e ce-a zis unul şi ce-a zis altul.
Aici e ce-a zis domnu' Băsescu despre lege, aici e ce-a zis domnu' Vlădescu despre lege. Mie toate pe care le zic ei mi se par generale, superficiale, deschise oportuniştilor, bazându-se pe iluzia că privaţii vor avea în vedere - pentru că au interese financiare - şi bunăstarea bolnavului. Poate sunt eu tută, da' asta sună suspect de mult a nonsens de manual, pentru că "bunăstarea pacientului" înseamnă mai des "dedicaţie şi conştiinţă" decât "câştig şi bani". [M-am uitat şi pe HotNews, da' nu mă ţin nervii la citate din marele conducător care a ajuns cu demonizarea la Arafat, după ce ne-a luat pe toţi la rând...] În rest, am citit şi eu tot ce mi-a picat sub ochi, că - după moda sfântă românească - toată lumea e cu expertiza şi cu statistica-n gură şi ştie despre ce vorbeşte.
Analizele în care am găsit răspunsuri la o parte dintre nelămuririle mele sunt aici, aici şi aici. Nu au acelaşi ton, nu se suprapun neapărat, iar mie mi se pare că mă lămuresc. Poate nu mă pricep eu, dar şi de "n-am nicio părere, că sunt eu deştept şi nu mă implic" mi s-a luat. La toate astea, trebuie să adaug şi emoţiile mele - blogul meu, regulile mele!
1. Actuala lege a Sănătaţii, atât de hulită acum de Domnia Sa, îi aparţine tot domnului Băsescu, iar atunci când a garantat pentru ea, tocmai era cel mai european şi mai uluitor lucru ce avea să ni se întâmple: tot pentru pacient şi tot fără corupţie. S-a răzgândit - nu mai e. Vrea s-o schimbe (se pare că nu era chiar aşa europeană şi - mai mult - e chiar dezastruoasă), în condiţiile în care nu prea îi intră în atribuţii preşedintelui să iniţieze proiecte de lege şi nici să intervină la televizor ca să le apere, bălăcărindu-i pe alţii. Că pur şi simplu nu e treaba lui - da' ce? ne mai încurcăm acu' de cine ce atribuţii are?
2. Nu mă pricep la sistemul de sănătate, aşa că mă bazez pe oameni avizaţi. Băsescu nu mai e, din punctul meu de vedere - nici măcar când delirez -, avizat în vreo ceva. Pe de altă parte, FMI precizează în documente oficiale că sistemul de urgenţă este unul dintre puţinele lucruri din ţara asta care funcţionează şi nu are nevoie de reformă. Iar omul care a creat SMURDul, l-a implementat şi l-a făcut puternic, insistă pe acelaşi lucru. Nu mă interesează că legea nu spune explicit că va distruge sistemul de urgenţă (ar fi şi tâmpit să spună, după logica mea!). Dacă Arafat se teme de asta, mie îmi e suficient.
3. Cel mai mult cred că îmi place că Băsescu tot mai vorbeşte despre cum împiedică el furturile în ţara asta, iar unii chiar se uită în gura lui. Şi pretind că alţii - desigur, întotdeauna alţii - sunt prost informaţi. Oameni buni, de pe Lună dacă veneaţi acu' şi tot nu eraţi aşa dilii! Băi, da' cine mama lu' proces-verbal a fost preşedinte până acum în ţara asta??? A devenit Arafat marele hoţ? Păi, de 20 de ani de când munceşte aici, îşi cumpăra Dubaiul, bre logicienii lu' peşte! Îmi spune mie Băsescu că vrea el să mă apere de hoţi, iar eu pun botu'! Poate. Da' nu acu', ci când oi moşteni-o pe bunică-mea, care a suferit de Alzheimer şi s-o dus, Dumnezeu s-o ierte.
Repet, pentru cine nu ştie să citească: da, sunt de acord că Sănătatea e varză şi trebuie schimbată. Ţipă degeaba Băsescu la mine că sunt proastă şi mă las dezinformată. Eu asta înţeleg. Nu pricep altceva: de ce faci reformă începând prin a-i da afară pe oamenii care se pricep şi şi-au dovedit expertiza de-a lungul timpului? De ce-mi arunci în ochi că Arafat "are interese", când eu aud în fiecare zi SMURDul huind pe străzi, iar tu nu poţi să-mi prezinţi nicio dovadă că omul are conturi ascunse în Elveţia? Chiar să mă las prostită de orice acuzaţie de corupţie aruncată peste oricine? Cum fură toţi în ţara asta de când eşti tu preşedinte, dar îi dai în vileag doar când devin persoane incomode? De ce trebuie să te cred de câte ori strigi "Lupul!"?
4. Mie mi s-a luat de "reforme" eterne şi neverificate! Toată lumea civilizată foloseşte programe-pilot ca să vadă unde iese! Numa' noi reformăm cum ni se scoală! Tot aşa au "reformat" şi învăţământul şi acuma aruncă noroi în profesori şi inventează marele bac-fără-copiat ca pe roată. Cu Sănătatea însă e o altă discuţie, că murim toţi. Când un lucru merge, lasă-l să meargă. Şi SMURD-ul merge - e performant, e eficient şi rezolvă cazurile cele mai dificile (nu pe cele mai multe, pe cele mai dificile!). Să privatizeze altceva! Dar eu zic să vă mai gândiţi, şi dacă vreţi să vedeţi sistem de sănătate bazat pe privatizare, uitaţi-vă la SiCKO al lui Michael Moore. De mai multe ori.
5. Şi, în sfârşit, când fac judecăţi de valoare, nu mă uit numai la televizor şi pe bloguri, ci la ce s-a petrecut până acum, că nu trăiesc de ieri în România, să-mi spună Băsescu cine fură şi cine nu! (Că eu m-oi fi cretinizat, să accept că e posibil ca într-o ţară să fure mai mult opoziţia decât puterea.) Şi mai am prostul obicei să mă uit şi la om când trebuie să ţin vreo parte. Că dacă am cap pe umeri, suflu-n piept, coloană-n vertebre şi sânge-n instalaţie, sunt în stare şi să decid şi singură pe cine să cred. Am găsit ieri pe FB şi poate vreţi să vedeţi şi voi un om care vă face mândri că sunteţi români şi nu vă aruncă unii împotriva altora ca pe haite de câini!
P.S. Mi-a plăcut asta: la tv, fostul ministru Nicolăescu povestea o experienţă personală, de când a participat la o simulare organizată de serviciul SMURD, într-unul din satele Mureşului; şi o mulţime de puşti, care urmăreau scena, ţopăiau prin zonă strigând "Arafaţii, arafaţii!" :))
P.P.S. Acum chiar îmi pare rău că n-am scris pe blog şi despre frumosul moment al Regelui Mihai în Parlament. Aveam multe pe cap şi am crezut că o să-mi fie suficiente emoţia şi starea de bine pe care le-am simţit, fără să le mai notez. O să revin asupra momentului aceluia. Pentru că m-am săturat de bulibaşa ăsta care nu ştie decât să ne înjure şi să ne insulte inteligenţa. Există oameni care ştiu să fie români şi altfel. Şi ca să vezi - surpriză! -, Băsescu nu-l înghite pe niciunul din ei!
Update, 13 ianuarie 2012, 20.30
Şi conform năucitor de adevăratei ziceri româneşti, "s-a supărat ca văcarul pe sat". Am văzut-o şi pe asta. Atâta ciudă pe propriii oameni... Sunt taaaaare curioasă ce va urma!
P.S. Eram în maşină, am ascultat discursul la radio... Cred că e prima dată în viaţa mea când mi-am dat seama că la radio se aude altfel decât la televizor... cu totul altfel!
Update, 14 ianuarie 2012
Poveşti despre doctorul Arafat: aici, aici, aici
Update, 16 februarie 2012
The New York Times, aici
Mă uit la ce se întâmplă cu "reforma" din sănătate şi mă gândesc:
În finalul finalului, Arafat îşi apără copilul. De români. Pentru că ăştia, după ce i-a durut în cot de cum l-a crescut el, vor să se bage şi ei pe fir şi să scoată şi-un profit, acu' că-l văd mare şi frumos.
P.S. Azi în presă citesc asta.
Domnu' preşedinte, nu mai folosiţi cuvinte despre care nu ştiţi ce-nseamnă. Păcat de cine mai creează ceva pe undeva în lumea asta... Şi poate vă spune şi dumneavoastră cineva că românii chiar preferă să plătească pentru lucruri de calitate! De-aia dăm 2% benevol la SMURD.
UPDATE, 12 ian. 2012
Uite-aici, domnul Negruţiu zice mai bine ca mine.
L-am primit pe Twitter, i-am dat şi RT. Da' ca să nu se piardă, pentru că reuşeşte să surprindă greşelile cel mai întâlnite în acest stadiu al limbii, îl postez şi aici. Din seria "Cum aş scrie dacă aş avea haz", iată Ziua limbii romane sau cum sa skri corect romineste :)) de Cristina Petrescu.
P.S. Ah, şi pentru cine nu ştie, nici înjurătura nu-mi aparţine. Era preferata lu' Emin :)
Am citit asta. Iniţial am vrut să tac, apoi mi-am dat seama despre ce bun lucru e blogul meu! Personal şi definitiv deschis opiniilor mele - albe-negre-gri sau cum or fi şi cum se nasc ele într-un cap normal (sic!) precum al meu. Prin urmare, am câteva obiecţii şi o să le aştern aici, pentru că articolul mi s-a părut neinspirat, generalizant (în mod gratuit) şi lipsit de argumente.
Mai întâi şi mai întâi, m-a pierdut de la titlu, pretenţios şi superior într-un fel cam aiuristic, de n-am reuşit să mi-l lămuresc până la sfârşitul lecturii - mea culpa, da' nu consider că merită încă o citire cu scopul acesta precis. Cam tot p-aci, am avut o problemă cu toată... stilistica, ca să mă exprim nătăfleţ. Adică la zise de tipul "s-au ridicat din groapă 22 de schelete şi nenumărate fantome" ori aia cu pâlnia şi cu destinele... nu prea pot, mă scuzaţi. Ce mi s-a părut însă interesant a fost amestecul în aceeaşi ciorbă - eventual cu ciolanele morţilor (nu vreau să fiu nerespectuoasă!) - a Antonescului, comuniştilor, şcolii, figurilor legendare de voievozi şi paşoptiştilor! Mi s-a părut halucinant... Acuma - e drept - io n-am habar complect despre niciunele. Dar mi s-a părut aşa vărzoasă treaba, că n-am putut să citesc până la capăt. Aşa că am închis.
Da' nu mă rabdă raiu' la capodopere, aşa că am revenit. Şi când am văzut că-i cu Păunescu şi cu Vadim şi cu Ceauşescu, am cam priceput încotro bate. Dar nu asta mi-e mie problema... Ci o idee ciudată care mi-a răsărit în minte la un moment dat, pentru că am simţit o contradicţie pe undeva: cum critică cineva "România voievozilor legendari", închipuindu-şi, în acelaşi magistral articol, că o armată (a oricărui stat pe lume) poate fi albă şi pură şi curată, cinstită şi funcţionând pe principiul "noi nu omorâm decât pe cine merită"? Nu-ş de ce-aş zice (şi mă uit la poza angelică a autorului) că nu pare să fi trecut prin vreun război; nici măcar armata nu-i pare făcută... Aşa că retoricele alea cu omorâtul nevinovaţilor mi se par stupide. Nu că uciderea nevinovaţilor n-ar fi cel mai stupid lucru pe lumea asta mare, dar să scoţi asta din ecuaţia care include o armată mi se pare cel puţin naiv. Iar aia cu "armele unui bun cetăţean", cum ar fi adicătelea "dialogul şi echitatea", a fost priceless! :)) Tot aşa, genialul final legat de teoria chibritului... dictatorial (să zic aşa), venind tocmai din partea EVZ-ului. Nici nu mai comentez, că se ştie. Cine nu ştie, să mai caute.
Ce m-a înfuriat însă cel mai rău a fost lătura aruncată pe "idealul unionist" şi pe paşoptişti. Presupun că ne permitem ironii de regăţeni la faza asta. Că doar nu ne-am dus încălţaţi cu opinca proprie până la poarta lu' vreun Habsburg, şi nici nu privim cu jind de dincolo de Prut. Acuma - la dracu! - cine are noroc are, cine n-are, asta e, să ne lase cu idealurile unioniste, că e şcoală comunistă şi ne plictisim. Cel mai urât lucru mi se pare un creier spălat, pe care comuniştii l-au învăţat să-şi deteste idealurile, culmea culmilor! tocmai obligându-l să le înghită nemestecate. Da-apoi... paşoptistii ţi-au dat primul teatru, meltene! Ţi-au ridicat prima şcoală (dreptu-i că te-au obligat să te duci la ea, acu' ce să facem...). Ţi-au pus Mioriţa pe hârtie, afonule, aşa dobitoacă şi fatalistă cum o fi concepţia aia a oierului! Şi-au tipărit primul ziar, ca să mănânci tu acu' o pâine, auto-suficientule! Au făcut o revoluţie şi te-au pus pe harta Europei înainte să vezi tu lumina glorioasă a zilei, fratele meu alb! Ce-ai cu ei, prizăritule? Ce te-ncurcă pe tine idealurile lor? Care le-au avut, bre! Tu nu mai ai decât o "reformă" perpetuă!
Disclamer: Pentru cine nu ştie să citească... Sunt complet şi definitiv împotriva crimelor de război, dar nu condamn tot soldatul de pe lumea asta. Nu-mi idealizez istoria, dar nici nu mi-o arunc la coş. Pentru că ştiu că războiul şi istoria sunt făcute de oameni. Despre care ştiu că fac greşeli. Dar tot aşa ştiu că nicio mare naţiune nu a ajuns mare scuipându-şi istoria, aşa cum facem noi acum, ca să contrabalansăm toate minciunile pe care ni le-au spus comuniştii. Că suntem noi deştepţi. Oroarea descoperirii de la Vulturi trebuie cunoscută, discutată şi analizată. Dar asta nu are legătură cu ruşinea de a fi român ori cu stigmatul. Pe acelaşi principiu pe care nici Alba Iulia nu înseamnă mare motiv de mândrie pentru unii! Că dacă merge aşa, invers de ce nu?
P.S. A nu se înţelege că ce-am făcut eu aici e vreo argumentaţie maioresciană infailibilă... da' la aşa articol, aşa răspuns! Titlul e cel puţin la fel de aiuristic, nu?
P.P.S. Când greşelile de ortografie sunt prea supărătoare, presupuneţi că sunt intenţionate. Servesc demonstraţiei.
Ăsta e unul dintre cele mai distractive lucruri pe care le-am citit în ultima vreme :)) M-am împiedicat întâmplător de el şi apoi, trecând din site în site, răscolind după original, l-am găsit pe Cool Material. N-ajungea un RT, aşa că mi-am făcut selecţia, după gustul meu. Iat-o :))
:)) Sigur, le puteţi citi pe toate, o parte aici, partea a doua aici.
Da. Lucian Avramescu scrie despre Ziua Marinei şi "tricolorul arborat la catarg". Atâta că nu găsim catargul. Cât de joc îşi bate B de profesori şi de medici... da' n-aş vrea să fiu din breasla marinarilor... niciodată-n ţara asta.
P.S. Genială! :))
Am primit-o pe mail, în variantă românească (Reforma învăţământului), aşa că am început săpăturile. Am căutat mai întâi pe Goagăl numele autorului, aşa am găsit pagina Wiki a lui Emmanuel Chaunu, apoi un articol în franceză pe PaperBlog ce reproducea caricatura originală, pe care am postat-o şi aici. Am încercat să găsesc şi în arhiva Ouest France articolul cu pricina, dar m-am împotmolit la pagina pe care mi se cerea să plătesc pentru căutare :D
Aleg un exemplu la întâmplare şi scriu un post scurt, că sunt plină de nervi şi mă inflamez mai rău.
Unul dintre subiectele de la Evaluarea Naţională, actuala modalitate de încheiere cu onor a clasei a VIII-a – fosta Teză cu Subiect Unic, fosta Testare Naţională, fostul Examen de Capacitate (da’ cine mai numără!?) – a solicitat opinia elevilor despre „utilizarea aparatului de fotografiat ca mijloc de a înfăţişa peisajul preferat”. Poate vreţi să încercaţi să vedeţi ce minunăţie de compoziţie anostă şi stupidă poate să vă iasă, dar la aşa întrebare, aşa răspunsuri:
"Părerea mea este că aparatul de fotografiat este indispensabil pentru a fotografia natura." [Şi părerea mea la fel!]
"Mie mi se pare folositoare utilizarea aparatului de fotografiat, deoarece peisajul trebuie păstrat, şi nu irosit." [sic!]
"În opinia mea, pentru a captura nişte poze reuşite trebuie să ai un aparat cât de cât performant." [Sigur, trebuie să fie cel puţin vânător cu nas bun - să găsească poza, olimpic la atletism - s-o prindă, şi judoka - s-o pună la pământ… Eventual să taie bine beregăţi!]
"Pentru a putea stăpâni un aparat de fotografiat, trebuie să ştii unele lucruri." [Altfel dă din picioare, îţi scapă din mâini şi fuge! ]
P.S.1 Nu trebuie să-şi facă nimeni probleme, baremul e în aşa fel făcut, încât poţi să iei 5 fără să fi dat în viaţa ta pe la şcoală!
P.S. 2 Pentru cei revoltaţi că „profesorii încă îi mai pun pe sărmanii copii să înveţe lecţiile din carte”, trebuie precizat că în Programa pentru Evaluarea Naţională figurau 6(ŞASE) specii literare, cărora copiii ar fi trebuit să le ştie caracteristicile, să le poată exemplifica prin opere şi caracteriza personajele, chiar pe texte la prima vedere. Nu a precizat nimeni că vor munci degeaba copiii care vor lua în serios programa. Poate îmi explică şi mie cineva cum se face diferenţa între un copil care a fost zi de zi la şcoală, s-a pregătit, a muncit, şi unul care n-a învăţat nimic pentru examenul acesta?
P.S.3 Poate îmi explică şi mie cineva ce dracu' trebuie să mai facă un profesor la catedra, ca să fie liniştit că şi-a pregătit copiii?
Ah, am uitat: oricum trece toată lumea, ce atâta tevatură.
UPDATE, 12 mai 2010, ora 0.30: Am găsit, în "Jurnalul naţional", un articol care zice exact ce zic eu, da' mai bine!
Uneori, când este obosită, obosită, obosită, Ea închide uşile dinspre lume, ascultă vreo muzică de mult uitată şi corectează/citeşte/învaţă în draci... că vine deadline-ul peste.
Iar uneori (în uneorile de dinainte), în vârtejul lucrului, de sub mormanele de notiţe, simte nevoie de câte o pauză... Nu ştiu dacă v-a mai spus povestea asta despre Ea :), dar atuncea o ia razna pe net şi, de cele mai multe ori, dă peste lucruri grozave.
