România mea :)

La mulți ani, Românie, te iubim!

P.S. Datele sunt luate de aici. Mi s-a părut foarte interesant site-ul. 

P.P.S. După aproximativ o oră de la momentul în care făcusem print-screen-ul cu numărul locuitorilor (LIVE!), mai dispăruseră câțiva...

România mea

Astăzi, Google a avut o „Coloană a infinitului” în plus:

Și mi-am adus aminte cum, în ianuarie 2013, ajungeam la Albertina din Viena și furam poza asta, cu „Pasărea” lui Brâncuși - fotografierea era interzisă, îmi cer public scuze, dar am fost atât de mândră!... :)

Acum ceva vreme găseam filmări rare cu Brâncuși...





... și câteva secunde prinse dintr-o întâlnire a Domniei Sale cu Enescu:



 Frumoasă țară, trăiești prin cei care te-au iubit dincolo de tine, dincolo de ei, dincolo de timp... La mulți ani, Românie! :)

Istanbul reloaded / 1-5 septembrie 2014

Istanbulul este oraşul din străinătate în care am petrecut cel mai mult timp. Doar Budapesta am mai văzut-o de trei ori, dar nu se poate spune că am vizitat-o cu adevărat, iar în Grecia, deşi am fost de vreo patru ori, am ajuns în locuri/insule diferite.

Drept urmare, în excursia asta, am făcut cele mai puţine - ever! - fotografii din viaţa mea într-o deplasare. Dacă vreţi să mă vedeţi, aveţi albumul din 2009 aici, a doua vizită e prezentată aici cu poze de la concertul U2. Dacă mai vreţi poze, mai am şi pe FB un album :)) - v-am zis că nu mă-ncurc...

De data asta, am avut şi mai puţin timp. Am fost la shopping, dar n-am mai vizitat toate locurile deja văzute. Cu titlu de noutate, am coborât la Cisterne, ne-am plimbat cu funicularul până la Piaţa Taksim şi cu Marmaray-ul - metroul care trece din Europa în Asia pe sub Marea Marmara - yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeey, cât mi-am dorit asta! 

Meduza de la Cisterne

(Palatul scufundat)

Cu funicularul spre Taksim

:)

Vedetă pe Istiklal Caddesi

Plimbare pe Bosfor :)

MAREA AVENTURĂ

Cu Marmaray, pe sub Martea Marmara

Asiaaaaaaaaaaaaa!!!

În amintirea descoperirilor arheologice 

făcute în timpul lucrului la pasajul submarin

Netherlands for #MH17. Dignity and respect

Frans Timmermans, Minister of Foreign Affairs

No need for words.

Videos from here.

Not a Good Day, Madiba.

Azi a fost Mandela Day.



Iar începând de ieri, a fost mai întâi MH17...
Updates and images.


Şi apoi Gaza...

Updates and perspectives.

Europa / Polonia, Germania, Cehia (10-16 aprilie)

Am făcut un miliard de poze, apoi le-am adunat pe cele ale colegilor şi pe cele ale copiilor... Rezultatul a fost copleşitor şi nu cred că le voi vedea pe toate vreodată - poate după pensie doar :))

Am ales câteva în care apar eu, expresive şi grăitoare pentru locurile pe care le-am văzut, ca să nu rămână uitată această experienţă copleşitoare - vederea Auschwitzului şi a Berlinului în aceeaşi zi a fost aproape traumatizantă...

Traseul a fost aproape cel care apare în prima imagine (găsită pe net, absolut întâmplător), din care se scoate Varşovia (încă nu am ajuns) şi Viena (văzută de două ori, dar cu alte ocazii).

Gyor, un orăşel din Ungaria

ce ne-a încântat pe toţi

(10 aprilie)

Mina Wieliczka în Polonia

(11 aprilie) 

 

Cracovia în Polonia, o bijuterie 

(11 aprilie)

Auschwitz

(12 aprilie)

Berlin

(13-14 aprilie)

 

Zidul Berlinului (văzut din autocar)

Postdam / Cecilienhof

(13 aprilie)

Dresda este mi-nu-na-tă!

(14 aprilie)

Praga, cu drag, pentru a doua oară :)

(15 aprilie)

 

Budapesta, văzută pentru a treia oară. M-am mai plimbat 

cu vaporaşul pe Dunăre, dar croaziera de noapte

a fost o în-cân-ta-re!!!

(15 aprilie)

Vacanţa mea în Franţa / 1-9 iulie 2013

Prima dintre ele - pentru că deja vorbele sunt făcute pentru încă vreo două :)) - a fost mi-nu-na-tă! În mare parte datorită Sofiei şi datorită lui Dani, cărora le mulţumesc şi aici pentru amabilitatea cu care m-au găzduit şi şi-au împărţit casa, mâncarea şi timpul cu mine :)

Am văzut Nice, Cannes, Monaco, Eze, Antibes şi n-aş şti să vă spun care dintre ele mi-a plăcut cel mai mult. Am avut vreme excelentă, aşa că am putut face şi plajă - încă am pe mine bronz de pe Coasta de Azur :) Ne-am plimbat ziua, noaptea, pe jos şi cu maşina, pe ploaie, pe răcoare şi pe caniculă. M-am întors acasă cu sufletul plin de bucurie.

Dacă ajungeţi vreodată la Nice, cheltuiţi 5 euro în plus când vă cumpăraţi biletul de avion şi aşezaţi-vă pe partea dreaptă: oraşul se vede superb de sus. Iar în oraş, trebuie musai să vedeţi Promenade des Anglais, Place Massena, Vieux Nice, Le Chateau şi Mont Boron. Şi nişte focuri de artificii vă recomand! :)

P.S. Am urcat pozele pe Facebook, pentru că pe Picasa nu mai am foarte mult spaţiu. Aici :)

Am fost în Atlantida :)

După ce m-am întors din Creta, m-am "îndopat" cu documentare despre ipoteza conform căreia celebra cetate a atlanţilor s-ar fi putut afla în acea parte de lume. Atlantida e o curiozitate mai veche a mea şi de mult voiam să văd Santorini, care este asociată acesteia (după unii cercetători). Am reuşit vara asta :) şi da, locul e fascinant!

Prin urmare, dacă vă interesează subiectul, iată câteva poveşti. Nu m-am putut opri la una singură, pentru că fiecare dintre documentarele astea are ceva diferit de celelalte, aşa că puteţi alege, după preferinţe. Primul e o producţie History Channel, narată pe un ton puţin cam prea... încins pentru gustul meu. Dar mi s-a părut cel mai sintetic şi cu cele mai puţine divagaţii. În plus, am recunoscut cu emoţie locurile - exact acelea! - pe care le văzusem în călătoria mea... E suficient să comparaţi imaginile din film cu cele din pozele de la final.  




Dacă însă vreţi mai multe detalii, mai multe documente şi mai multă căldură în glasul care vă povesteşte, puteţi încerca producţia BBC pe acelaşi subiect. Bettany Hughes subliniază detalii absolut fascinante ale poveştii şi adaugă o emoţie uriaşă întregii construcţii narative. În plus, urmăreşte cu insistenţă textul lui Platon, surprinzând pe de o parte rostul alegoriei marelui filosof, iar pe de alta felul în care evenimentele istorice din această parte de lume (şi nu alta) ar fi putut fi rădăcina unui astfel de mit - o demonstraţie convingătoare.




O prezentare mai amplă a problemei, care aduce în discuţie toate ipotezele vehiculate până astăzi, puteţi vedea într-un documentar din 2000 care se numeşte The Search for Atlantis. Filmul insistă mai puţin pe "dovezile" numeroaselor "găsiri" ale Atlantidei, punând accent mai curând pe felul în care mitul a aprins imaginaţia oamenilor, de la leghele sub mări ale lui Verne şi până la omul arian al nazismului. Povestea superbă a insulei Santorini începe pe la 1:11:00, iar apoi sunt prezentate şi obiecţiile.




La final, iată şi o producţie BBC (2011) pentru cei care agreează variantele mixte, o transpunere pseudo-artistică, cu informaţii de documentar. Nu m-a încântat prea tare povestea în sine, dar vocea naratorului este absolut excepţională - Tom Conti. Iar undeva pe la minutul 43:00 începe o teribilă, halucinantă prezentare a fenomenului geologic în sine şi a felului în care fiinţele vii de pe insulele Santorini şi Creta trebuie să-l fi trăit, pas cu pas, până la sfârşit. Impresionant!




Da, ştiu că ipotezele localizării Atlantidei sunt numeroase, dar, deocamdată, aceasta este Atlantida sufletului meu :)