Julls37 et Bip

Mulţumiri Artistului - Cornel Corcăcel :)

Şi frumoasei Doamne :)

P.S. Marcel Marceau, aka Bip 

Concertul de Anul Nou 2012 al Filarmonicii din Viena

Daaaaaaaaaaaaaaaa, şi a fost şi concertul de anul acesta. De la care, trebuie să spun, mi-a fost mult mai greu să aleg o singură piesă. Aşa că n-am! Aveţi aici programul complet, iar mai jos câteva secvenţe care mi-au părut mai deosebite.


Desigur, nu puteau lipsi "glumele" :)) - "Jokey Polka" de Josef Strauss.



Cred că cel mai mult mi-a plăcut "Locomotiva cu aburi" a lui Hans Christian Lumbye :)



A fost prima dată când am văzut participând şi corul de băieţi - "Călit în foc" de Josef Strauss :D



Mi s-a părut foarte fain omagiul adus lui Klimt, la începutul anului pe care Viena i-l dedică acestui artist - "În arşiţa iubirii" de Joseph Strauss.



Cu maaaaaaaaaaaaare drag mi-am amintit de Ceaikovski şi de "Lacul lebedelor" :)


P.S. Şi, bineînţeles, nu uitaţi de loteria pentru anul viitor :)

Despre comparatism

... şi despre cu ce m-am mai îmbogăţit zilele astea :)
(selecţie foarte, foarte condensată a unui curs extrem de interesant)

Goethe consideră, undeva prin 1827, că a sosit timpul a ceea ce el numea Weltliteratur. Concept care ar trebui să ne înveţe că nu există popoare sau literaturi superioare, ci doar popoare care scriu, şi popoare care scriu mai puţin. Însă toate literaturile sunt înrudite, ca ramurile unui arbore, iar un popor care scrie este, în mod absolut, parte a civilizaţiei umane, egal al tuturor celorlalte.

Metoda comparatistă a fost preluată din ştiinţe, pentru a fi apoi aplicată în literatură, aceasta fiind - realmente - "arta de a jongla cu o serie de comparaţii" (F.Claudon). Există opere literare care, în mod evident, cer o analiză comparatistă, deoarece prelucrează aceleaşi teme sau mituri. Însă cea mai interesantă, cea care aduce cele mai mari satisfacţii este compararea unor opere al căror element de coeziune nu este evident, care necesită efort şi muncă de detectiv pentreu descoperirea conexiunilor. Iar în afară de comparatismul în literatură, fascinant este cel între arte: între literatură şi pictură, şi - încă mai dificil de realizat - între literatură şi muzică.

Theodor Pallady - Toujours du Baudelaire

(imagine preluată de pe site-ul Muzeului Naţional de Artă)

pentru comparaţie, vedeţi Les Deux Bonnes Sœurs şi Femmes damnées

Girodet Les funérailles d'Atala

(pictura a modificat fundamental modul în care era perceput

celebrul roman al lui Chateaubriand)

Claude Debussy a aşezat în muzică o piesă de teatru care l-a fascinat -
Pelléas et Mélisande de Maurice Maeterlinck.

Una dintre obsesiile de-o viaţă ale lui Stendhal a fost muzica lui Haydn, pentru care se pare că avea un adevărat cult. Prof. Claudon a făcut nenumărate trimiteri, o groază de conexiuni, ne-a povestit o serie de descoperiri care l-au dus la concluzia că scriitorul francez a folosit în romanele sale aceeaşi tehnică de acumulare, de pregătire a unui final magistral, pe care o admira la compozitor.
Recunosc, nu sunt deloc cunoscătoare de Haydn, dar azi s-a lipit de mine asta:


Găsiţi restul pe YouTube.
Enjoy :)