There You Go

 

Hai, să trăim!

 

Ceea ce vă doresc și vouă :)

 

Cea mai zi! EVER! :)

 

Copiii din viața mea

 

Google face, din timp în timp, filmulețe - cu secvențe din cele stocate de mine. Da, știu, Big Brother e bine-mersi... dar astea sunt timpurile pe care le-am apucat. Aici îi am pe Ronan și pe Patrick, nepoții mei. Care, mai nou, au început să ridice pretenții - că vor și ei niște veri! :))))))))))))))))))))

Urmează Sofia, finuța mea, care a împlinit, de curând, 2 ani :)

Șiiiiiiiiiiii, last but not least... :)) Irish. Prima dată când am fost la veterinar cu ea, doctorul a făcut ceva calcule (avea 2-3 luni) și a trebuit să alegem o zi de naștere. A rămas 15 august: are și ea 2 ani :)

P.S. Bine v-am regăsit! Sper să nu mai fiu nevoită să dispar :)

Metanoia. 23 mai 2018

Metanoia. 3 octombrie 2017

Infernul meu personal e rece...

Un frig nefiresc, nemaisimțit vreodată, pe care nu-l pot compara cu nimic din câte ierni am detestat întotdeauna... Și căruia, cu mare dificultate, i-am rezistat câteva minute, pe care le-am simțit interminabile... cât veacul...

Cred că ieri am simțit moartea.

P.S. Las asta aici:

Ceea ce ai experimentat ieri este umbra ta, adică aspectul tău nevindecat. În urma experiențelor tale anterioare, s-a creat această umbră. Pe măsură ce le scoți la suprafață, ele se vindecă și se eliberează, și lasă loc manifestării emoțiilor și gândurilor pozitive. Aici sunt aspecte reprimate, fie aspecte pe care le-ai suprimat chiar tu de-a lungul timpului, ca să uiți experiențele, însă energia rămâne oricum acolo. Iar ieri, tu ai accesat energia din spatele emoțiilor. De obicei, frica  blochează vindecarea acestor aspecte, pentru că ne temem, în general, de defectele și aspectele noastre mai puțin plăcute. Când treci de frica asta, poți să le vindeci, pentru că nu îți mai este teamă de ele.

P.P.S. Se pare că asociez, cu toată puterea ființei mele, pierderea iubirii cu moartea.

P.P.P.S. Este cel mai in-cre-di-bil an din viața mea. Îi mulțumesc unui profesor excelent, care a recunoscut în mine lumina pe care atât de bine am învățat să o ascund. :)

Who You Are

Bună seara. N-am mai fost de mult pe aici...

S-au întâmplat un miliard de lucruri, unele dintre ele - grozave :)

Să începem încet, cu ceva care-mi place mult - vizual și melodic. Un cântec nou, pentru care îi mulțumesc Mihaelei :)

Valentine with fortune cookie

P.S. De la Iv cel Naiv.
P.P.S. Mi-a luat o piatră de pe inimă... Ar fi şi cam obositor, nu? :)

Crăciunul la Galaţi

Nu am stat mult, ca de obicei, pentru că acasă mă aşteaptă etern-necorectatele-teste-şi-teze, dar am făcut şi câteva fotografii. L-am văzut şi pe Patrick - nu, n-avem fotografii, dar ne înţelegem bine :)

Luminile oraşului.

Şi plimbarea, tradiţională deja, cu fetele prin mall, după un film, desigur. Anul acesta, ultimul Hobbit.

Christmas Secrets - Enya

Enya... o minunăţie de cânt. Şi de gând :)

Şi poze:

Brăduţul de acasă, aşteptând Moşu' de Bucureşti

Mulţumesc tuturor "moşilor" pentru cadouri :))

căci a urmat o zi foaaaarte aglomerată...

... şi superbă!

 

Joe Cocker - Ring Them Bells

 Şi... în loc de cântec de Crăciun, ceva aparte, dar nu departe...

Mi-e din ce în ce mai clar că am trecut în partea cealaltă a vieţii: sunt din ce în ce mai multe numele cele care se duc... şi din ce în ce mai puţine cele noi care să mi se pară la fel de importante...

RIP, Joe Cocker, we'll ring them bells for you... but we'll leave the hat on...

P.S. Ştiu că e a lui Dylan, dar mi-a plăcut întotdeauna interpretarea lui Cocker...

Mosh Nick :D

Pe principiul "dacă nu ne ducem, nu ne vin"...

... eu nu ratez nicio altă nuntă, în afară de a mea! :))

Nunta Laurei a fost o încântare! Îmi aduc aminte cu drag şi de a Mirelei, cu aceeaşi preocupare pentru detaliu. Preocupare pe care o admir, aşa cum admiri, nevolnic, lucruri de care nu te simţi în veci capabil!

Mulţumesc pentru onoarea de a fi invitată, mulţumim pentru distracţia pe cinste, "Casă de piatră!".

P.S. Cea mai gustoasă mâncare pe care am mâncat-o VREODATĂ la vreo nuntă! Recomand cu toată căldura Gala Catering.

Şi poze :)

P.P.S. Am uitat să-mi dau jos din cap oribilitatea de clamă, pentru poze, dar deja nu mai suportam coafura "pleata-n ochi" :))
P.P.P.S. De fapt, titlul e o glumă (dacă mă prindeţi, întrebaţi-mă de unde ştiu vorba asta): nu cred în nunţi-târguri. Cred în nunţi la care oamenii te invită cu drag să le fii aproape, şi cred în nunţi la care te duci ca să dai o mână de ajutor la construcţia unei "case de piatră", cu voie bună. Îmi repugnă calculele şi darurile "pe datelea-napoi". Eu dau de tot. :)

P.P.P.P.S. Desigur, de colecţie :)

Robin Williams nu mai e.

Da, ştiu, s-a întâmplat ieri. Dar sunt ocupată cu teza de doc şi zilele astea n-am deschis mai nimic. Aşa că am plâns azi. Am plâns.

"One is glad to be of service."

Ştiu că are multe, multe, multe filme mai reuşite ca acesta, dar când am aflat în ce fel se presupune că s-a dus, ăsta mi-a fost primul gând... M-am gândit cât de drag mi-a fost. 

Entitatea care a ales să experimenteze toate sentimentele umane. Şi apoi a ales să moară.

...

Netherlands for #MH17. Dignity and respect

Frans Timmermans, Minister of Foreign Affairs

No need for words.

Videos from here.

Amintiri din Drumul Taberei :)

Anul trecut pe vremea asta, îmi strângeam bagajele şi mă mutam. Din nou. Fusese o perioadă de câteva luni (vreo 8) în care locuisem în zona Bld. Timişoara, într-un apartament foarte drăguţ, aflat într-un bloc atât de bine poziţionat, încât niciun zgomot al aglomeraţiei bucureştene nu ajungea până în casă. A fost foarte fain, o vreme de care îmi voi aminti mereu cu plăcere.

P.S. Aici a stat Sor'mea câteva zile, înainte să vină Patrick la noi :)
P.P.S. Am găsit şi câteva poze rătăcite... Datarea de pe unele dintre ele e greşită (cred că setasem aiurea aparatul) - era martie 2013.

Cum mă văd elevii mei (2)

Pentru că s-a mai terminat un an. Fac ordine. Găsesc lucruri. Râd.
Uof, măcar ceva trebuie că fac bine.

P.S. Portretul e leit-poleit! :))

Me. Proud.

Martie în casa mea :)

Mulţumesc :)