... şi i-am dat-o. Am ajuns acasă chiar în jur de 8 p.m., obosită grozav, până aproape de transă. Aflasem din presă despre Earth Hour şi chiar mă hotărâsem de ieri să mă conformez, dar astăzi nu mai părea deloc aşa o idee grozavă: vedeam salată, baie şi pat (trei în unu', sau cum vreţi), fără preocupări ecologice de nicio culoare politică. Dar odată ajunsă în apartament, am avut un moment de ezitare înainte să aprind lumina, aşa că decizia s-a luat brusc şi fără echivoc. A fost chiar distractiv: toate luminile stinse, casa plină de lumânări, fără televizor, fără calculator, fără telefon. Am făcut toate lucrurile fireşti momentului acestuia al zilei cu un pic de bâjbâială şi un strop de ezitare, dar planeta şi-a primit ecomonia ei. Nu-i mare lucru presupun, dar e un sentiment plăcut de-l am acuma... :)
Mai mult decât atât, după o zi năucitoare, plină de poliţie, ambuteiaje, redirijări, reorientări şi para-pregatiro-repetitii NATO, sunt în mod absolut senzaţional de relaxată, tăcută şi liniştită. Într-un mare fel, aproximativ la nivel planetar.
O mie de ani pace! Sluga!
