Copiii din viața mea

 

Google face, din timp în timp, filmulețe - cu secvențe din cele stocate de mine. Da, știu, Big Brother e bine-mersi... dar astea sunt timpurile pe care le-am apucat. Aici îi am pe Ronan și pe Patrick, nepoții mei. Care, mai nou, au început să ridice pretenții - că vor și ei niște veri! :))))))))))))))))))))

Urmează Sofia, finuța mea, care a împlinit, de curând, 2 ani :)

Șiiiiiiiiiiii, last but not least... :)) Irish. Prima dată când am fost la veterinar cu ea, doctorul a făcut ceva calcule (avea 2-3 luni) și a trebuit să alegem o zi de naștere. A rămas 15 august: are și ea 2 ani :)

P.S. Bine v-am regăsit! Sper să nu mai fiu nevoită să dispar :)

Who You Are

Bună seara. N-am mai fost de mult pe aici...

S-au întâmplat un miliard de lucruri, unele dintre ele - grozave :)

Să începem încet, cu ceva care-mi place mult - vizual și melodic. Un cântec nou, pentru care îi mulțumesc Mihaelei :)

Metanoia.5 iunie 2017

Începutul călătoriei.

„Nu merit.”

Resolutions

[poza de aici]

:)) 

Şi, ca să nu rămâie doar astea de pe vremea dacilor, pentru anul următor mi-am propus următoarele:

- să demarez proiectul cel mare - o să vă povestesc odată... :)

- să călătoresc (am deja două destinaţii, dar mai sunt circumstanţe de rezolvat) şi să văd cât mai multe concerte (m-am abonat  la toate newsletter-ele posibile)

- să am nevoie de ochelari. Asta e deja "misiune îndeplinită"! :)) Nu garantez că ajung şi la oftalmolog... dar nevoie am :D

- să împlinesc 40 de ani. Şi asta e deja gătată, dacă nu mor înainte de aniversare. :)) Ce să fac acu'... e bine să aibă omu' pe listă şi certitudini! :))

Ultimele mele spectacole din 2014 - teatru, balet, fado :)

Imediat după ce am luat vacanţă, pentru că - în sfârşit - programul mi-a permis, mi-am făcut de cap: teatru, balet, concert. Spun aici doar câteva cuvinte despre fiecare, dar vi le recomand călduros, în egală măsură, dacă vă trece prin cap să-mi ascultaţi sfaturile şi se iveşte ocazia - biletele au fost foarte uşor de procurat, online :)

Pe 20 decembrie, am văzut "Dineu cu proşti", la Teatrul Naţional. O distribuţie de zile mari, într-o punere în scenă excepţională. Pe Mălăele l-am mai văzut de nenumărate ori, nu a fost deloc o surpriză, dar am râs copios, ca de fiecare dată când am ocazia să-l văd. Dacă nu aţi citit încă piesa, vă recomand să vă duceţi complet nepregătiţi, pentru că răsturnările de situaţie sunt spectaculoase şi merită surpriza veritabilă a spectatorului. Nu lipsesc momentele de tăcere, care îndeamnă la cugetare, dar, până la urmă - în cea mai şcolărească definiţie a conceptului -, comicul se naşte din contrastul dintre aparenţă şi esenţă, deci e firesc să ne înşelăm în percepţia/judecata noastră asupra oamenilor/lucrurilor. Nu am avut voie să facem fotografii şi nici nu am îndrăznit să încalc interdicţia, pentru că aveam loc foarte, foarte aproape de scenă... :)

Pe 21 decembrie am ajuns, pentru prima dată de când locuiesc în Bucureşti, la Opera Română. Am văzut un balet, "La Fille mal gardée" - un spectacol extrem de reuşit, cu o coregrafie de excepţie şi artişti de mare clasă. Găsiţi aici informaţii despre distribuţia premierei la Opera Română, iar aici informaţii despre distribuţia spectacolului pe care l-am văzut eu. Pentru mine a fost o încântare, iar prima vizită la operă s-a dovedit a fi de bun augur. În mod sigur, vor urma şi altele, dacă tot am învăţat drumul. Vă ţin la curent!

În sfârşit, pe 28 decembrie am văzut-o pe Ana Moura la Sala Palatului. M-am îndrăgostit de fado anul trecut, când am fost în Lisabona... Portugalia e o ţară fascinantă, am trăit acolo o sumă de experienţe despre care, în stilul caracteristic, n-am apucat să povestesc pe blog :)) - prima mea corrida!!!, primul meu ocean, primul spectacol de lumini 3D... (wow, poate vă povestesc, totuşi, despre ele, cândva). În scurtul timp petrecut acolo, nu am reuşit să prind vreun concert de fado, iar apoi, acasă, am ratat-o pe Mariza de vreo câteva ori, din cauza programului meu infernal. Dar, gata, mi-am revenit: Ana Moura a fost încântătoare (deşi concertul mi-a părut cam scurt...), iar biletul pentru următorul concert al Marizei e deja cumpărat. :)  Până atunci, pozele şi o melodie care mi-a plăcut tare mult (cea care dă şi numele albumului promovat de acest tur, Desfado).

România are un nou preşedinte

Câţiva ani din viaţa mea:

... tocmai s-au încheiat. Nu am aşteptări, nu cer miracole. Sunt circumspectă. Ştiu că se vor face greşeli şi că "la vie en rose" e doar în cântece. Dar sper să nu-mi mai fie ruşine de fiecare dată deschide preşedintele gura. 

Să fie într-un ceas bun!

P.S. Mint. Chiar cer un miracol: să nu ne mai detestăm atât de agresiv, atât de visceral, unii pe alţii. Aici, da, noul preşedinte are o misiune uriaşă după dezastrul lăsat de predecesor...

:)

Iarnă toamna

Update: două zile mai târziu :)

I'm :(

Prima zi cu ceaţă de toamnă. Prima zi cu picioare de şosetă.

Revelion 2013

Pregătirile. An Nou în casă nouă. Cu vin de Xeres/Jerez :)

 

P.S. Lipsesc mi-nu-na-te-le artificii, deschise în mii de culori în dreptul balconului meu, pentru că spectacolul m-a luat prin surprindere - nu cred că am mai văzut vreodată artificii de aşa de-aproape... dar la anu' voi fi pregătită :))

Festival Enescu 2013 (1) - Orchestre de Paris

Aşa cum vă spuneam aici, anul acesta am reuşit să ajung la Festivalul Enescu. Desigur, n-am mai găsit biletee la concertele pe care le voiam, dar m-am hotărât, până la urmă, la trei seri diferite.

Prima includea, conform programului, Orchestre de Paris condusă de Paavo Jarvi, cu Simfonia nr. 1 a lui Enescu şi Simfonia nr. 5 a lui Prokofiev. Din prima aveţi un scurt fragment, chiar din seara aceea, iar pe cea de-a doua am găsit-o în întregime aici.



Mi-a plăcut foarte mult ce au pregătit la bis: Bizet "L'Arlesienne/ Farandole"

Poze:

Primul gând de toamnă

Cred că a venit toamna: păsările îşi pregătesc plecarea... formaţiuni cuminţi îşi trec repetat zborurile rotunde pe lângă ferestrele mele... Îs un pic tristă... Nu le fotografiez azi. Poate mâine...

Yeeeeeeeeeeeey!!! M-am mutat :))

Kangoo Jumps

Ultima trăsnaie făcută vara asta: m-am apucat de mers la sală. Mai precis, am terminat prima lună de Kangoo Jumps, care este foarte tare! E o experienţă interesantă şi distractivă rău :)) De fapt, depinde foarte mult de instructor, dar condiţia de bază este nu doar să faci mişcare, ci să te şi bucuri de asta. Am aflat de la o prietenă despre voucherele de pe net, aşa că am ajuns pe mâna Luisei Stirbu, exact aici :)) Recomand.

Fără să-mi fi devenit obsesii, mersul la sală şi tratamentele de întreţinere corporală au intrat de ceva vreme în sfera preocupărilor mele. Nu mă omor după ele, dar nici nu-mi displac, aşa că le folosesc pentru a lupta cu doi factori inevitabili ai vieţii mele: vârsta şi sedentarismul. Bine, şedinţele de care vă vorbesc se vor rări serios după ce începe şcoala, pentru că - indubitabil - munca rămâne pasiunea mea favorită :))

N-am găsit filmări de la sala unde merg eu, însă cam aşa poate arăta produsul finit:


P.S. Eu mai am mult până departe :)) deocamdată sunt la stadiul de "mică balenă" sau "aia mică de respiră greu" :))

Fără titlu

Well, asta e ştirea. Poporul pe care "nu-l interesează politica, pentru că e mizerabilă", a primit răspuns: "Ai dreptate, nu mai contează ce votezi. Nici dacă."

Cel mai grav lucru din ultima vreme mi se pare crearea unui precedent periculos: cel mai puternic şi mai evident vot popular din România postdecembristă a fost anulat.

Asta după ce, pentru prima dată în viaţa mea, am auzit un om politic îndemnând electoratul să nu meargă la vot. Cutia Pandorei s-a deschis. Cred că de-acum se vor mai "câştiga" multe alegeri aşa.

Linkin Park. Bucureşti, 6 iunie 2012

Am avut o perioadă din viaţă (un soi de adolescenţă târzie, pe la 25 de ani) în care ascultam Linkin Park pe repeat. Hybrid Theory şi Meteora erau printre preferinţele mele de top, iar dintre artiştii pe care chiar i-am aşteptat în ţară, băieţii ăştia erau pe loc fruntaş, imediat după Rammstein. Mă bucur că n-am aşteptat zadarnic. Au venit, iar show-ul a fost unul de zile mari. Bine pregătit, serios, muncit, cu un sound ex-ce-lent şi cu o participare extraordinară din partea publicului. Mi-a plăcut teribil de mult prestaţia lui Chester şi "mămăligile" - vorba lui Cornel :)) - lui Hahn.
[UPDATE: Cornel mă corectează... 'ce că el le spune "mămăliguţe", nu "mămăligi"... Cică "e diferenţă ca de la Linkin Park la Limp Bizkit". =)) Inside joke, desigur.]

Dacă nu ştiţi de ce aţi avut vreme frumoasă la concert - într-o zi cu ploi anunţate - să ştiţi că trebuie să-i mulţumiţi lui Cornel, care nu admite să fie vremea cum vrea ea când are el treabă. Lui i-a plăcut bateristul, grafica şi felul în care se îmbină toate pe scenă şi se completează unele pe altele. Elena a fost absolut încântată de toate alea şi ne-a pus la curent cu toate informaţiile despre trupă, membri, albume, piese - "info zone" îi scria pe frunte. :)) Cu forţele de ordine a avut ea o problemă, da' s-a rezolvat. Dacă vă duceţi un pic mai jos pe pagină, după filmări şi poze cu trupa, ne vedeţi şi pe noi :)

Din tot ce-am găsit pe net, am selectat doar câteva secvenţe reuşite din punct de vedere al calităţii înregistrării, majoritatea de la acelaşi utilizator; cristinalorelei :) a făcut treabă bună.

La mijloc e Shadow of the Day, care mie mereu îmi aminteşte de U2 :)

Imagini faine aveţi aici:

Finalul a fost cam abrupt, dar am înţeles că trupa a plecat în viteză direct la aeroport, prin urmare... Nouă oricum ne-a trecut repede, iar comparativ cu playlist-ul de la Berlin n-am pierdut nimic, deşi am mai fi vrut ceva cântări :))

Setlist-ul a arătat aşa, iar aici sunt toate detaliile despre felul în care a decurs concertul - inclusiv incidentul cu keyboard-ul lui Mike :)

În plus, am găsit o postare de vreo 45 de minute de concert; campy667 a fost cel mai inspirat dintre pământeni! :)) 

Şi, desigur, pozele mele - la unele am comentat, dar cele mai multe vorbesc de la sine :)

ZDOB[ŞI]ZDUB în deschidere

Băieţii au părut foarte plăcut surprinşi
şi în unele poze chiar se vede că s-au simţit bine :)

Fani adevăraţi :)

 Elena şi Cornel :)

 N-aveţi idee câte poze strică "artistul" :))

Cică "acum ne strâmbăm!" şi io - ca bleaga - am crezut :))

"Ochi de doamnă cu pandantiv" :))