There You Go

 

Hai, să trăim!

 

Ceea ce vă doresc și vouă :)

 

Cea mai zi! EVER! :)

 

Copiii din viața mea

 

Google face, din timp în timp, filmulețe - cu secvențe din cele stocate de mine. Da, știu, Big Brother e bine-mersi... dar astea sunt timpurile pe care le-am apucat. Aici îi am pe Ronan și pe Patrick, nepoții mei. Care, mai nou, au început să ridice pretenții - că vor și ei niște veri! :))))))))))))))))))))

Urmează Sofia, finuța mea, care a împlinit, de curând, 2 ani :)

Șiiiiiiiiiiii, last but not least... :)) Irish. Prima dată când am fost la veterinar cu ea, doctorul a făcut ceva calcule (avea 2-3 luni) și a trebuit să alegem o zi de naștere. A rămas 15 august: are și ea 2 ani :)

P.S. Bine v-am regăsit! Sper să nu mai fiu nevoită să dispar :)

Am zis! :)

Metanoia. 23 mai 2018

My Kind (of) Autumn

A început în nisipurile din Thassos și s-a terminat în zăpezile de la Cota 2000. Am văzut concertele de la Festivalul Enescu și pe cel al lui Sting. Am trecut prin vară, toamnă și iarnă într-un singur anotimp... Am copii noi de clasa a V-a. Am petrecut și râs frumos alături de prieteni.

Și am împlinit 42 de ani :)

Ce se face cu banii pe care îi câștigi la Loto?

Pentru prima dată-n viața mea, am câștigat la Loto. Mă rog, sau dacă am mai câștigat, nu-mi aduc aminte, că am 100 de ani...

S-a întâmplat duminică, și mi-au ieșit 3 numere - bucurie mare! Care bucurie și la voi să fie, că e de sezon. Azi am fost și mi-am ridicat premiul. Pot să-i zic „Marele”? Pot, că e al meu și fac ce vreu cu el. 30 de lei! Nu râdeți, că i-am luat, nu i-am dat.

Întrebarea e: ce fac cu ei?

Metanoia. 3 octombrie 2017

Infernul meu personal e rece...

Un frig nefiresc, nemaisimțit vreodată, pe care nu-l pot compara cu nimic din câte ierni am detestat întotdeauna... Și căruia, cu mare dificultate, i-am rezistat câteva minute, pe care le-am simțit interminabile... cât veacul...

Cred că ieri am simțit moartea.

P.S. Las asta aici:

Ceea ce ai experimentat ieri este umbra ta, adică aspectul tău nevindecat. În urma experiențelor tale anterioare, s-a creat această umbră. Pe măsură ce le scoți la suprafață, ele se vindecă și se eliberează, și lasă loc manifestării emoțiilor și gândurilor pozitive. Aici sunt aspecte reprimate, fie aspecte pe care le-ai suprimat chiar tu de-a lungul timpului, ca să uiți experiențele, însă energia rămâne oricum acolo. Iar ieri, tu ai accesat energia din spatele emoțiilor. De obicei, frica  blochează vindecarea acestor aspecte, pentru că ne temem, în general, de defectele și aspectele noastre mai puțin plăcute. Când treci de frica asta, poți să le vindeci, pentru că nu îți mai este teamă de ele.

P.P.S. Se pare că asociez, cu toată puterea ființei mele, pierderea iubirii cu moartea.

P.P.P.S. Este cel mai in-cre-di-bil an din viața mea. Îi mulțumesc unui profesor excelent, care a recunoscut în mine lumina pe care atât de bine am învățat să o ascund. :)

XLII

The number 42 is, in The Hitchhiker's Guide to the Galaxy by Douglas Adams, the "Answer to the Ultimate Question of Life, the Universe, and Everything", calculated by an enormous supercomputer named Deep Thought over a period of 7.5 million years. Unfortunately, no one knows what the question is. Thus, to calculate the Ultimate Question, a special computer the size of a small planet was built from organic components and named "Earth". 

NEVERSEA, 7-10 iulie 2017

A fost Neversea și mi-a plăcut. Anul trecut am ajuns la Cluj, la Untold, dar n-am mai apucat să vă povestesc.

Nu știu dacă știți, dar mie îmi place să dansez. Rău. Nu chiar într-atât încât să bat discotecile, dar nu prea ratez concertele cu nume mari în lumea DJ-ilor, atunci când vin la București.

Ca să scurtez, ocazii ca Untold și Neversea mi se par de neratat: dați-mi trei nopți de dans pe an și de restul muncesc precum catârul.

My Lineup i-a inclus pe Lost Frequencies, Danny Avila și Tiesto - de vis! (Day1), Bassjackers - grozavi!, Fatboy Slim - absolut incredibil! și Afrojack - prieten vechi de la Untold (Day2), precum și incredibilii Benny Benassi și KSHMR - absolut demențiali!, Nicky Romero și Fedde le Grand - care a închis în mare stil festivalul, mixând pe plajă până mult după răsăritul ultimul soare Neversea.

Cred că e evident că nu am nimic a face cu underground-ul lumii ăsteia. Pentru mine, cei mai valoroși rămân cei ca Tiesto (mai ales Tiesto!), Armin ori Guetta, care au scos muzica asta pe stadion. Știu că e partea ei comercială, dar mie îmi place rău când se aud în boxe și când am ocazia unor nopți perfecte pentru dans. Precum acestea :)