România mea :)

La mulți ani, Românie, te iubim!

P.S. Datele sunt luate de aici. Mi s-a părut foarte interesant site-ul. 

P.P.S. După aproximativ o oră de la momentul în care făcusem print-screen-ul cu numărul locuitorilor (LIVE!), mai dispăruseră câțiva...

România mea

Acum câteva zile (pe 28 noiembrie) am fost la un concert în Hard Rock Cafe. L-am văzut pentru prima dată live pe Nicu Alifantis - grozav! Iar printre melodiile cântate, emoționant și delicat momentul Țării noastre care e a  noastră.

La mulți ani, Românie, te iubim! :)

România mea

Pentru cine uită:

„Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor.”
(Tudor Vladimirescu)

La mulți ani, Românio! Te iubim! :)

România mea

Astăzi, Google a avut o „Coloană a infinitului” în plus:

Și mi-am adus aminte cum, în ianuarie 2013, ajungeam la Albertina din Viena și furam poza asta, cu „Pasărea” lui Brâncuși - fotografierea era interzisă, îmi cer public scuze, dar am fost atât de mândră!... :)

Acum ceva vreme găseam filmări rare cu Brâncuși...





... și câteva secunde prinse dintr-o întâlnire a Domniei Sale cu Enescu:



 Frumoasă țară, trăiești prin cei care te-au iubit dincolo de tine, dincolo de ei, dincolo de timp... La mulți ani, Românie! :)

Meteorit

Iaca ce-am ratat astă-noapte! Dacă dorm...

România are un nou preşedinte

Câţiva ani din viaţa mea:

... tocmai s-au încheiat. Nu am aşteptări, nu cer miracole. Sunt circumspectă. Ştiu că se vor face greşeli şi că "la vie en rose" e doar în cântece. Dar sper să nu-mi mai fie ruşine de fiecare dată deschide preşedintele gura. 

Să fie într-un ceas bun!

P.S. Mint. Chiar cer un miracol: să nu ne mai detestăm atât de agresiv, atât de visceral, unii pe alţii. Aici, da, noul preşedinte are o misiune uriaşă după dezastrul lăsat de predecesor...

:)

România mea :)

Şi o frumuseţe de cântec...

... doina românească, intrată în patrimoniul universal.

La mulţi ani!

Septembrie :)

Alegeri parlamentare 2012

Cum s-ar spune, "proşti, dar mulţi". Şi cum se vede, nu mai ajunge să-i trimiţi acasă numa' cu capu' lu' Boc-Moţoc.

P.S. Da, e adevărat că poate se vor alege cu vreun alt torţionar-rupe-piele... Sau mai mulţi. Dar tot atât de adevărat este că, mizând pe "poate", mai poţi să joci ceva. Să jucăm, deci.

Taxi "Noi cu cine votăm?"

Hai, până nu se termină oficial campania electorală! E veche, dar unele lucruri nu se schimbă niciodată :))

P.S. Caricaturile sunt faine!

Romania mea :)

Dacă mă întrebaţi pe mine, cel mai grozav dans din lume :)

La mulţi ani!

Informaţii interesante aici şi aici.

Fără titlu

Well, asta e ştirea. Poporul pe care "nu-l interesează politica, pentru că e mizerabilă", a primit răspuns: "Ai dreptate, nu mai contează ce votezi. Nici dacă."

Cel mai grav lucru din ultima vreme mi se pare crearea unui precedent periculos: cel mai puternic şi mai evident vot popular din România postdecembristă a fost anulat.

Asta după ce, pentru prima dată în viaţa mea, am auzit un om politic îndemnând electoratul să nu meargă la vot. Cutia Pandorei s-a deschis. Cred că de-acum se vor mai "câştiga" multe alegeri aşa.

Despre credibilitate

De câteva ori în viaţă mi s-a întâmplat să mă orientez după săgeţile domnului Băsescu. Cea mai importantă (privind retrospectiv) dintre circumstanţe se referă la conflictul cu Tăriceanu - pe care l-am detestat pentru că n-a vrut să mărească salariile cu 50% ("dom'le, ziceam, preşedintele a promulgat legea, ne-a asigurat că există banii ăştia!"). Ce să vezi, nu existau. Tăriceanu şi-a dat demisia şi apoi, în timp, am înţeles că la Palatul Victoria nu va mai veni, pentru muuultă vreme, alt om care să-i opună rezistenţă lui Traian Băsescu.

Da, ştiu, sunt dezinformată şi manipulată, iar măreţia acestui om mă striveşte şi-mi depăşeşte puterea de înţelegere. Dar trebuie să-mi acordaţi circumstanţe atenuante, căci acesta este rezultatul unei lecţii importante: de atunci sunt mult mai atentă la ce spun oamenii pe care îi demonizează întâiul mediator al ţării. Iar dacă s-o întâmpla vreodată ca el să aibă dreptate... a mea să fie vina. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Dar încrederea mea în oamenii şi în sursele ce repetă ca banda stricată aluziile Domniei Sale scade lejer spre zero.

P.S. Spun asta pentru că mă aştept la nişte bombe mediatice grozave în timpul ce va urma. Şi întrucât la "şezătoarea" de după suspendare (dacă aia a fost conferinţă de presă...) nici nu l-a pomenit pe Antonescu, suspectez că Ponta urmează să o încaseze grav :))

Evaluare Naţională 2012

Aici subiectele, aici baremul.

________________

Nu spun despre câte mi s-au părut în neregulă. Atâta observaţie aş avea: la anu', eu zic să le dea un subiect despre cum se mulge vaca sau se prăşeşte porumbul, ca să se uite şi copiii orăşenilor la subiecte cum s-or fi uitat copiii de la ţară în textul despre e-book anul ăsta...

________________

Neam cu superficialitate de vuitton. Şi capete rupte de realitate ce suntem!

Gheorghe Zamfir "Rapsodia primăverii". Bucureşti, 29 mai 2012

Am fost de ne-a horit Gheorghe Zamfir. Sala nu a fost nici pe departe plină şi nu toată lumea părea să fie acolo dintr-un uriaş entuziasm. În plus, eu nu sunt o împătimită a genului, iar discursurile (specifice lui Zamfir) referitoare la puritatea românismului şi la destinul nostru excepţional ca naţie nu mă conving. Cred că suntem un neam ca toate celelalte, şi cu bune şi cu rele.

Dar nu cred că poţi rămâne de neatins când naiul lui Zamfir începe să cânte... Au fost secvenţe absolut incredibile, când abia am stat pe scaun! :)) Emoţia a fost atât de vie, încât vă spun şi vouă: trebuie să-l vedeţi pe scenă măcar o dată, chiar dacă nu vă place muzica populară. Sigur, n-o să vă schimbe gusturile muzicale, însă ceea ce se petrece acolo e ceva dincolo de sunete – devine sentiment intens şi ajunge la suflet.



Concertul îl aveţi aici, începând cu P1. Grozav mi-a plăcut Suita muntenească din P5 şi din P6 - ex-ce-lentă! Apoi P12, cu Doina Oltului, Mai ţii minte măi dragă Mărie, Patru boi suciţi în coarne şi Căluşarii. Iar la final, desigur :), P13 cu Ciocârlia. Melodie după melodie, fără nicio partitură...

Şi, desigur, poze :)

Bumblebee şi zăpada lui 2012

N-a mai văzut atâta. Şi-a lăsat afară numai o urechiuşă :D

P.S. Fotografia e făcută (cu zoom) de la una dintre ferestrele mele, de unde o văd parcată pe Bumblebee... când o văd, vreau să zic...

Exerciţiu de democraţie

Astăzi, Boc al ENŞPE-lea şi-a depus mandatul. Dacă ar fi fost să scriu despre ultima stenogramă a comandamentului de iarnă al Guvernului Boc, aşa aş fi vrut să scriu =))

P.S. Premierul desemnat de preşedintele României democrate este şeful SIE.
Dar nu poate fi un pericol. Că doar presa e liberă, cum se vede... Dacă putem să înjurăm, înseamnă că suntem liberi, nu?

Fără titlu

Eu sper că n-am înţeles bine ce s-a întâmplat în noaptea asta în Bucureşti.

Despre înjurături

"Tu-i neamu' nevoii" a lui Eminescu n-a prins la românu' de rând, da' "refuza-te-ar SMURDu' când suni la 112" cred că o să intre în folclorul urban şi o să aibă viaţă lungă!

"Reforma" loveşte din nou

Rumeg de câteva zile bune la materialul ăsta şi nu ştiu dacă am ajuns la o concluzie definitivă încă. Mi s-au mai decantat în cap detaliile şi cred că pot să vorbesc fără (prea mult!) nerv despre scandalul cel nou care zguduie societatea românească. (Pentru cine are impresia că nu e niciun scandal şi că cei care reacţionează exagerează: poate găsiţi o altă explicaţie logică despre ce tot caută preşedintele cu telefoane în direct şi declaraţii de presă pe sticlă, că nu-l ştiu să reacţioneze la "nimic" şi prea sună de parcă iar a apărut vreun duşman de clasă ce trebuie stârpit...). Aici intervine, vehement şi incredibil, preşedintele. Acesta este filmul evenimentelor, aşa cum s-au petrecut ele până pe 12 ianuarie a.c. Pentru că toată circul a pornit de la opoziţia lui Arafat la legea lui Vlădescu, aici e ce-a zis unul şi ce-a zis altul.

Aici e ce-a zis domnu' Băsescu despre lege, aici e ce-a zis domnu' Vlădescu despre lege. Mie toate pe care le zic ei mi se par generale, superficiale, deschise oportuniştilor, bazându-se pe iluzia că privaţii vor avea în vedere - pentru că au interese financiare - şi bunăstarea bolnavului. Poate sunt eu tută, da' asta sună suspect de mult a nonsens de manual, pentru că "bunăstarea pacientului" înseamnă mai des "dedicaţie şi conştiinţă" decât "câştig şi bani". [M-am uitat şi pe HotNews, da' nu mă ţin nervii la citate din marele conducător care a ajuns cu demonizarea la Arafat, după ce ne-a luat pe toţi la rând...] În rest, am citit şi eu tot ce mi-a picat sub ochi, că - după moda sfântă românească - toată lumea e cu expertiza şi cu statistica-n gură şi ştie despre ce vorbeşte.

Analizele în care am găsit răspunsuri la o parte dintre nelămuririle mele sunt aici, aici şi aici. Nu au acelaşi ton, nu se suprapun neapărat, iar mie mi se pare că mă lămuresc. Poate nu mă pricep eu, dar şi de "n-am nicio părere, că sunt eu deştept şi nu mă implic" mi s-a luat. La toate astea, trebuie să adaug şi emoţiile mele - blogul meu, regulile mele!

1. Actuala lege a Sănătaţii, atât de hulită acum de Domnia Sa, îi aparţine tot domnului Băsescu, iar atunci când a garantat pentru ea, tocmai era cel mai european şi mai uluitor lucru ce avea să ni se întâmple: tot pentru pacient şi tot fără corupţie. S-a răzgândit - nu mai e. Vrea s-o schimbe (se pare că nu era chiar aşa europeană şi - mai mult - e chiar dezastruoasă), în condiţiile în care nu prea îi intră în atribuţii preşedintelui să iniţieze proiecte de lege şi nici să intervină la televizor ca să le apere, bălăcărindu-i pe alţii. Că pur şi simplu nu e treaba lui - da' ce? ne mai încurcăm acu' de cine ce atribuţii are?

2. Nu mă pricep la sistemul de sănătate, aşa că mă bazez pe oameni avizaţi. Băsescu nu mai e, din punctul meu de vedere -  nici măcar când delirez -, avizat în vreo ceva. Pe de altă parte, FMI precizează în documente oficiale că sistemul de urgenţă este unul dintre puţinele lucruri din ţara asta care funcţionează şi nu are nevoie de reformă. Iar omul care a creat SMURDul, l-a implementat şi l-a făcut puternic, insistă pe acelaşi lucru. Nu mă interesează că legea nu spune explicit că va distruge sistemul de urgenţă (ar fi şi tâmpit să spună, după logica mea!). Dacă Arafat se teme de asta, mie îmi e suficient.

3. Cel mai mult cred că îmi place că Băsescu tot mai vorbeşte despre cum împiedică el furturile în ţara asta, iar unii chiar se uită în gura lui. Şi pretind că alţii - desigur, întotdeauna alţii - sunt prost informaţi. Oameni buni, de pe Lună dacă veneaţi acu' şi tot nu eraţi aşa dilii! Băi, da' cine mama lu' proces-verbal a fost preşedinte până acum în ţara asta??? A devenit Arafat marele hoţ? Păi, de 20 de ani de când munceşte aici, îşi cumpăra Dubaiul, bre logicienii lu' peşte! Îmi spune mie Băsescu că vrea el să mă apere de hoţi, iar eu pun botu'! Poate. Da' nu acu', ci când oi moşteni-o pe bunică-mea, care a suferit de Alzheimer şi s-o dus, Dumnezeu  s-o ierte.

Repet, pentru cine nu ştie să citească: da, sunt de acord că Sănătatea e varză şi trebuie schimbată. Ţipă degeaba Băsescu la mine că sunt proastă şi mă las dezinformată. Eu asta înţeleg. Nu pricep altceva: de ce faci reformă începând prin a-i da afară pe oamenii care se pricep şi şi-au dovedit expertiza de-a lungul timpului? De ce-mi arunci în ochi că Arafat "are interese", când eu aud în fiecare zi SMURDul huind pe străzi, iar tu nu poţi să-mi prezinţi nicio dovadă că omul are conturi ascunse în Elveţia? Chiar să mă las prostită de orice acuzaţie de corupţie aruncată peste oricine? Cum fură toţi în ţara asta de când eşti tu preşedinte, dar îi dai în vileag doar când devin persoane incomode? De ce trebuie să te cred de câte ori strigi "Lupul!"? 

4. Mie mi s-a luat de "reforme" eterne şi neverificate! Toată lumea civilizată foloseşte programe-pilot ca să vadă unde iese! Numa' noi reformăm cum ni se scoală! Tot aşa au "reformat" şi învăţământul şi acuma aruncă noroi în profesori şi inventează marele bac-fără-copiat ca pe roată. Cu Sănătatea însă e o altă discuţie, că murim toţi. Când un lucru merge, lasă-l să meargă. Şi SMURD-ul merge - e performant, e eficient şi rezolvă cazurile cele mai dificile (nu pe cele mai multe, pe cele mai dificile!). Să privatizeze altceva! Dar eu zic să vă mai gândiţi, şi dacă vreţi să vedeţi sistem de sănătate bazat pe privatizare, uitaţi-vă la SiCKO al lui Michael Moore. De mai multe ori.


5. Şi, în sfârşit, când fac judecăţi de valoare, nu mă uit numai la televizor şi pe bloguri, ci la ce s-a petrecut până acum, că nu trăiesc de ieri în România, să-mi spună Băsescu cine fură şi cine nu! (Că eu m-oi fi cretinizat, să accept că e posibil ca într-o ţară să fure mai mult opoziţia decât puterea.) Şi mai am prostul obicei să mă uit şi la om când trebuie să ţin vreo parte. Că dacă am cap pe umeri, suflu-n piept, coloană-n vertebre şi sânge-n instalaţie, sunt în stare şi să decid şi singură pe cine să cred. Am găsit ieri pe FB şi poate vreţi să vedeţi şi voi un om care vă face mândri că sunteţi români şi nu vă aruncă unii împotriva altora ca pe haite de câini!






P.S. Mi-a plăcut asta: la tv, fostul ministru Nicolăescu povestea o experienţă personală, de când a participat la o simulare organizată de serviciul SMURD, într-unul din satele Mureşului; şi o mulţime de puşti, care urmăreau scena, ţopăiau prin zonă strigând "Arafaţii, arafaţii!" :))

P.P.S. Acum chiar îmi pare rău că n-am scris pe blog şi despre frumosul moment al Regelui Mihai în Parlament. Aveam multe pe cap şi am crezut că o să-mi fie suficiente emoţia şi starea de bine pe care le-am simţit, fără să le mai notez. O să revin asupra momentului aceluia. Pentru că m-am săturat de bulibaşa ăsta care nu ştie decât să ne înjure şi să ne insulte inteligenţa. Există oameni care ştiu să fie români şi altfel. Şi ca să vezi - surpriză! -, Băsescu nu-l înghite pe niciunul din ei!

Update, 13 ianuarie 2012, 20.30
Şi conform năucitor de adevăratei ziceri româneşti, "s-a supărat ca văcarul pe sat". Am văzut-o şi pe asta. Atâta ciudă pe propriii oameni... Sunt taaaaare curioasă ce va urma!
P.S. Eram în maşină, am ascultat discursul la radio... Cred că e prima dată în viaţa mea când mi-am dat seama că la radio se aude altfel decât la televizor... cu totul altfel!

Update, 14 ianuarie 2012
Poveşti despre doctorul Arafat: aici, aici, aici

Update, 16 februarie 2012
The New York Times, aici