Shakespeare sau Bacon?

Religie interzisă. Erezii tăinuite ale Occidentului
de J. Douglas Kenyon

Editura House of Guides, 2008

"Ni s-a spus că William Shakespeare s-a născut din părinţi analfabeţi, a avut parte de educaţie doar în şcoala generală şi a devenit apoi ucenicul unui măcelar. La 5 ani după ce s-a căsătorit, având deja trei copii, s-a hotărât să-şi părăsească familia şi oraşul natal, plecând spre Londra. Odată ajuns în marele oraş, a început să scrie piese de teatru, angajându-se într-o companie teatrală care avea să le pună în scenă. Piesele sale demonstrau cunoştinţe de istorie engleză, franceză, greacă şi romană, principii juridice şi medicale, termeni militari şi marinăreşti, domesticirea şoimilor, călărie şi termeni folosiţi exclusiv în campusul universitar din Cambridge. Pe scurt, piesele sale etalau cunoştinţe ce depăşeau complet propria experienţă.

După o carieră îndelungată, s-a întors acasă, unde şi-a pus cea de-a şasea şi ultimă semnătură pe testament, prin care lăsa o serie de obiecte casnice, inclusiv un pat, dar nicio carte sau - în mod special - vreun dosar cu lucrări de-ale sale. Moartea lui a trecut neobservată atât în Stantford, cât şi la Londra, timp de mai mulţi ani.

Scriitorii sunt, de obicei, cititori nesăţioşi, iubitori de carte, păstrători de jurnale şi de corespondenţă; însă individul cunoscut drept William Shakespeare este exact opusul. Cel mai probabil nu ştia să scrie sau să citească, nu avusese niciodată o carte şi nu scrisese niciodată într-un jurnal; numai la multă vreme după moartea sa i-a trecut cuiva prin cap să-l laude pe 'autorul de teatru'. La fel, doar după mult timp s-a realizat un 'inventar' al lucrărilor sale. Acesta nu conţinea originale, dat fiind faptul că nici nu se ştia să existe vreunul. În mod sigur trebuie să fie pe undeva manuscrisele originale, care au fost apoi copiate, dar niciunul dintre ele nu a apărut deocamdată. Ceea ce, la un număr atât de mare, este cel puţin ciudat.

Ideea că William Shakespreare este autorul acestor piese a fost şi este, în continuare greu de acceptat; în scurt timp, au început să apară o serie de detractori - printre care s-au numărat Walt Whitman, Mark Twain, John Greenleaf Whittier, Benjamin Disraeli şi Ralph Waldo Emerson - convinşi că este imposibil ca Shakespreare să fi scris piesele care i se atribuie."

"La 150 de ani după publicarea primului volum complet, un cleric dintr-un sat vecin cu Stratford, James Wilmot, a petrecut multe ore în Stratford şi în împrejurimi, în ceea ce s-a dovenit a fi o căutare nereuşită de informaţii despre marele autor. A fost nevoit să admită că nu a putut găsi nici măcar un element care să indice că un geniu al poeziei, oricare ar fi fost el, ar fi trăit în acest sat. Doat puţini săteni erau în stare să îşi scrie măcar propriul nume (între care soţia lui Shakespreare şi cele două fiice ale sale); nu existau cărţi care ar fi putut fi folosite de autor; niciunul dintre localnici nu îşi aduce aminte de vreun detaliu sau istorisire legate de viaţa unui nume atât de faimos. Rectorul a tras concluzia că singurul om din întreaga Anglie a acelei epoci care ar fi putut să scrie asemenea piese era strălucitul, eruditul filosof, psiholog şi avocat, Sir Francis Bacon. Wilmot dezvăluie acest secret doar Societăţii Literare Ipswich, cerând păstrarea tainei. Secretul a fost păstrat într-un mod atât de conştiincios, încât nu a fost descoperit decât la începutul secolului XX, în documentele Societăţii."

Tare, sau ce?! Cunoşteam de multă vreme îndoielile asupra paternităţii operelor shakespeariene, dar acum am aflat numeroase detalii despre posibilele motive ale înţelegerii dintre Will şi Bacon, despre potrivirile dintre operă şi detaliile biografice ale celui din urmă, despre numeroase alte nume vehiculate ca posibili autori, despre personalitatea excepţională a lui Sir Francis (inclusiv ipoteza că ar fi tăinuitul fiu natural al reginei Elisabeta şi al lui Robert Dudley, Lord Leicester), despre cifrul extraordinar pe care Bacon l-a folosit pentru a ascunde - în uriaşa operă shakespeariană - întreaga sa poveste incredibilă, despre relaţiile marelui om cu societăţile secrete şi despre felul în care limba engleză a devenit, graţie proiectului său, unul dintre cele mai importante coduri lingvistice al omenirii.