Friday, December 31, 2010

2010. Concluzii.

OK, e ultima zi a anului şi n-am nicio idee despre ce ar trebui să scriu aici, dar m-am gândit că dacă o iau de dimi, o să iasă ceva... A fost - cu ochiu' liber! - cel mai frustrant an pe care am avut cinstea de a-l trăi până acum. Dincolo de faptul că viaţa mea personală a fost în regulă (vorbesc despre proiecte pe care le-am continuat  cu brio, de călătorii extraordinare şi de "liniştea colibei mele"), ceea ce s-a întâmplat în acest ultim an în jurul meu mi-a dat mult de gândit şi de furcă. Şi cred că cel mai important lucru ce s-a cristalizat a fost hotărârea de a pleca din ţară.

Iată concluziile, deci, iar ca să păstrez cumva ordinea în învălmăşeala unui întreg an, am hotărât să caut câte 5 ceva-uri pentru fiecare categorie, după cum urmează:

- sentimente frumoase pe care le-am avut
Sentimentul de apreciere, datorită unor oameni care mă citesc constant, este unul frumos. :) Anul acesta a fost, de departe, cel mai bun pentru blogul meu, cu posturi mai multe ca de obicei şi cu subiecte mult mai diverse. Vă mulţumesc tuturor pentru vizite (şi aştept sugestii, dacă aveţi). 
Tot astfel, ştiu că mă bucur de dragostea elevilor mei, dincolo de certuri, de enervări şi de urmele de cheie de pe maşină! :)) Le doresc tot ce e mai bun şi le urez să trăiască frumos şi drept! Mai frumos şi mai drept ca noi!
Trebuie să spun şi despre mulţumirea că îi văd pe ai mei sănătoşi şi fericiţi în primul lor an de pensie, că am convins-o pe mama să mă viziteze, că (în sfârşit!) cadourile pe care le-a lăsat Moşul pentru ei au fost mai multe decât cele pe care le-a lăsat pentru noi. :)
Aş adăuga ceva prietenii frumoase pe care le-am descoperit sau le-am reînviat anul acesta; zic doar de Larisa, Lili, Ela, Ileana, Mi ori Alina - dar sunt mulţi şi tuturor le mulţumesc pentru prietenia de care se bucură sufletul meu alături de ei. :)
Şi nu în ultimul rând, sentimentul de împlinire pe care, deşi în anul acesta a fost cam slab reprezentat (de ce să nu recunosc?), m-am obişnuit să-l storc din orice-cât-de-mic; şi au fost destule zile bune în 2010, pentru care sunt recunoscătoare.
- lucruri care mi-au lipsit
Aici o să fie mai scurt, pentru n-am de gând să detaliez. Mi-a lipsit sentimentul de apartenenţă la o categorie socială bine închegată, care să ştie să-şi apere interesele. Mi-a lipsit respectul pe care mi-l datorează cei care mă reprezintă, din punct de vedere politic şi instituţional, şi societatea, care trebuie să înveţe să aprecieze oamenii ce trăiesc şi muncesc cinstit. Mi-a lipsit dragostea unui bărbat. Mi-a lipsit încrederea că viitorul cel bun al ţării ăsteia e aproape. Mi-a lipsit, în fine, optimismul, pe care l-am crezut, întotdeauna până azi, parte a sufletului meu profund... Ceva s-a stricat şi nu cred că voi mai fi chiar atât de ca-nainte...  

- amintiri din anul acesta
Aici e uşor. Da' mult :) O să încerc să sintetizez, pe capitole: călătorii superbisime (în Thassos şi la Istanbul, pentru a doua oară), concerte in-cre-di-bi-le (U2, Rammstein, Tudor Gheorghe, David Guetta şi Paul van Dyk), concursuri la care am câştigat câte ceva (Bobby McFerrin, Paravion şi MySantaLetter), vizite în premieră (la Observatorul Astronomic, la MNLR şi la Cimitirul Bellu), descoperiri personale (scopul teoriei încălzirii globale, dragostea lui Eminescu pentru Veronica, sweetie şi Mon Cheri, conspiraţia Shakespeare şi brăduţul artificial). Şi-or mai fi!    
- certitudini despre cel care va veni
Schimb treapta de salarizare(a lu' peşte) pentru că termin cu gradele (dacă s-o mai plăti vreunul...), înregistrez prima dirigenţie completă (5-8C) şi primul ciclu liceal complet (9-12D), îmi recapăt optimismul, mă mai apropii cu un pas de plecarea spre zări mai senine şi mă fac încă mai frumoasă şi mai deşteaptă!
- speranţe
Că ţara asta va fi corect şi deştept condusă. Că toţi ai mei şi eu vom fi sănătoşi. Că oamenii pe care îi iubesc vor fi mereu alături. Că voi învăţa multe şi voi aprecia toate pe care le am. Că voi găsi ceea ce caut, oricare mi-ar fi căutarea... îs şmecheră, ştiu: aici sunt speranţe fără număr, nu doar 5 :))

Ceea ce vă doresc şi vouă :) La mulţi ani!

Thursday, December 30, 2010

Dăn trafic


Ăăăăăăăăăăăăăăăăăă, stai: adică nu chiar orice (*EXCLUS CADAVRE!!!), şi-nţeleg că nu oricând (doar în timpul vieţii), nici oriunde (fără morgă şi cimitir, da?).

Wednesday, December 29, 2010

Să mor, că la ăsta n-am mai găsit titlu...

Pentru ultima dată anul acesta, iată câteva dintre cele mai trăsnite nimereli la mine pe blog.

Indiscutabil, campionul rămâne Colin, în diferite variante grafice:
Observaţi, chiar şi aşa, tot la mine pe blog ajung...

Dacă e vorba despre varianta franţuzească, recomand "Caulin"... atâta cât mă mai  pricep eu...

Sau puterea insistenţei... Acuma, înţeleg să încerci trei variante diferite, dar să intri de fiecare dată pe acelaşi link, sperând (presupun) să găseşti altceva... Einstein 'ce că nu se poate.

Pe necitite? sau ce?

Habar n-am! poţi? Cum? prinzi visul, îl ţii vârtos şi-l tragi de păr?

Eeeeeeeeeeee, de vis, daaaaaaa! Trei cuvinte am de spus: Jack, John şi Sean!

:)) Cu clăbuc?

This time of year? Everybody!

Că nu există? Se cheamă goange.

Băi, eşti nebun?! Călare pe ce? că ăştia nu prea au voie...

Moi glorie, da' a doua, e-adevărat.

Avem. De-amândouă. Da' separat...

Chinchiiiiiiiiiiiiiiii... :D

Ăsta m-a găsit... :))

:) Incredibil... A ajuns la mine pe blog doar cu-atât???




Tuesday, December 28, 2010

Despre românismul pro-wikileaksian

Românii trăiesc într-o ţară...

în care corupţia a devenit fapt definitiv acceptat, 
în care hoţia îşi permite extravaganţe 
pe care prostimea le priveşte cu gura căscată de admiraţie, 
în care politicienii fură pe faţă - bani, voturi şi legi - 
fără ca opinia publică să se scrântească vreun strop 
şi să iasă din amorţeală măcar, 
în care cei care critică puterea sunt consideraţi isterici şi deviaţi, 
în care nimeni niciodată nu e pedepsit realmente pentru nimic,
decât poate dacă nu mai e prieten cu cine trebuie, 
în care presa stă frumos aşezată pe dos şi 
se face din paşti în crăciun că reacţionează, 
în care toate secretele se ştiu cu certitudine, 
fără ca dezvăluirile să nască vreo revoltă!... 

... dar sunt o naţie de admiratori fervenţi ai lui Assange şi-i laudă cojones-urile.

Ne plac dezvăluirile pentru că iubim bârfa, nu pentru că le-am aprecia rostul vital ori pentru c-am şti ce să facem cu ele.

Friday, December 24, 2010

Kylie Minogue "Santa Baby"

O, da! Acesta este ZI SONG OF MY CHRISTMAS! :))




Sărbători fericite tuturor!

Thursday, December 23, 2010

Concert Tudor Gheorghe "Degeaba...?!"


Spectacolul "Degeaba...?!" a fost probabil cel mai frumos fel de a-mi încheia anul... O poveste muzicală extraordinară despre Revoluţie, despre eroi, despre politicieni, despre dezamăgire şi despre frustrare... Frustrarea aceea disperată, corectă şi dreaptă, pe care cei mai mulţi dintre noi o refuză, preferând o mulţumire stearpă într-un prezent nedemn. Au fost şi colinde, şi simfonie, şi rock. Şi amar, şi umor. Un spectacol frumos şi trist, care te pune pe gânduri. Ca viaţa noastră.

Am găsit pe Youtube unele dintre secvenţele mele preferate din acest spectacol :)




















UPDATE, 28 decembrie 2010, ora 8.04 PM
Se pare că 1some14all a postat întregul spectacol. Arată foarte bine şi găsiţi aici, numerotate de la 1 la 10, toate secvenţele.

UPDATE, 11 februarie 2011
Emisiunea "Vorbe grele" a lui Victor Ciutacu

Wednesday, December 22, 2010

Kinderchristmas

Recomand călduros două filme pentru copii pe care le-am văzut recent, ultimul Harry Potter şi Spărgătorul de nuci. Obiecţiile - oarecum nesemnificative, dacă mă-ntrebaţi pe mine :) - s-ar putea referi la faptul că mie mi s-a părut cam lălăită acţiunea din primul, iar pe Mi au enervat-o groaznic pocitaniile de şoareci din cel de-al doilea :)) Hotărâţi voi singuri.





În afară de filme, o să mai adaug aici două dintre melodiile mele preferate de Crăciun. Cu copii trăsniţi. Care sunt :D





=))

Tuesday, December 21, 2010

Chris Rea "Driving Home for Christmas"

Tare mi-e dragă şi melodia asta... Poate de unde stau toată ziua la volan? :)) Seara, în drum spre casă, e o în-cân-ta-re!

Monday, December 20, 2010

Tori Amos "Have Yourself a Merry Little Christmas"

Bun, începem seria melodiilor frumu de Crăciun. Asta în timp ce împodo bobo - deja, pentru că programul meu în ultima vreme e un coşmar, iar săptămâna asta trebuie să fac loc încă unor întâlniri cu prieteni, unor cumpărături şi unui drum la ai mei. Să începem - zic - cu melodia în care mă regăsesc cel mai mult dintre toate ce se cântă acum :) Am dat anul ăsta peste o variantă foarte reuşită, care sper să vă placă.



P.S. Iată şi poză cu brăduţul 2în1 (ecologic şi de criză)
:)

Thursday, December 16, 2010

Shakespeare sau Bacon?


Religie interzisă. Erezii tăinuite ale Occidentului
de J. Douglas Kenyon

Editura House of Guides, 2008





"Ni s-a spus că William Shakespeare s-a născut din părinţi analfabeţi, a avut parte de educaţie doar în şcoala generală şi a devenit apoi ucenicul unui măcelar. La 5 ani după ce s-a căsătorit, având deja trei copii, s-a hotărât să-şi părăsească familia şi oraşul natal, plecând spre Londra. Odată ajuns în marele oraş, a început să scrie piese de teatru, angajându-se într-o companie teatrală care avea să le pună în scenă. Piesele sale demonstrau cunoştinţe de istorie engleză, franceză, greacă şi romană, principii juridice şi medicale, termeni militari şi marinăreşti, domesticirea şoimilor, călărie şi termeni folosiţi exclusiv în campusul universitar din Cambridge. Pe scurt, piesele sale etalau cunoştinţe ce depăşeau complet propria experienţă.
După o carieră îndelungată, s-a întors acasă, unde şi-a pus cea de-a şasea şi ultimă semnătură pe testament, prin care lăsa o serie de obiecte casnice, inclusiv un pat, dar nicio carte sau - în mod special - vreun dosar cu lucrări de-ale sale. Moartea lui a trecut neobservată atât în Stantford, cât şi la Londra, timp de mai mulţi ani.
Scriitorii sunt, de obicei, cititori nesăţioşi, iubitori de carte, păstrători de jurnale şi de corespondenţă; însă individul cunoscut drept William Shakespeare este exact opusul. Cel mai probabil nu ştia să scrie sau să citească, nu avusese niciodată o carte şi nu scrisese niciodată într-un jurnal; numai la multă vreme după moartea sa i-a trecut cuiva prin cap să-l laude pe 'autorul de teatru'. La fel, doar după mult timp s-a realizat un 'inventar' al lucrărilor sale. Acesta nu conţinea originale, dat fiind faptul că nici nu se ştia să existe vreunul. În mod sigur trebuie să fie pe undeva manuscrisele originale, care au fost apoi copiate, dar niciunul dintre ele nu a apărut deocamdată. Ceea ce, la un număr atât de mare, este cel puţin ciudat.
Ideea că William Shakespreare este autorul acestor piese a fost şi este, în continuare greu de acceptat; în scurt timp, au început să apară o serie de detractori - printre care s-au numărat Walt Whitman, Mark Twain, John Greenleaf Whittier, Benjamin Disraeli şi Ralph Waldo Emerson - convinşi că este imposibil ca Shakespreare să fi scris piesele care i se atribuie."

"La 150 de ani după publicarea primului volum complet, un cleric dintr-un sat vecin cu Stratford, James Wilmot, a petrecut multe ore în Stratford şi în împrejurimi, în ceea ce s-a dovenit a fi o căutare nereuşită de informaţii despre marele autor. A fost nevoit să admită că nu a putut găsi nici măcar un element care să indice că un geniu al poeziei, oricare ar fi fost el, ar fi trăit în acest sat. Doat puţini săteni erau în stare să îşi scrie măcar propriul nume (între care soţia lui Shakespreare şi cele două fiice ale sale); nu existau cărţi care ar fi putut fi folosite de autor; niciunul dintre localnici nu îşi aduce aminte de vreun detaliu sau istorisire legate de viaţa unui nume atât de faimos. Rectorul a tras concluzia că singurul om din întreaga Anglie a acelei epoci care ar fi putut să scrie asemenea piese era strălucitul, eruditul filosof, psiholog şi avocat, Sir Francis Bacon. Wilmot dezvăluie acest secret doar Societăţii Literare Ipswich, cerând păstrarea tainei. Secretul a fost păstrat într-un mod atât de conştiincios, încât nu a fost descoperit decât la începutul secolului XX, în documentele Societăţii."

Tare, sau ce?! Cunoşteam de multă vreme îndoielile asupra paternităţii operelor shakespeariene, dar acum am aflat numeroase detalii despre posibilele motive ale înţelegerii dintre Will şi Bacon, despre potrivirile dintre operă şi detaliile biografice ale celui din urmă, despre numeroase alte nume vehiculate ca posibili autori, despre personalitatea excepţională a lui Sir Francis (inclusiv ipoteza că ar fi tăinuitul fiu natural al reginei Elisabeta şi al lui Robert Dudley, Lord Leicester), despre cifrul extraordinar pe care Bacon l-a folosit pentru a ascunde - în uriaşa operă shakespeariană - întreaga sa poveste incredibilă, despre relaţiile marelui om cu societăţile secrete şi despre felul în care limba engleză a devenit, graţie proiectului său, unul dintre cele mai importante coduri lingvistice al omenirii.

Tuesday, December 14, 2010

CNA

Dacă vrea să culturalizeze neamu', statul român ar trebui să investească în educaţia copiilor, nu în cenzura adulţilor.

Monday, December 13, 2010

Geo Dumitrescu - "Banală"

Astăzi, punând mâna la ochi,
m-am gândit că eşti frumoasă, că te iubesc,
că aş vrea să fii întotdeauna a mea...
Şi gândul mi se părea cuminte şi firesc.

Am plecat apoi cu tine prin viaţă –
desigur, totul este roz şi plin ca în literatură,
sau ca într-un refren de tangou...
În clipa asta ţi-am simţit buzele pe gură...

Cu toate că eşti frumoasă,
deşi faptul că te iubesc îmi pare evident,
cu toate că în definitiv n-ai făcut decât să mă săruţi,
Nu ştiu de ce te urăsc în acest moment...


P.S. Născocind prin subiecte, pentru teze :) 

Există poezii care mă fac să tresar...

Saturday, December 11, 2010

Dean Martin - Everybody Loves Somebody

Azi în trafic! Mă îndrăgostesc doar ascultând :))



P.S. Da, ştiu că am cam tăcut :) însă am avut o săptămână de infern!!! De care-mi mai doresc (prietenii ştiu de ce). Dar am revenit :)

Hello.

Thursday, December 2, 2010

Respectul pentru înaintaşi

Cred că românii de azi i-ar fi terfelit şi pe Alexandru Machedon, şi pe Cezar, şi pe Napoleon, şi pe Nelson (amiralul ori Mandela), dac-ar fi fost ai lor...

Wednesday, December 1, 2010

România mea :)

La mulţi ani, oameni buni români! Să aveţi viaţă şi ţară frumoase!



Tuesday, November 30, 2010

Romgerian Scam :D

(Fara diacritice) Am fost impresionata pana la lacrimi. Daca doriti sa ajutati... Sau stai, vrea sa-mi doneze???


Donatie din partea Doamnei Rita David.
No BNM [160 Rue Des Martyrs Co Cody )
Abidjan, Cote d'Ivoire

ATTN:
Dragi una a lui Dumnezeu    
Eu sunt persoana de mai sus numit din Kuweit Sunt casatorit cu Mr.Williams David, care a lucrat cu ambasada Kuweit, în Coasta de Fildes pentru noua ani înainte de a muri, în anul 2004. Am fost casatoriti timp de unsprezece ani, fara un copil. El a murit dupa o boala scurta care a durat doar patru zile.   
Înainte de moartea sa, am fost atât crestin nascut din nou. De la moartea lui am decis sa nu se recasatoreasca sau de a lua un copil în afara casa mea matrimoniala care Biblia este împotriva. Când sotul meu a fost în viata târziu el a depus suma de $ 2. 5 milioane (doua milioane si cinci sute de mii de dolari SUA) în banca de aici, în Abidjan în suspensie Cont.   
În prezent, fondul este înca cu banca. Recent, doctorul meu mi-a spus ca i-au încalcat grav caz de boala, care este problema cancerului. 
Unul care-mi deranjeaza cel mai mult este boala mea accident vascular cerebral. Având cunoscut starea mea am decis sa doneze acestui fond la o biserica sau individuale, care va utiliza acesti bani way I sînt mergi la a instrui aici. Vreau o biserica care vor utiliza acest fond pentru orfelinate, vaduve, saditor cuvântul lui Dumnezeu si sa depuna eforturi pentru ca casa lui Dumnezeu este mentinuta. 
Biblia ne-a facut sa întelegem ca binecuvântat este mana care grivet. Am luat aceasta decizie pentru ca am dont have orice copil care va mosteni aceasta bani si rudele sotul meu nu sunt crestini si am dont nevoie eforturilor mele sotii sa fie folosite de cei necredinciosi. Nu vreau o situatie în care acesti bani vor fi folosite într-un mod nelegiuiti.   
Acesta este motivul pentru am putea lua aceasta decizie. Nu îmi este frica de moarte, prin urmare, stiu unde ma duc. Stiu ca am de gând sa fie în sânul lui Dumnezeu. Exodul 14 VS 14 spune ca Domnul va lupta cazul meu si eu trebuie sa detina pacea mea.   
I dont nevoie orice comunicare telefonica în acest sens din cauza mea de sanatate, prin urmare, prezenta rudelor sotul meu este in jurul meu mereu nu vreau sa stiu despre aceasta dezvoltare. Cu Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. De îndata ce voi primi raspunsul dumneavoastra Va voi da de contact ale bancii aici din Abidjan. Vreau ca tu si biserica sa se roage întotdeauna pentru mine, pentru ca Domnul este pastorul meu. fericirea mea este ca am trait o viata demna de un crestin. Oricine care doreste sa slujeasca pe Domnul trebuie sa-i serveasca în duh si în adevar. Va rugam sa fie întotdeauna rugaciune toate prin viata ta. A lua legatura cu mine prin adresa mea de e-mail rita_01@yahoo.co.jpg   
Mai multe informatii pentru orice întârziere în raspunsul dumneavoastra va da-mi camera în aprovizionarea cu o alta biserica sau individuale, pentru acest scop. Va rog sa ma asigur ca veti actiona în consecinta, astfel cum am aratat aici. În speranta de a primi raspunsul dumneavoastra. Ramaneti binecuvântat în Domnul. 
Al tau în Isus Hristos 
doamnei Rita David
Varianta în limba neaoşă a unei Nigerian Scam. Da' ştiu că au pus Google Translate-ul la work!
:))

Wednesday, November 24, 2010

Întâlnire la vârf, între jemanfişişti

Varianta franceză


Varianta italiană
Aici

Varianta românească
Aici

Dileme: Cum reuşeşte, frate, omu' ăsta să cadă tot timpul prost? Că p-aci, pă la el prin ogradă, e leu-paraleu! Breeee, măcar ştaif să ai cân' ieşi pă poartă!

Tuesday, November 23, 2010

Dă diverse feluri

Ei, frate! Când te hotărăşti ce cauţi, ţi-oi spune şi dac-ai găsit! Da' să ştii că poveşti mai îngaim, da' de desenat... sunt varză!

Păi dacă povestea, pentru ce-o-ntrerupi?! Ori crezi că mai fraiereşti pe careva să-ţi spună basme?

Oi fi. Da' io măcar ştiu că aici e două cuvinte.

Aiurea! Se cheamă "obiceiuri din copăceni" - Adunaţii Copăceni.

"Kake" eşti tu, că cine zice, ăla e!

Mais, oui, ma şeli est tout luşioasă.

Nu inteligentă, lucioasă... Nu vorbeşti franceză? Mă rog, o fi cum zici, da' nu ştiu. N-am, nu-mi trebe. Ăia cu chelii inteligente îs la Cotro.

Iaca, nu'ş de unde ştie fratili Goagăl, da' de asta sufăr. Rău şi cronic :D

:)) Mi-am adus aminte de bancul cu moşul pe care l-au călcat hoţii, căutând bani: "Păi, taică, voi căutaţi noaptea pe-ntuneric, ce io nu găsesc nici ziua, pe lumină?"

Faine dame, parol! Am lăsat the best for last să să bucure şî sufletu' meu :) Mă rog, mai era şi "infrastructura greciei", da' încerc să nu pun SF-uri pe blog românesc...

Wednesday, November 17, 2010

Despre cum îi dezavuăm pe casapi

Am citit asta. Iniţial am vrut să tac, apoi mi-am dat seama despre ce bun lucru e blogul meu! Personal şi definitiv deschis opiniilor mele - albe-negre-gri sau cum or fi şi cum se nasc ele într-un cap normal (sic!) precum al meu. Prin urmare, am câteva obiecţii şi o să le aştern aici, pentru că articolul mi s-a părut neinspirat, generalizant (în mod gratuit) şi lipsit de argumente. 

Mai întâi şi mai întâi, m-a pierdut de la titlu, pretenţios şi superior într-un fel cam aiuristic, de n-am reuşit să mi-l lămuresc până la sfârşitul lecturii - mea culpa, da' nu consider că merită încă o citire cu scopul acesta precis. Cam tot p-aci, am avut o problemă cu toată... stilistica, ca să mă exprim nătăfleţ. Adică la zise de tipul "s-au ridicat din groapă 22 de schelete şi nenumărate fantome" ori aia cu pâlnia şi cu destinele... nu prea pot, mă scuzaţi. Ce mi s-a părut însă interesant a fost amestecul în aceeaşi ciorbă - eventual cu ciolanele morţilor (nu vreau să fiu nerespectuoasă!) - a Antonescului, comuniştilor, şcolii, figurilor legendare de voievozi şi paşoptiştilor! Mi s-a părut halucinant... Acuma - e drept - io n-am habar complect despre niciunele. Dar mi s-a părut aşa vărzoasă treaba, că n-am putut să citesc până la capăt. Aşa că am închis.

Da' nu mă rabdă raiu' la capodopere, aşa că am revenit. Şi când am văzut că-i cu Păunescu şi cu Vadim şi cu Ceauşescu, am cam priceput încotro bate. Dar nu asta mi-e mie problema... Ci o idee ciudată care mi-a răsărit în minte la un moment dat, pentru că am simţit o contradicţie pe undeva: cum critică cineva "România voievozilor legendari", închipuindu-şi, în acelaşi magistral articol, că o armată (a oricărui stat pe lume) poate fi albă şi pură şi curată, cinstită şi funcţionând pe principiul "noi nu omorâm decât pe cine merită"? Nu-ş de ce-aş zice (şi mă uit la poza angelică a autorului) că nu pare să fi trecut prin vreun război; nici măcar armata nu-i pare făcută... Aşa că retoricele alea cu omorâtul nevinovaţilor mi se par stupide. Nu că uciderea nevinovaţilor n-ar fi cel mai stupid lucru pe lumea asta mare, dar să scoţi asta din ecuaţia care include o armată mi se pare cel puţin naiv. Iar aia cu "armele unui bun cetăţean", cum ar fi adicătelea "dialogul şi echitatea", a fost priceless! :)) Tot aşa, genialul final legat de teoria chibritului... dictatorial (să zic aşa), venind tocmai din partea EVZ-ului. Nici nu mai comentez, că se ştie. Cine nu ştie, să mai caute.  

Ce m-a înfuriat însă cel mai rău a fost lătura aruncată pe "idealul unionist" şi pe paşoptişti. Presupun că ne permitem ironii de regăţeni la faza asta. Că doar nu ne-am dus încălţaţi cu opinca proprie până la poarta lu' vreun Habsburg, şi nici nu privim cu jind de dincolo de Prut. Acuma - la dracu! - cine are noroc are, cine n-are, asta e, să ne lase cu idealurile unioniste, că e şcoală comunistă şi ne plictisim. Cel mai urât lucru mi se pare un creier spălat, pe care comuniştii l-au învăţat să-şi deteste idealurile, culmea culmilor! tocmai obligându-l să le înghită nemestecate. Da-apoi... paşoptistii ţi-au dat primul teatru, meltene! Ţi-au ridicat prima şcoală (dreptu-i că te-au obligat să te duci la ea, acu' ce să facem...). Ţi-au pus Mioriţa pe hârtie, afonule, aşa dobitoacă şi fatalistă cum o fi concepţia aia a oierului! Şi-au tipărit primul ziar, ca să mănânci tu acu' o pâine, auto-suficientule! Au făcut o revoluţie şi te-au pus pe harta Europei înainte să vezi tu lumina glorioasă a zilei, fratele meu alb! Ce-ai cu ei, prizăritule? Ce te-ncurcă pe tine idealurile lor? Care le-au avut, bre! Tu nu mai ai decât o "reformă" perpetuă!

Disclamer: Pentru cine nu ştie să citească... Sunt complet şi definitiv împotriva crimelor de război, dar nu condamn tot soldatul de pe lumea asta. Nu-mi idealizez istoria, dar nici nu mi-o arunc la coş. Pentru că ştiu că războiul şi istoria sunt făcute de oameni. Despre care ştiu că fac greşeli. Dar tot aşa ştiu că nicio mare naţiune nu a ajuns mare scuipându-şi istoria, aşa cum facem noi acum, ca să contrabalansăm toate minciunile pe care ni le-au spus comuniştii. Că suntem noi deştepţi. Oroarea descoperirii de la Vulturi trebuie cunoscută, discutată şi analizată. Dar asta nu are legătură cu ruşinea de a fi român ori cu stigmatul. Pe acelaşi principiu pe care nici Alba Iulia nu înseamnă mare motiv de mândrie pentru unii! Că dacă merge aşa, invers de ce nu? 

P.S. A nu se înţelege că ce-am făcut eu aici e vreo argumentaţie maioresciană infailibilă... da' la aşa articol, aşa răspuns! Titlul e cel puţin la fel de aiuristic, nu?

P.P.S. Când greşelile de ortografie sunt prea supărătoare, presupuneţi că sunt intenţionate. Servesc demonstraţiei.         

Tuesday, November 16, 2010

Ask not. Why NOT?

"Ask not what your country can do for you, but what you can do for your country." (John F. Kennedy)


So... What do I do for my country, that allows me to have some expectations? Well... I pay taxes, don't I? LOTS of them... W(TF) do I get in return?

Monday, November 15, 2010

Manea Eminescu

Că tot l-am văzut ieri pe Eminovici, iată toate alea related care s-au căutat la mine pe blog.

 Pe prima n-am înţeles-o, da' dacă e dă piese... presupun că un feature cu Veroni-k e marfă, frate! Bla-nă!

 Alo! Scrie, nene, klumea: e "scurse"!

 Mais oui, je sais, tu sais...

Sunday, November 14, 2010

Weekend cu mama

A fost mama la mine. Probabil ca să vadă dacă am supravieţuit tăierilor de salarii, şi ca să fie sigură că am ce mânca. A venit vineri seară şi a plecat astăzi, fericită. S-a cam codit să-mi spună, când am întrebat-o unde-ar vrea să meargă cât stă la mine, dar până la urmă a zis: "La Bellu, mamă!" Văzuse ea la televizor cum l-au dus acolo pe Păunescu, şi citise pe internet că e ca un muzeu, unde sunt toţi cei mari. Aşa că azi am fost la Bellu :)

Nichita 

Rebreanu 

Preda 

Păunescu 


:)

Sal'tare, nene Iancule!

Toma :)

Nici acu' nu's parale, Maestre! Ne-ai cam trebui matale :)

"Nevermore!"

Capela Iuliei :)
"Mai sedi putin"

Birlic

Dinică

Moţu

Amza

Pintea haiducu'

Mormântul Ancăi Parghel ni s-a părut deosebit

Mai am ceva poze, dar nu ne-am rezervat suficient timp... Aşa ni s-a părut amândurora. Deci, dacă faceţi drumul până acolo, opriţi-vă o zi şi relaxaţi-vă! Ah, şi da, alegeţi o zi superbă de toamnă. Se potriveşte :)

Labels

advertising (16) Asia (2) Atena (1) Austria (7) avioane (8) balet (1) banc (6) BlueMoon (39) Bucureşti (32) Bumblebee (8) călătorii (27) cartea-de-pe-luna (14) Cehia (3) Christmas (34) circ (4) Citatepedia (2) concert (34) concurs (4) Constanța (1) contra-curentului (71) Corfu (2) Creta (2) dans (11) de-altii (16) dieta (1) dinozauri (1) dinVis (9) doctorat (42) documentar (19) dragoste (8) drinks (4) etnii (14) Europa (19) Facebook (18) filme (39) finanțe (1) flori (6) flybaboo-paravion (3) Franţa (1) friends (31) funninesses (38) gând (58) Germania (1) Google (16) Grecia (11) home (6) iarna (30) inceputuri (37) Irlanda (3) Israel (1) Istanbul (4) Italia (8) julls' kitchen (14) keywords (20) leapsa (2) lecturi (49) Londra (1) lookback (42) masini (10) meeting-people (8) metanoia (3) MirceaBadea (7) moft (10) Monaco (1) music (122) Netherlands (1) NewYear (14) Nisa (1) P&R (1) Palestina (1) perfume (3) photos (92) pictura (3) politics (35) Polonia (1) Portugalia (2) primavara (29) Romania (77) Rusia (1) Salonic (1) Santorini (3) sea (3) She (134) SMURD (2) Sofi (1) Spania (2) sport (3) StarStuff (8) SUA (1) super-stitii (7) teaching (54) teatru (14) thankyou (52) Thassos (3) toamna (15) Turcia (4) Twitter (2) Ungaria (2) vara (10) verba (3) video (1) worldwelivein (49) Ziua Nationala (9)