Saturday, July 31, 2010

Evanghelia după Saramago





Evanghelia după Isus Cristos
de José Saramago

Traducere şi postfaţă de Mioara Caragea
Editura Polirom, Iaşi, 2003




În original O Evangelho segundo Jesus Cristo, cel mai controversat roman al lui José Saramago (autorul s-a stins luna trecută, pe 18), a fost publicat în 1991. Nu insist asupra detaliilor despre reacţiile şi disputele pe care le-a stârnit, căci le puteţi afla de oriunde de pe net. Spun doar că e o carte extrem de puternică, răscolitoare, care te face să te întrebi şi te învaţă să taci. Asta numai dacă vă intrigă posibilitatea de a vedea lucrurile cu alţi ochi... Poate că religiile nu sunt ceea ce credem noi, ori povestea omenirii e diferită de ceea ce ni se pare că ştim. Poate că explicaţiile pe care le luăm de bune nu justifică totul, şi până la urmă dumnezeii ne sunt, cu adevărat, vecini. Cei de dincolo de gard, străini care au vieţile lor, ca şi noi. Şi păcatele lor, aşa cum le avem şi noi pe ale noastre... Poate că păcatele arată altfel decât ni le închipuim noi.

Selectez câteva fragmente, să simţiţi gustul prozei lui S., încercând, în acelaşi timp, să nu vă divulg secretul pe care-l ascunde romanul.

Deodată, un geamăt surd, nestăpânit, scapă de pe buzele Mariei. Iosif se sperie, întreabă, Încep durerile, iar ea răspunde, Da, însă în aceeaşi clipă o expresie de incredulitate i se răspândeşte pe chip, de parcă tocmai ar fi întâlnit ceva inaccesibil înţelegerii sale, căci nu în propriul trup simţise ea durerea, ci o simţise ca pe o durere a altcuiva, a cui, a fiului ce se află înăuntrul său, cum este cu putinţă un trup să poată resimţi o durere străină, ştiind că nu este a sa, şi totuşi simţind-o de parcă i-ar aparţine, sau poate nu chiar în acest fel şi cu aceste cuvinte, să spunem, mai bine, ca pe un ecou care, din vreo stranie perversiune a fenomenelor acustice, s-ar auzi cu o mai mare intensitate decât sunetul ce l-a provocat. Cu băgare de seamă, vrând şi nevrând să ştie, Iosif întreabă, Te mai doare, iar ea nu ştie ce să răspundă, ar minţi dac-ar zice nu, ar minţi dac-ar zice da, de aceea tace, dar durerea e acolo şi o simte, totuşi i se pare că doar se uită la ea, fără să poată interveni, înăuntrul pântecelor o dor durerile fiului, iar ea nu-l poate ajuta, atât de departe se află.

Îngerul spuse, Pacea fie cu tine, femeie a lui Iosif, şi pacea fie şi cu fiul tău, amândoi norocoşi pentru că vă aveţi casa în această peşteră, căci, altminteri, unul dintre voi ar fi acum sfârtecat şi mort, iar celălalt ar fi viu şi sfârtecat. Maria rosti, Am auzit ţipetele. Îngerul spuse, Da, doar le-ai auzit, dar, într-o zi, ţipetele pe care nu le-ai scos vor ţipa pentru tine, şi, înainte să sosească ziua aceea, vei auzi de mii de ori ţipând lângă tine. Maria spuse, Bărbatul meu s-a dus pe drum să vadă dacă au plecat soldaţii, n-ar fi bine să te găsească aici. Îngerul spuse, Nu-mi purta tu de grijă, voi pleca înainte să se întoarcă, am venit să-ţi spun că nu mă vei mai revedea prea curând, tot ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat, mai lipseau aceste morţi, lipsea, înaintea lor, crima lui Iosif. Maria spuse, Crima lui Iosif, bărbatul meu n-a făcut nicio crimă, e un om bun. Îngerul spuse, Un om bun care a făcut o crimă, nu-ţi imaginezi câţi alţii înainte au făcut şi ei crime, căci crimele oamenilor buni sunt fără număr, şi, în pofida a ceea ce se crede, sunt singurii ce nu pot fi iertaţi. Maria întrebă, Ce crimă a făcut bărbatul meu. Îngerul spuse, O cunoşti, să nu vrei să fii la fel de vinovată ca şi el. Maria spuse, Jur. Îngerul spuse, Nu jura, sau atunci jură, dacă vrei, un jurământ făcut în faţa mea e ca o suflare de vânt care nu ştie încotro bate. Maria spuse, Ce-am făcut. Îngerul spuse, Cruzimea lui Irod a scos pumnalele din teacă, dar egoismul şi laşitatea voastră au fost corzile care au legat picioarele şi mâinile victimelor. Maria spuse, Ce-aş fi putut face. Îngerul, Tu, nimic, pentru că ai aflat prea târziu, dar tâmplarul ar fi putut face totul, să avertizeze satul că veneau soldaţii să omoare copiii, mai era încă timp ca părinţii să-i ia şi să fugă, puteau, de exemplu, să se ascundă în deşert, să fugă în Egipt, aşteptând să moară Irod, că nu mai e mult. Maria spuse, Nu s-a gândit. Îngerul spuse, Nu, nu s-a gândit, dar asta nu-l scuză. Maria spuse plângând, Tu, care eşti înger, iartă-l. Îngerul spuse, Nu fac parte dintre îngerii iertării. Maria repetă, Iartă-l. Îngerul spuse, Ţi-am spus că nu există iertare pentru această crimă, mai degrabă va fi iertat Irod decât bărbatul tău, mai curând va fi iertat un trădător decât un renegat. Maria spuse, Ce vom face. Îngerul spuse, Veţi trăi şi veţi suferi ca toată lumea. Maria spuse, Dar copilul meu. Îngerul spuse, Greşeala părinţilor va cădea veşnic pe capul copiilor, umbra greşelii lui Iosif întunecă deja fruntea copilului tău. Maria spuse, nefericiţii de noi. Îngerul spuse, Aşa este. Şi nu veţi avea scăpare.
Iar atunci un gând de o nemăsurată trufie, de un orgoliu plin poate de păcat, suprapunându-se peste întunecatele avertismente ale îngerului, făcu să se învârtă capul Mariei, care se întreba dacă salvarea fiului ei n-a fost cumva un gest al lui Dumnezeu, faptul că cineva scapă de cruda moarte are neapărat o semnificaţie, când, la doi paşi, alţii care au trebuit să moară, nu mai pot decât să aştepte prilejul pentru a-l întreba pe acelaşi Dumnezeu, De ce ne-ai omorât, mulţumindu-se cu răspunsul, oricare ar fi acesta. Doar o clipă ţinu delirul Mariei, îndată îşi imagină că ar putea acum să legene în braţe un prunc mort, precum mamele din Betleem la această oră, şi, spre binele spiritului său şi salvarea sufletului ei, o podidiră din nou lacrimile, curgând ca două izvoare. Încă plângea când sosi Iosif, îl auzi că vine, dar nu se mişcă, nu-i păsa dacă ar fi certat-o, Maria plângea acum împreună cu celelalte femei, toate aşezate în cerc, cu copiii în poale, aşteptând învierea.
La miezul nopţii, Iosif avu un vis. Călărea pe un drum care cobora spre un sat din care se zăreau deja primele case, era în uniformă şi avea tot armamentul la el, spadă, lance şi pumnal, soldat între soldaţi, iar comandantul îl întreba, Unde te duci, tâmplarule, la care el răspunde, mândru că-şi cunoştea atât de bine misiunea ce-i fusese încredinţată, Mă duc la Betleem să-mi omor fiul, şi, după ce pronunţă aceste cuvinte, se deşteptă cu un geamăt înfiorător, cu trupul crispat, înţepenit de teroare, Maria întrebându-l, Ce ai, ce s-a întâmplat, iar el, tremurând din cap până în picioare, nu reuşea decât să repete, Nu, nu, nu, deodată suferinţa se dezlănţui într-un plâns convulsiv, în hohote care îi sfâşiau pieptul.
E adevărat, Iosif aproape nu mai doarme. Somnul e duşmanul lui de fiecare noapte, cu el trebuie să se lupte ca pentru propria-i viaţă, şi e un război pe care întotdeauna îl pierde, chiar dacă învinge în anumite bătălii, căci vine inevitabil un moment când trupul lui epuizat se predă şi adoarme, pentru ca imediat să vadă apărând pe drum un detaşament de soldaţi, în mijlocul cărora vine călare chiar el, uneori învârtind spada deasupra capului, iar atunci când groaza începe să se încolăcească pe stavilele protectoare ale conştiinţei nefericitului, comandatul expediţiei întreabă, Tu unde mergi, tâmplarule, sărmanul nu vrea să răspundă, se opune cu puţinele forţe care i-au rămas, ale spiritului, căci trupul a cedat, dar visul e mai puternic, îi deschide cu mâini de fier gura încleştată, iar el, gemând şi pe pragul trezirii, trebuie să dea înfiorătorul răspuns, veşnic acelaşi, Mă duc la Betleem să-mi omor fiul.

Acesta este începutul, iar de aici, totul se justifică prin vină. Vina eternă trecută din generaţie în generaţie, din tată în fiu. Cea care nu iartă nimic, cea care condamnă, fără putinţă de scăpare. Pentru totdeauna.

Friday, July 30, 2010

Knock-Knock Joke... Not

Just heard it on TV:
- Don't you knock?
- Knock on what?

My next line would have been:
- Knock on wood.

They were on a boat :))

Don't mind me. I'm tired :)

Wednesday, July 28, 2010

Das Paradox der Toleranz

Singurul lucru ce nu poate fi tolerat este intoleranţa. 

De câte ori găsesc pe undeva trimiteri la "paradoxul toleranţei" al lui Popper 
îmi accept despotismul mai uşor! 
:))

Monday, July 26, 2010

Colin. Vladimir Colin

Se pare că tre' să-mi schimb numele blogului... Cel puţin aşa iese dacă mă iau după căutătorii pe care Goagăl îi trimite la mine:

Friday, July 23, 2010

Când Alzheimerul bate la uşă, eu deschid

Să vă pove ce-am comis azi! O ştiţi pe Alina. De curând a fost ziua ei. Şi pentru că îmi spusese că i-ar plăcea să citească scrisorile lui Eminescu pentru Veronica, am cumpărat cartea şi i-am făcut-o cadou. Mă rog, nu atât de repede pe cât am scris aici, pentru că ne chinuitărăm să ne întâlnim vreo... două săptămâni. Până la urmă, am stabilit timpul - azi de dimi (că ea are copiii la ţară şi eu n-aveam chef de scris), şi locul - centrul vechi (că îi place ei, iar eu n-am nimic împotrivă). Am constatat că mă rătăcesc în el (în centrul vechi, zic) la fel de uşor ca şi în Brăila, în care de câte ori ajung îmi ia Dumnezeu minţile şi nu mai recunosc nicio stradă; fac stânga-dreapta-stânga-dreapta până ies spre Galaţi, că spre altceva nu e; şoferiţă desăvârşită, de altfel.

În fine. Ne întâlnim, ne pupăm, facem schimb de amabilităţi, îi dau cadoul şi începem să povestim. Şi nu ne mai oprim din povestit, preţ de vreo 4 ore. Timp în care: am constatat că nu am loc la Universitate pentru Bumblebee, aşa că am luat-o în jos spre Unirea, am găsit liber într-o parcare pe care o ştia Alina, i-am plătit pentru o oră omului responsabil, ne-am preumblat pe străduţe, am deranjat un nene care făcea stocul, dar ne-a servit câte-o cafea, l-am mai deranjat apoi şi pentru câte un suc. 4 ore. Am povestit de copiii ei, de programul meu, de sora ei, de greva mea, de serviciul ei, de Băsescu, de soţul ei, de hotărârea mea de a pleca din ţară. 4 ore. Iar în momentul în care părea vremea despărţirii, m-am apucat să-mi caut cheile de la maşinetă...

Nu le aveam. Nicăieri. Nu vă mai dau detalii... Ne-am rupt condurii şi gâturile până-napoi în parcare: cheile erau în contact, uşile - indubitabil - aşteptau musafiri. 4 ore. Credeţi-mă pe cuvânt, hoţii din România nu-s aşa grozavi cum se spune. E a doua oară când mi se întâmplă asta - data trecută am uitat şi farurile aprinse, timp de 6 ore (aş spune că fac progrese). Prin urmare, dacă vă trece vreunuia prin cap să mă săltaţi cu tot cu apartament, să ştiţi că singura dificultate e că dup-aia tre' să vă descurcaţi cu Madame Alţhaimăr. Vă fac cadou şi maşina, că între timp o să uit a cui e! Important - pentru voi - e să nu uit, pân-atunci, unde-am parcat-o!

UPDATE, 25 iulie 2010, ora 12.36 PM
La cererea publicului cititor, anunţăm că maşineta uşor de furat nu va fi chiar atât de uşor de găsit. Dăm, totuşi, ceva indicii despre numărul de pe tricou, pentru doritori:
- judeţul este cel de baştină al stăpânetei;
- cifrele reprezintă anul de naştere al acesteia;
- ultimele trei litere notează, în logică, o propoziţie categorică universal negativă, care se citeşte "Niciun" + S + "nu este" + P.

E?

Thursday, July 22, 2010

Universe Is Ticking Away

Băi, deci cum îi era Ei azi mai bine şi mai bine, primeşte pe net şi citeşte: Is Time Disappearing from the Universe? Cum, frate, aşa ceva? TIMPUL. Ce se poate fără timp? Fără "timp" în absolutul noţiunii! Mişcarea nu e posibilă fără timp. Nu mişcarea unui corp într-o direcţie sau alta, ci mişcarea unei particule infinitezimale în jurul propriei axe. Universul e ca un ceas care rămâne încet-încet fără baterie?

Presupun că unora lucrurile astea le par nimicuri, dar pe Ea o fascinează necunoscutul :)... De când se ştie, trăieşte într-un miracol al senzaţiei, al impresiei, al presimţirii a toate care sunt dincolo de puterea omului de a pricepe... Ştie că nu are capacitatea mentală să înţeleagă ştiinţific problemele astea ale astronomiei. Şi nici nu-şi doreşte, ca să fie sinceră. Pe Ea o subjugă de-fi-ni-tiv miraculosul :)

P.S. Mi-am amintit de Scrisoarea I a lui Eminescu - întotdeauna mi-a plăcut paradoxul: "Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine veşnicie"...

Saturday, July 17, 2010

Din Roma


:))
Am primit de la Sormea. N-am vizitat Roma, dar găsiţi aici amintirile din Italia pe care am văzut-o eu. Roma urmează :)

Tuesday, July 13, 2010

The Lightkeepers

Am văzut The Lightkeepers / Farul singuratic acum câteva zile. Trebuie să spun că m-am dus cu relativ mari speranţe, pentru că, din prezentări, mi s-a părut interesantă ideea non-violenţei şi a serenităţii extreme, cu accent pe oameni şi pe dialoguri... Dar filmul n-a fost grozav. Adică am înţeles ce vrea Adams să facă, da' ne-am cam plictisit. Cred că ar putea merge acest "eastern" cum îi zice autorul, dacă ar compensa cu umor spumos şi actori extraordinari, însă jocul mi s-a părut teatral, derularea acţiunii e deranjant de previzibilă, iar situaţiile se rezolvă prea artificial... Atmosfera este, într-adevăr, liniştitoare şi calmă, fără puşcoci, fără bătăi, fără violenţă verbală... Dar îi lipseşte şi scânteia.

Pentru lămurire, aveţi informaţiile de pe IMDB sau informaţiile oficiale ale distribuitorului în România de pe Citatepedia. Mi s-a părut deosebit faptul că filmul are şi site propriu care îi spune povestea, dar şi pagină Facebook. Cine ştie, or fi şi fani pe undeva şi sunt eu prea cârcotaşă :)

Sunday, July 11, 2010

Neştiinţă

Nu-mi doresc seninătatea neştiutorului, pentru că nu se naşte din absenţa problemelor şi a necazurilor, ci din lipsa înţelegerii lor.

Monday, July 5, 2010

Fanul numărul 1 al lui Băsescu

Badea a făcut o emisiune bună aseară. Am văzut-o din nou într-o reluare azi-dimineaţă, şi cred că mai apucaţi una pe la 10, pe A1. În afară de tonul care pare ireverenţios în circumstanţele date, mie mi s-a părut că lămureşte scurt şi la obiect toate idioţeniile pe care le-am tot citit în ultima vreme de la toţi dătătorii cu părerea de pe net, care mai de care mai avizat şi mai dăştept dă la el dăn casă uscată dăcât. N-am reuşit să găsesc mai multe secvenţe, că aş fi pus toată emisiunea aici, dar iată - analizate aşa cum merită - vizitele lu' don preşedinte în ţara lu' Papură Vodă.


Videonews, 4 iulie 2010

UPDATE, 11 iulie 2010, 12.51 PM Am găsit înregistrarea integrală :))

Sunday, July 4, 2010

Sabrina (1954)

Am revăzut Sabrina. Nu se mai fac de-astea azi :)
Am găsit trailerul din '54 şi un documentar interesant.





Saturday, July 3, 2010

Preşedintele la inundaţii

Parcă nici băile de mulţime nu mai sunt ce-au fost.


Videonews, 2 iulie 2010

P.S. Don Băse, să pardonaţi, ţăţisme e când dă Udrea din picioruşe sau Elenuţa din buzişoare că mai vor vreun lucru mic... Ce vedeţi aici se numeşte disperare. (Ştiţi, ca atunci când aţi crezut că s-ar putea întâmpla - piei, Satană! - să pierdeţi alegeruţele.)

Ia taci că, uite, doamna are un discurs mai potrivit circumstanţelor:


Videonews, 2 iulie 2010

Friday, July 2, 2010

Vingt ans après

Am văzut experimentul "scary" :)) pe care l-a făcut Ela. Mi-a plăcut ideea, aşa că am scos-o şi eu la lumină pe Mrs. Hyde :))

Deci, iată-mă peste 20 de ani:

Poate ziceţi că n-aţi văzut bine, sau vreţi cu rânjet :))


În fine, eu aş spune că n-ar fi deloc rău... - pentru cine nu ştie, vârsta din poză se presupune că ar fi 55 :))
Dac-oi fi vreo mămaie modernă cu acces la internet (which, BTW, I already am), o să pot verifica corectitudinea pixelilor. Până atunci, dacă vreţi să încercaţi, găsiţi aici site-ul cu pricina.

Aş căuta o poză de acu' 20 de ani, să văd dacă descoperă ăştia cum arăt acu' :))

Thursday, July 1, 2010

The Twilight Saga: Eclipse

Ok. Ieri am fost la vizionarea de presă a celui de-al treilea film din celebra serie The Twilight Saga - Eclipse. N-am prea multe de spus, presupun că de-acuma v-aţi lămurit dacă este sau nu pe gustul vostru. Despre gustul meu... am de adăugat doar că de data asta am reuşit să stau pe scaun până s-a terminat :))

Pentru informaţii de bază vă puteţi uita pe IMDB, pentru detalii suplimentare citiţi-le pe cele furnizate de MediaPro Distribution, pe care le-am postat pe Citatepedia, iar pentru opinii critice - Roger Ebert.
Aveţi trailerul, enjoy the movie :)



P.S. Ah! V-am zis că ha-bar n-am de ce i-or zis "Eclipsa"?

Labels

advertising (16) Asia (2) Atena (1) Austria (7) avioane (8) balet (1) banc (6) BlueMoon (39) Bucureşti (32) Bumblebee (8) călătorii (27) cartea-de-pe-luna (14) Cehia (3) Christmas (34) circ (4) Citatepedia (2) concert (34) concurs (4) Constanța (1) contra-curentului (71) Corfu (2) Creta (2) dans (11) de-altii (16) dieta (1) dinozauri (1) dinVis (9) doctorat (42) documentar (19) dragoste (8) drinks (4) etnii (14) Europa (19) Facebook (18) filme (39) finanțe (1) flori (6) flybaboo-paravion (3) Franţa (1) friends (31) funninesses (38) gând (58) Germania (1) Google (16) Grecia (11) home (6) iarna (30) inceputuri (37) Irlanda (3) Israel (1) Istanbul (4) Italia (8) julls' kitchen (14) keywords (20) leapsa (2) lecturi (49) Londra (1) lookback (42) masini (10) meeting-people (8) metanoia (3) MirceaBadea (7) moft (10) Monaco (1) music (122) Netherlands (1) NewYear (14) Nisa (1) P&R (1) Palestina (1) perfume (3) photos (92) pictura (3) politics (35) Polonia (1) Portugalia (2) primavara (29) Romania (77) Rusia (1) Salonic (1) Santorini (3) sea (3) She (134) SMURD (2) Sofi (1) Spania (2) sport (3) StarStuff (8) SUA (1) super-stitii (7) teaching (54) teatru (14) thankyou (52) Thassos (3) toamna (15) Turcia (4) Twitter (2) Ungaria (2) vara (10) verba (3) video (1) worldwelivein (49) Ziua Nationala (9)