Wednesday, August 31, 2011

Vreau o ţară ca o vară!





















Aşa a fost vara mea. Melancolic, dar cu mulţumire :)
Ne vedem la toamnă.

P.S. Pentru semnificaţii > click poză > vezi titlu. Ordinea e prin post-uri.


Tu-i neamu' nevoii. De gramatică :))

L-am primit pe Twitter, i-am dat şi RT. Da' ca să nu se piardă, pentru că reuşeşte să surprindă greşelile cel mai întâlnite în acest stadiu al limbii, îl postez şi aici. Din seria "Cum aş scrie dacă aş avea haz", iată Ziua limbii romane sau cum sa skri corect romineste :))  de Cristina Petrescu.

P.S. Ah, şi pentru cine nu ştie, nici înjurătura nu-mi aparţine. Era preferata lu' Emin :)

Sunday, August 28, 2011

Rom-coms

Ştiu că ar trebui să-mi pun cenuşă-n cap grav pentru treaba asta, că nu-s suficient "dă culturalizată" într-ale cinematografiei, dar îmi plac teribil romcom-urile (romantic comedy movies) şi le prefer altor soiuri de filme, mai ales când fac pauze între orele lungi de lucru, ori iau vacanţe între lunile solicitante de muncă, ori pot să aleg din ce se difuzează la tv. Vin aproape la egalitate cu desenele animate, mă destind, mă binedispun şi mă încântă cu superficialitatea lor hazoasă. Adică, OK, recunosc că mai dau ochii peste cap la fazele finale şi la împăcări miraculoase, dar ştiu că astea n-au cum să lipsească, aşa că, odată luată grija şi eliminat imprevizibilul finalului, pot să mă bucur în tihnă de toate încurcăturile de până acolo.

Prin urmare... ia gâciţi la ce m-am uitat din timp în timp anul ăsta - mai ales de când nu mai muncesc ca un câine :D şi am căzut la pace cu mine însămi, să-mi iau - per amor del cielo! - pauză de la orice (din ce în ce mai mult orice, zic!), că şi-aşa nu-mi mai ieşea nimic ca lumea în ultima vreme. Oricum, vacanţa e aproape pe sfârşite (am avut ceva plecări după cum ştiţi, iar acum sunt de pus la punct materialele cu care am rămas în urmă), aşa că nu cred că o să mai am răgaz pentru d-astea muuuuuuuult timp de acum încolo. Dau ceva mai multe detalii despre cele care mi-au plăcut mie mai mult şi fac apoi o listă - alfabetică, nu am alt criteriu - cu ce-am mai văzut :)

How to Lose a Guy in 10 Days nu e cine ştie ce film, dar eu sunt legată afectiv de el, pentru că prima dată l-am văzut cu Sofia şi cu Maria, la foarte scurt timp după ce mă mutasem în Bucureşti. Atâta ne-am distrat la filmul ăstaaaaaaaaaaa, de nu pot să vă spun în cuvinte! :)) Ceea ce demonstrează - încă o dată, dacă mai era cazul - că sunt de o importanţă crucială locul, momentul şi oamenii cu care împarţi ceva :) Oricum, merge pentru o oră şi ceva de distracţie. Iar dacă aveţi aceeaşi dilemă ca un amic al meu care n-a priceput de ce s-o supărat aşa rău la final fata - "că doar şi ea minţise tot atât cât şi el", vă explic eu: minciunile pe care le spui ca să termini o relaţie nu's totuna cu minciunile pe care le spui ca să continui una. Cel puţin din punctul de vedere al femeilor. Pentru care e şi filmul. Cu Matthew McConaughey cu tot :D



Leap Year a fost o minunăţie de film, din seria celor care mi-au plăcut datorită jocului actriţelor din rolul principal. Aici, Amy Adams e pur şi simplu superbă! E ca o gură de aer proaspăt, ceea ce e destul de greu pentru filmele de felul ăsta, cu "traseu anteprogramat". Acţiunea a reuşit să mă surprindă la fiecare pas (şi credeţi-mă, e ultra-greu, pentru că sunt intuitivă la nivel yoda!), iar umorul - irish kind - e fain de tot :)) În plus, personajul masculin mi s-a părut extrem de credibil, în sensul că nu-i afli povestea şi nu-i pricepi farmecul decât odată cu partenera lui, ceea ce e oarecum neobişnuit pentru genul ăsta cu feţi-frumoşi.




Confessions of a Shopaholic e meritul Islei Fisher. Boala asta nu e cunoscută tuturor, prin urmare s-ar putea să vă lase rece nevoia compulsivă de a cumpăra a personajului, iar firul acţiunii este destul de uşor de anticipat. Becky este însă absolut irezistibilă, frumos şi convingător conturată pe ecran, fără falsări evidente (le caut întotdeauna). Şi spun asta referindu-mă şi la final, pentru că trezirea la realitate şi rezolvarea conflictului devin credibile datorită interpretării.




Morning Glory e despre altă obsesie. Rachel McAdams interpretează o woorkoholic pe care o s-o îndrăgiţi garantat :)) pentru că face tot filmul. De data asta avem şi un cast secundar mai bun - cu Harrison Ford şi cu Diane Keaton e cam greu să ratezi o comedie romantică - aşa că puteţi să-i daţi o şansă :)



Letters to Juliet E DESPRE VERONA! Dacă nu înţelegeţi exclamaţia şi nu aţi văzut încă Italia pe care să o iubiţi, s-ar putea să nu înţelegeţi despre ce spun aici :) Filmul iese puţin din categoria comediilor, fiind un pic pe minus la umor, dar compensează prin atmosferă - cea pe care am recunoscut-o, pentru că o ţineam minte de când am văzut Verona :) cu ochii mei. E un spaţiu magic, cu sau fără Julietă ori amor, unul dintre oraşele mele preferate dintre cele pe care le-am văzut. Dincolo de asta, un film bine jucat, cu o chimie extraordinară între actori :)


Iată şi restul. Link-urile vă trimit în trailere dacă sunteţi curioşi. Să vedeţi ce aglomeraţie de Sophie-ii pe metrul pătrat :))

A Lot Like Love
Friends With Benefits
From Prada to Nada
Just Go with It
Killers
Larry Crowne
Life as We Know It
Mamma Mia!
No Stings Attached
Something Borrowed
The Back-up Plan
The Bounty Hunter
The Devil Wears Prada
The Switch
The Ugly Truth
Valentine's Day
When in Rome



Friday, August 26, 2011

Gata vacanţili (2)

Anul ăsta am fost în Italia pentru a doua oară. Data trecută (acum trei ani), zburam pentru prima dată cu avionul, poposeam la Camposampiero (ca şi acum, pentru că prietena la care mă duc acolo stă), apoi vizitam Padova, Veneţia şi Verona :) De la Roma aveam doar cadouri :)) De data asta, am diversificat puţin şi am umblat mai mult cu trenul. Pe distanţe mai mari adică. În afară de cunoştinţele vechi - Padova (care oricum mi-e dragă şi pe care am început să o cunosc) şi Veneţia (unde nu se poate să nu alerg măcar un pic printre gondole), îmi mai pusesem în cap să ajung la Florenţa, la Milano şi la Roma. Şi am :) O să vă spun ce-am văzut pe unde am fost, şi ce n-am reuşit, din pricina timpului extrem de scurt pe care l-am avut la dispoziţie. Asta pentru că lucrurile s-au desfăşurat cam aşa: urcat în tren de dimineaţa, ajuns în gara principală, cumpărat hartă, bătut oraş cu picioruşele şi urcat seara în trenul de întoarcere. Pentru mine încape atâta fericire în planul ăsta, încât nu-s capabilă să vă spun cu vorbe... Nu-mi pare rău nici de bani, nici de timpul puţin, nici de ce n-am apucat a vedea (DESTULE!). M-am întors din Italia cu picioarele umflate şi durute, dar cu inima cât o pâine!

Sigur, e de la sine înţeles că n-am putut vedea nimic pe dinăuntru, decât locuri în care costurile de intrare erau reduse sau 0, şi în care nu se cerea timp de stat la cozi, aşa că nu pot să vă spun poveşti despre muzee şi galerii de artă. Pot să vă zic despre slush/granita pe care am băut-o peste tot pe unde am găsit-o, însă :)) În Padova ştiu aproape pe de rost drumul până în frumoasa Prato della Valle, iar de data asta am descoperit Grădina Botanică, ce arăta foarte bine privită din pragul porţilor. În Veneţia, mi-aş fi dorit să văd măcar de data asta San Marco pe dinăuntru; circuitul muzeal nu era foarte scump şi include şi Palazzo Ducale, dar timpul pe care îl alocasem eu lagunei nu-mi permitea să-l parcurg. Şi apoi... abia aştept următoarea vizită :)) Am umblat cu vaporettele de mi-a venit rău, şi am reuşit să ajung în Insula San Michele, cimitirul veneţian în care se odihnesc Ezra Pound şi Igor Stravinski. Şi, bineînţeles, cineva îmi datorează o plimbare cu gondola sub clar de lună :D

Florenţa a fost o dorinţă împlinită. Voiam de multă vreme să calc puţin pe urmele lui Dante şi ale lui Michelangelo... Dacă mergeţi cu Frecciargento, veţi descoperi că de la Bologna la Florenţa, drumul e aproape un tunel uriaş, săpat în munte. Oraşul este năucitor, cu istorie şi artă la tot pasul, cu străzi înguste care nasc impresia că trebuie să analizezi fiecare piatră cu atenţie, pentru că sigur îţi scapă ceva. M-am gândit la un moment dat că mi-a plăcut mai mult Verona anul trecut, dar mi-am dat seama că totuşi nu pot face o comparaţie cinstită între ele, pentru că nu au aceeaşi savoare şi aceeaşi lumină. Domul din Florenţa este in-cre-di-bil de frumos, statuile Florenţei sunt mag-ni-fi-ce. N-am reuşit să intru în Galleria dell'Accademia, unde tânjeam să-l văd pe "David" cel atins de mâna lui Buonarroti, aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu celebra copie din Piazza della Signoria :) Nici în casa lui Dante, pe care am căutat-o şi care era asaltată de turişti. Le-am văzut însă amândurora mormintele din Santa Croce, construcţie ce mi-a plăcut rău şi unde lumea nu prea dădea năvală. Mi-au rămas în suflet podurile Florenţei, iar Ponte Vecchio a fost o încântare.

Milano a fost o mare surpriză! Are cel mai vizibil punct de informare pentru turişti şi hărţi gratis, :)) gara milaneză este un spectacol în sine, iar Domul mi-a tăiat respiraţia! Mi-a plăcut chiar mai mult decât cel din Florenţa, cu piaţa lui uriaşă şi albă sub paşii călătorilor şi cu porţile de jur împrejur deschise permanent vizitatorilor, astfel încât n-am aşteptat niciun minut la intrare şi am putut să zăbovesc sub impresionantele cupole de piatră exact atâta vreme câtă am avut. Galleria Vittorio Emanuele II te duce de acolo direct la Scala, iar Via Dante te poartă, printre steaguri din lume, către Castello Sforzesco. M-am oprit să mă odihnesc în Parcul Sempione, de unde am pornit apoi în căutarea Santei Maria delle Grazie, pe care am vizitat-o fără "Cina cea de taină" - pentru acesta din urmă trebuie să te programezi telefonic şi să nu ratezi ora de vizită :) Data viitoare ştiu :) La întoarcere, am coborât repejor la metrou şi, cu 1 euro, în 10 minute eram în gară.

Roma a fost o extravaganţă :) Am cheltuit cât pentru toate celelalte la un loc, dar a meritat! N-am avut decât 4-5 ore între două trenuri, aşa că am optat pentru Hop On - Hop Off, conştientă fiind că altfel risc să umblu aiurea prin căldura de infern, fără să apuc să văd mare lucru. Prin urmare, am luat frumos la rând Linia Roşie şi Linia Albastră, am pozat în draci tot ce vedeam pe drum şi am debarcat la Vatican de unde, pe străduţe înguste şi netrecute pe hărţi, am căutat Piazza Navona, Pantheonul, Columna lui Traian... Cu jumătate de ceas înainte de ora la care aveam tren, am oprit un taxi şi l-am rugat să poposească scurt la Fontana di Trevi, mi-am aruncat moneda cu dorinţa (în capul vreo cuiva, probabil, pentru că erau SUTE de oameni acolo!) şi am gonit spre Roma Termini. Un final strălucitor pentru una dintre cele mai dragi sufletului meu călătorii :)

P.S. Pe albumul de Picasa aveţi poze cu toate astea, iar dacă vreţi să vedeţi şi altele, sunt pe FB, aici.
P.P.S. Capela Sixtină :) ... Next time.


Italia, 17-23 august 2011



Thursday, August 25, 2011

Gata vacanţili (1)

La mare a fost aşa:


Vele 

 Stabilopozi

Lebede 

 Băieţi :D


 Lună

 :)

Debarcaderul din Mangalia 



Noapte :) 


 :))



 La baltă :))

 "Hai la groapa cu furnici..." :))




Tuesday, August 16, 2011

Vacanţă 2011. Faza pe ţară.

Tocmai m-am întors de la Mangalia, unde am fost pentru că-mi era dor de mare. Neagră, anul ăsta. Vă povestesc şi vă arăt poze după ce mă întorc din Italia, unde plec mâine, cu primul avion :D

Ci vediamo!


UPDATE, 25 august 2011
Am pus aici pozele :)

UPDATE, 26 august 2011
Faza internaţională a fost, cum ziceam, în Italia; impresiile - aici.

Friday, August 12, 2011

John Cage

Zilele astea, mulţumită unor discuţii de pe FB (prietenii ştiu de ce!), am cercetat şi am aflat mai multe despre John Cage.
[Sunt prima persoană de pe lumea asta care îşi recunoaşte amatorismul şi statutul de profan în ale muzicii, aşa că... mai uşor cu pietroaiele! la voi acasă, dacă aveţi chef.]
A fost o surpriză plăcută, dar nu intră (zic acum, că nu se ştie niciodată ce devine mintea şi gustul omului) nimica experimental între preferinţele mele, deşi au fost câteva secvenţe care mi-au plăcut, sau cel puţin m-au intrigat suficient cât să le urmăresc de la cap la coadă. Asta după ce am urmărit cu maaaaare interes compoziţia intitulată 4'33'', pe care v-o recomand călduros:  



:)) Sau poate preferaţi varianta pentru orchestră.



Dacă nu, presupun că sunteţi de acord cu Hitler!

Am găsit pe YouTube un documentar foarte interesant, în două părţi, care lămureşte multe lucruri despre personalitatea şi muzica lui Cage.






Mie însă mi-au plăcut cel mai mult două piese mai potolite :)

In a Landscape



Dream



P.S. Este trecut de ora 1 în noapte. Mă pregătesc să plec la mare, unde nu voi avea prea multe de-a face cu netul, şi vreau să încerc opţiunea "schedule" pentru articolul ăsta.
Gata. E pentru 12 august (când s-a stins Cage). Să vedem dacă merge.   

Wednesday, August 10, 2011

Nicolae Batzaria "Poveşti de aur". Sau despre berze şi daruri.


Poveşti de aur
Ali Baba şi Moş Nae (Nicolae Batzaria)

Colecţia Biblioteca pentru toţi copiii,
îngrijită de Tiberiu Utan
Editura Ion Crengă
Bucureşti, 1979





Le-am citit de mult, când eram mică, mică, mică. Mi-au lăsat o senzaţie nelămurită, pentru că nu erau basme ca toate basmele, ci mai degrabă poveşti despre învăţături. Adunate din colţuri diferite ale lumii şi înfăţişate simplu, fără pretenţii şi înflorituri, spunându-le copiilor despre cum pot greşi oamenii, cum pot dori ce nu le trebuie ori face bine, cum pot minţi, cum pot trăda încrederea şi aşteptările celorlalţi. Dar şi cum pot crede, pot spera, pot avea încredere în puterea şi în convingerile lor, cum pot iubi, cum pot învinge. Şi o concluzie zidită cu fiecare poveste: tot ce trebuie să facem este să pricepem lecţia... coşmarul se sfârşeşte acolo, iar ordinea lucrurilor se restabileşte. Dar NUMAI după ce înţelegem ceea ce înainte era ascuns. Îmi amintesc cu drag de Cavalerul de aur (Poveste din Pădurea Neagră), Floarea de pe mormânt, Mâna neagră (Poveste spaniolă), Copilul prinţesei Savitri (Poveste indiană) sau Bucle de aur (Poveste norvegiană).


Bucle de aur
(Poveste norvegiană)
      În îndepărtata şi recea ţară a Norvegiei, a fost odată un oraş, al cărui nume era, pare-mi-se, Woro, un oraş trist, cum nu-i găseai nicăieri perechea. Cerul nu era mai niciodată albastru, fiind zi şi noapte acoperit de nori cenuşii. Şi totul era cenuşiu şi mohorât în oraşul Woro. În grădini nu răsărea nicio floare, în păduri nu se auzea niciun cântec de păsări. Şi ploua, ploua aproape fără încetare.
     Nimeni nu râdea şi nu era vesel în oraşul acela. Până şi nunţile erau triste, fiindcă erau nunţi fără lăutari şi fără cântece. Doar - ceea ce se întâmpla o dată, sau cel mult de două ori pe an - când soarele izbutea să străpungă perdeaua groasă de nori cenuşii şi să se ivească în strălucirea sa pe un colţ de cer albastru, era pentru locuitorii oraşului sărbătoarea cea mai mare. Atunci li se înseninau şi lor feţele şi mai vedeai câte un zâmbet fluturându-le pe buze. Numai că, aşa cum am spus, astfel de zile erau foarte rare. Încolo, tot timpul, locuitorii din Woro erau trişti ca o zi ploioasă de toamnă. Trişti şi îmbrăcaţi în haine cenuşii, aşa cum era şi culoarea cerului cenuşiu, ce apăsa asupra oraşului.
      Numai Cristina, o femeie tânără, se deosebea şi ca îmbrăcăminte şi ca purtare de toate femeile şi de toţi bărbaţii din oraşul Woro. Numai Cristina nu era tristă, ci pururi veselă şi zâmbitoare. În loc de haine cenuşii, ea se îmbrăca toamna în haine de culoare deschisă. Când ploua, mergea încet pe stradă, şi adăpostindu-se sub o umbreluţă roşie sau galbenă.
     Şi iată că într-o zi, Cristina născu o fetiţă, care i se părea Cristinei că este copilul cel mai frumos din tot oraşul. Însă Cristina dorea ca fetiţa ei să fie pe întreg pământul fetiţa cea mai fumoasă. Pentru aceasta, două zile şi două nopţi nu se culcă şi nu mâncă. Stătu să se gândească. Se gândea ce să ceară berzei năzdrăvane.
     Barza aceasta era o barză bătrână, bătrână şi care aducea câte un dar fiecărui copil nou-născut. Aducea darul pe care îl cereau părinţii copilului. Unii îi cereau pentru copiii lor sănătate, alţii noroc, alţii viaţă lungă, alţii bogăţie.
     "Nu vreau nimic din toate acestea, îşi zise Cristina, vorbindu-şi singură. Dar ce să cer, pentru ca fetiţa mea să fie cea mai frumoasă de pe pământ?"
     În sfârşit, după ce se frământă cu gândul două zile şi două nopţi, zise sărind de bucurie prin odaie: "Am găsit! Am găsit!"
     Şi aşa, când veni barza, Cristina îi zice: "Doresc să dai fetiţei mele păr de aur adevărat şi care să fie tot atât de strălucitor ca şi aurul adevărat."
     Barza fu nemulţumită de cererea Cristinei. Totuşi, îi făcu pe voie. Deasupra leagănului fetiţei desfăşură aripile sale mari, făcu de câteva ori cu ciocul nişte semne tainice în aer, apoi zise Cristinei: "Dorinţa ta s-a îndeplinit. Să ştii însă că ai fost nesocotită. Va veni ziua în care te vei căi şi vei plânge că ai cerut pentru copilul tău păr de aur adevărat. Eu acum te las, dar ţine minte ceva. Să ştii că fetiţa va muri în clipa în care îi vei tăia sau îi vei smulge măcar un fir din părul ei."
     Barza plecă, zburând pe fereastra deschisă, iar Cristina rămase câteva minute zăpăcită şi uluită de cuvintele auzite. Când îşi veni din nou în fire şi se aplecă asupra leagănului fetiţei, dete un strigăt de bucurie: capul fetiţei strălucea ca soarele, buclele de păr răspândeau raze de lumină, fiind de aur adevărat. Ca să se încredinţeze şi mai bine, Cristina puse mâna în păr şi văzu că fiecare fir era de aur adevărat.
     În bucuria sa, uită de ameninţarea berzei şi ieşi din casă, mergând să ducă vestea la femeile din vecini. În curând, vestea aceasta se răspândi şi tot oraşul şi în celelalte oraşe şi sate. Cât era ziua de mare, venea mulţime de oameni din toate părţile ţării, ca să vadă minunea nemaivăzută: o fetiţă cu păr de aur adevărat. Fetiţei i s-a dat numele de Bucle de aur şi numele acesta i-a rămas.
     Au trecut anii. "Bucle de aur" a crescut, făcându-se din ce în ce mai frumoasă. Ajunsese să fie în adevăr cea mai frumoasă de pe pământ.
     În acelaşi timp însă, îi creştea părul, iar pe măsură ce creştea, se făcea, cum lesne se înţelege, mai greu, tot mai greu. Era doar păr de aur adevărat. Greutatea părului o silea pe "Bucle de aur" să meargă ţinând capul aplecat în jos, ba chiar încovoiată. Din pricina aceasta, se ferea să umble şi stătea mai toată ziua cu capul pe pernă.
     În loc să fie veselă şi mulţumită, era, dimpotrivă, tristă şi amărâtă şi plângea în ascuns de mamă-sa.
     Nici mamă-sa nu era mulţumită. Îşi dădea seama de greşeala ce făcuse şi se căia amar, decât era o pocăinţă târzie şi fără folos. Cât despre tăiat părul, nu putea fi nici vorbă: ştia doar că în aceeaşi clipă "Bucle de aur" ar fi murit.
     Într-o dimineaţă, Cristina intră în camera în care dormea fata ei. "Bucle de aur" visa şi vorbea în somn, zicând: "O, cât sunt de mulţumită şi fericită că nu mai am păr de aur adevărat şi că părul meu este acum uşor, aşa că pot să umblu, pot să umblu, pot să sar şi să alerg în voie!"
     Auzind aceste vorbe, ochii Cristinei se umplură de lacrimi, care începură să cadă pe părul fetiţei... Dar, minune! Îndată ce lacrimile atinseră părul frumoasei "Bucle de aur", se formă în jurul capului un fel de nor auriu. Norul acesta se ridică în sus, ieşi pe fereastră şi se înălţă în văzduh. Puţin după aceea, se trezi şi "Bucle de aur" şi, pipăindu-şi părul, simţi că nu mai este de aur, ci un păr uşor şi mătăsos. Mişcă de câteva ori capul şi văzu că nu mai simte nicio greutate.
     Nebună de bucurie, sări din pat şi se îmbrăţişă cu mamă-sa, vărsând amândouă şiroaie de lacrimi, numai că lacrimile acestea erau lacrimi de fericire. 
     Privind apoi pe fereastră, văzură cum barza luă în cioc norul de aur şi zbură lin cu el, pierind în înălţimile cele albastre ale văzduhului.

-

Am ales-o pe aceasta, nu pentru că mi-ar fi fost cea mai dragă - Mâna neagră era favorita mea :) - ci pentru că, recitind-o acum, mi-am amintit de un filmuleţ pe care l-am primit de câteva ori pe e-mail :)



Via YouTube


Sunday, August 7, 2011

La ZOO, cu Arina şi băieţii

Da. Am făcut-o şi pe asta: ieri am fost la Zee!



:)) În fine, ce atâtea "tehnicalităţi"? Chiar dacă nu pricepi unde-ai ajuns, te prinzi tu, imediat după ce intri. După miros, mulţimea de animale şi grămăzia de copii care-ţi mişună printre picioare.

Pe scurt, am aflat de aici despre eveniment, am întrebat-o pe Alina dacă nu e o idee bună să ne vedem şi noi, cât e vacanţă şi sunt "frecventabilă". Propunere acceptată cu entuziasm. Prin urmare, ne-am îmbarcat în maşini, ne-am îndreptat spre Băneasa, ne-am învârtit de ne-au sărit ochii după locuri de parcare - toate astea, bineînţeles, separat - şi am vizitat - împreună - Grădina Zoologică din Bucureşti. În afară de faptul că eu mă duc de cele mai multe ori cu chef pe unde mă duc (pentru că altfel ce haz are să mă mai târâi până acolo?), a fost o foarte înţeleaptă petrecere a câtorva ore, într-o zi de weekend. Am făcut o mulţime de poze, am tolocănit şi ne-am plimbat. Ah, şi am mâncat pâine cu unt şi cu măsline :D Săr'na! :))

Sunt, în general, foarte puţin pretenţioasă cu locurile pe care le vizitez. Nu ştiu de ce şi n-am încercat niciodată să analizez asta. Sau să mă schimb. Mă bucur de ce văd, înregistrez ce-mi place şi, în general, uit impresiile neplăcute. Iar pentru grădini zoologice chiar n-am termen de comparaţie. Am mai văzut una la Galaţi, când eram micuţă, care nu mi-a lăsat vreo impresie memorabilă. Prin urmare... nu pot decât să spun că mi-a plăcut la Zee :) dar că mi-a fost milă de bietele animale jigărite şi am detestat gardurile urâte şi geamurile nespălate prin care cu greu puteai să faci o fotografie decentă. Însă, în acelaşi timp, mi-a rămas înfipt în minte gândul că cineva, undeva, probabil face minuni pentru a ţine deschis locul acesta...

>:D<


Creţi rău :))

Mamă, ce cocoţat era ăsta :))
Papagal Ara cu piept galben

L-AM AUZIT RĂGÂND! :))
Dar cam zgârcit cu pozarii...

Dormea de rupea vreo juma' de oră mai târziu :))

La reptilariu. 
Mati ne-a atras atenţia că ăştia erau doi :D


Expresia feţei era dăn cauze dă crocodili :D

Ăştia...

Poate n-aţi văzut bine...
:D

Dap. Şi Moş Martin :))

Ratoni :))

Puma făcea ture-ture pe o bucăţică de 3-4 metri. 
Cred că ne-ar fi vrut fripţi... Dar amabilă, se ţinea aproape de gard, să o putem poza :))

Nu v-am zis?

Cu tigrul nu ne-am înţeles. Făcea acelaşi lucru, dar ferit de privirile curioşilor...
Abia-abia l-am prins, cu zoom.

Berzi :D

Lupi de stepă :)

Ponytail :D :D :D

:(

Bufniţa polară.

Ea, nu eu :))

Căpriţi :)

Struţ.
Niciunu' nu voia să stea la poză :D
În afară de mine, firesc :))

Păun de România...

Mati a câştigat un Nemo pentru grădi :))

"Băi, tată, băi! Ce căldură... CE CĂLDURĂĂĂ!!!"

Labels

advertising (16) Asia (2) Atena (1) Austria (7) avioane (8) balet (1) banc (6) BlueMoon (39) Bucureşti (32) Bumblebee (8) călătorii (27) cartea-de-pe-luna (14) Cehia (3) Christmas (34) circ (4) Citatepedia (2) concert (34) concurs (4) Constanța (1) contra-curentului (71) Corfu (2) Creta (2) dans (11) de-altii (16) dieta (1) dinozauri (1) dinVis (9) doctorat (42) documentar (19) dragoste (8) drinks (4) etnii (14) Europa (19) Facebook (18) filme (39) finanțe (1) flori (6) flybaboo-paravion (3) Franţa (1) friends (31) funninesses (38) gând (58) Germania (1) Google (16) Grecia (11) home (6) iarna (30) inceputuri (37) Irlanda (3) Israel (1) Istanbul (4) Italia (8) julls' kitchen (14) keywords (20) leapsa (2) lecturi (49) Londra (1) lookback (42) masini (10) meeting-people (8) metanoia (3) MirceaBadea (7) moft (10) Monaco (1) music (122) Netherlands (1) NewYear (14) Nisa (1) P&R (1) Palestina (1) perfume (3) photos (92) pictura (3) politics (35) Polonia (1) Portugalia (2) primavara (29) Romania (77) Rusia (1) Salonic (1) Santorini (3) sea (3) She (134) SMURD (2) Sofi (1) Spania (2) sport (3) StarStuff (8) SUA (1) super-stitii (7) teaching (54) teatru (14) thankyou (52) Thassos (3) toamna (15) Turcia (4) Twitter (2) Ungaria (2) vara (10) verba (3) video (1) worldwelivein (49) Ziua Nationala (9)