Rammstein la Bucureşti

Pentru prima dată. Şi am fost acolo :) Într-un mare-mare-mare fel, Rammstein a închis aseară porţile festivalului Sonisphere de la Bucureşti! Fără exagerare, unul dintre cele mai bune concerte pe care le-am văzut vreodată. Şi vă spun asta în condiţiile în care n-am niciun strop de rock în vene, habar n-am o boabă nemţeşte, nu sunt "fan" Rammstein în adevăratul sens al cuvântului, iar spectacolul l-am văzut de la subsol (că am un metru cincizeci)!

Povestea mea cu Rammstein a început de multă vreme, când încă locuiam în Galaţi, pe capul alor mei. Nu sunt rockeriţă - deloc!, dar am crescut cu o sumă de prieteni care mâncau pe pâine metal, deci microbul l-am luat. Cei de la Rammstein au fost, însă, descoperirea mea: mi-a plăcut de la prima auzire Sehnsucht şi m-am îndrăgostit de Till Lindemann :)) Prin urmare, am fost singură la concert, pentru că toţi amicii mei îşi luaseră bilete pentru seara anterioară, şi m-am trezit că risc să pierd concertul. Peste poate! :)) N-am pierdut niciodată un concert doar pentru atâta lucru. M-am înarmat cu aparatul de fotografiat, am zâmbit frumos la parcare încât să fac rost de loc aproape de Romexpo, şi am colindat mulţimea să-mi caut vedere avantajoasă (e foarte dificil la Înălţimea Mea!). Soluţia: cocoţatu' pe gard!

Ceea ce am văzut se poate descrie cu greu în cuvinte. Un spectacol impresionant, puternic, organizat im-pe-ca-bil, ca o maşinărie infailibilă. Început sub semnul steagului Germaniei şi încheiat cu steagul României pe scenă şi cu "Mâinile sus!" şi "Mulţumesc foarte mult. Danke schőn. Rammstein vă iubim (sic!)". Efecte pirotehnice năucitoare, cu aruncătoare de flăcări ţinute în gură, explozii, foc uriaş a cărui căldură se simţea peste mulţime până la mine, oameni arzând, artificii şi confetti. Till Buhoglindă în cauciuc roşu, în negru sau la bustul gol, cu puşcă, fără puşcă, rupând, lovind, urlând, încălecat pe un tun care arunca spumă - greu de ratat semnificaţia:)), urcat deasupra mulţimii ca să împroaşte maiestuos flăcări spre publicul în delir. Clăparul Christian "Flake" Lorenz îndesat în cadă, împroşcat cu materiale "radioactive", aşezat pe o bandă de alergare pe care a mers continuu juma de concert :)), urcat în barcă şi trimis la plimbare, purtat pe braţele mulţimii. Un sound copleşitor, muzică excelentă, un public magnific - realmente! - care a rupt cerul şi a despicat pământul cu "Du Hast" şi "Ich Will"!

Cum s-ar spune la noi: "Vă aşteptăm înapoi, băieţi!" :))

Fotografiile de aici îmi aparţin. Pentru altele, vă puteţi duce la iConcert. Iar dintre înregistrările de pe Youtube pe care le-am găsit, vi le recomand pe cele ale lui kodrutzzzzz, care mi s-au părut cel mai bine realizate (daţi un search Rammstein).

Playlist-ul pare să fi fost: Rammlied, B******, Waidmann's Heil, Keine Lust, Feuer Frei, Wiener Blut, Fruhling in Paris, Ich Tu Dir Weh, Du Riechst So Gut, Benzin, Links 2 3 4, Du Hast, Pussy, Sonne, Haifisch, Ich Will.

Aştept confirmări, dacă are cineva o sursă sigură.

See you next time :)