Despre profesori

Larisa este prietena mea. Este o femeie deosebită, un profesor dăruit (care are o relaţie cu totul şi cu totul specială cu elevii) şi un om care a crescut frumos. Şi mai este şi foarte curajoasă. Pentru că sunt - astăzi mai mult ca oricând - vremuri grele pentru cadrele didactice, iar ea a ales să spună asta cu voce tare. Nu ca să facă milă cuiva, nu ca să cerşească, ci pentru că asta este situaţia. Iar oamenii care aruncă pietrele ar trebui să o ştie.

O găsiţi pe Larisa în emisiunea (Ora de foc la Realitatea, 22 martie 2010) de mai jos, până pe la minutul 17, apoi după 48. Aş fi spus şi eu aceleaşi lucruri, şi mi-ar plăcea să cred că aş fi avut (dacă ar fi fost cazul) o atitudine asemănătoare... dar sunt aproape sigură că aş fi fost mai agresivă şi mai puţin civilizată.

Chapeau, Larisa!

Mulţumesc lui Cristi D. pentru recuperarea filmării, găsiţi aici link-ul direct spre Realitatea. Iar pe site-ul dlui Antonescu am găsit, spre surprinderea mea şi a Larisei, transcriptul întregii emisiuni, aşa că vi-l pun la dispoziţie.

P.S. Aş vrea să le explic tuturor că atâta timp cât oameni ca Larisa rămân în sistem, lucrurile mai pot fi salvate... Dacă însă mizăm totul pe bunul lor simţ, pe faptul că îşi vor face mereu datoria şi vor pune întotdeauna binele copiilor înaintea propriului bine... mi-e teamă că suntem într-o profundă eroare. Ştiu că sunt în învăţământ şi mulţi oameni care nu ştiu să fie dascăli. Din păcate, însă, dacă lucrurile vor merge tot aşa, doar cu aceştia veţi mai rămâne.