Despre ananas

Eu şi cu bucătăria suntem... nu, nu, "paralele" nu e suficient. Mai curând necoplanare! Dacă ştiţi un strop de geometrie în spaţiu, înţelegeţi termenul. Dacă nu ştiţi, gândiţi-vă la legătura dintre o umbreluţă de păpădie şi inelele lui Saturn! Aia e! Dar... miracole se petrec. Acu'... să nu vă-nchipuiţi cine ştie ce :))

Pentru prima dată, am tăiat cu mânuţele mele un ananas. Urât şi noduros. Îmi spusese Gina că este grozav-grozav-grozav de gustos, mult mai bun decât cel din cutiile de compot - care oricum îmi place de mor. Aşa că, sub impulsul unui moment, mi-am cumpărat unul... Şi m-am tot învârtit în jurul lui câteva zile, gândindu-mă că n-are cum să fie atât de simplu de tăiat. Deşi Gina spusese că da.

Într-un final, teamă fiindu-mi să nu cumva să se strice, mi-am luat inima-n dinţi (ce-mi mai place vorba asta, şi ce drag mi-i de mine când acţionez precum zice!), am căutat pe net şi totul s-a rezolvat ca prin minune!

Am mai citit pe ici, pe colo, că e bine să-l laşi la frigider aproximativ jumătate de oră înainte de a-l tăia.

Enjoy!