Despre cum îi dezavuăm pe casapi

Am citit asta. Iniţial am vrut să tac, apoi mi-am dat seama despre ce bun lucru e blogul meu! Personal şi definitiv deschis opiniilor mele - albe-negre-gri sau cum or fi şi cum se nasc ele într-un cap normal (sic!) precum al meu. Prin urmare, am câteva obiecţii şi o să le aştern aici, pentru că articolul mi s-a părut neinspirat, generalizant (în mod gratuit) şi lipsit de argumente. 

Mai întâi şi mai întâi, m-a pierdut de la titlu, pretenţios şi superior într-un fel cam aiuristic, de n-am reuşit să mi-l lămuresc până la sfârşitul lecturii - mea culpa, da' nu consider că merită încă o citire cu scopul acesta precis. Cam tot p-aci, am avut o problemă cu toată... stilistica, ca să mă exprim nătăfleţ. Adică la zise de tipul "s-au ridicat din groapă 22 de schelete şi nenumărate fantome" ori aia cu pâlnia şi cu destinele... nu prea pot, mă scuzaţi. Ce mi s-a părut însă interesant a fost amestecul în aceeaşi ciorbă - eventual cu ciolanele morţilor (nu vreau să fiu nerespectuoasă!) - a Antonescului, comuniştilor, şcolii, figurilor legendare de voievozi şi paşoptiştilor! Mi s-a părut halucinant... Acuma - e drept - io n-am habar complect despre niciunele. Dar mi s-a părut aşa vărzoasă treaba, că n-am putut să citesc până la capăt. Aşa că am închis.

Da' nu mă rabdă raiu' la capodopere, aşa că am revenit. Şi când am văzut că-i cu Păunescu şi cu Vadim şi cu Ceauşescu, am cam priceput încotro bate. Dar nu asta mi-e mie problema... Ci o idee ciudată care mi-a răsărit în minte la un moment dat, pentru că am simţit o contradicţie pe undeva: cum critică cineva "România voievozilor legendari", închipuindu-şi, în acelaşi magistral articol, că o armată (a oricărui stat pe lume) poate fi albă şi pură şi curată, cinstită şi funcţionând pe principiul "noi nu omorâm decât pe cine merită"? Nu-ş de ce-aş zice (şi mă uit la poza angelică a autorului) că nu pare să fi trecut prin vreun război; nici măcar armata nu-i pare făcută... Aşa că retoricele alea cu omorâtul nevinovaţilor mi se par stupide. Nu că uciderea nevinovaţilor n-ar fi cel mai stupid lucru pe lumea asta mare, dar să scoţi asta din ecuaţia care include o armată mi se pare cel puţin naiv. Iar aia cu "armele unui bun cetăţean", cum ar fi adicătelea "dialogul şi echitatea", a fost priceless! :)) Tot aşa, genialul final legat de teoria chibritului... dictatorial (să zic aşa), venind tocmai din partea EVZ-ului. Nici nu mai comentez, că se ştie. Cine nu ştie, să mai caute.  

Ce m-a înfuriat însă cel mai rău a fost lătura aruncată pe "idealul unionist" şi pe paşoptişti. Presupun că ne permitem ironii de regăţeni la faza asta. Că doar nu ne-am dus încălţaţi cu opinca proprie până la poarta lu' vreun Habsburg, şi nici nu privim cu jind de dincolo de Prut. Acuma - la dracu! - cine are noroc are, cine n-are, asta e, să ne lase cu idealurile unioniste, că e şcoală comunistă şi ne plictisim. Cel mai urât lucru mi se pare un creier spălat, pe care comuniştii l-au învăţat să-şi deteste idealurile, culmea culmilor! tocmai obligându-l să le înghită nemestecate. Da-apoi... paşoptistii ţi-au dat primul teatru, meltene! Ţi-au ridicat prima şcoală (dreptu-i că te-au obligat să te duci la ea, acu' ce să facem...). Ţi-au pus Mioriţa pe hârtie, afonule, aşa dobitoacă şi fatalistă cum o fi concepţia aia a oierului! Şi-au tipărit primul ziar, ca să mănânci tu acu' o pâine, auto-suficientule! Au făcut o revoluţie şi te-au pus pe harta Europei înainte să vezi tu lumina glorioasă a zilei, fratele meu alb! Ce-ai cu ei, prizăritule? Ce te-ncurcă pe tine idealurile lor? Care le-au avut, bre! Tu nu mai ai decât o "reformă" perpetuă!

Disclamer: Pentru cine nu ştie să citească... Sunt complet şi definitiv împotriva crimelor de război, dar nu condamn tot soldatul de pe lumea asta. Nu-mi idealizez istoria, dar nici nu mi-o arunc la coş. Pentru că ştiu că războiul şi istoria sunt făcute de oameni. Despre care ştiu că fac greşeli. Dar tot aşa ştiu că nicio mare naţiune nu a ajuns mare scuipându-şi istoria, aşa cum facem noi acum, ca să contrabalansăm toate minciunile pe care ni le-au spus comuniştii. Că suntem noi deştepţi. Oroarea descoperirii de la Vulturi trebuie cunoscută, discutată şi analizată. Dar asta nu are legătură cu ruşinea de a fi român ori cu stigmatul. Pe acelaşi principiu pe care nici Alba Iulia nu înseamnă mare motiv de mândrie pentru unii! Că dacă merge aşa, invers de ce nu? 

P.S. A nu se înţelege că ce-am făcut eu aici e vreo argumentaţie maioresciană infailibilă... da' la aşa articol, aşa răspuns! Titlul e cel puţin la fel de aiuristic, nu?

P.P.S. Când greşelile de ortografie sunt prea supărătoare, presupuneţi că sunt intenţionate. Servesc demonstraţiei.