Elevilor mei: Odă (în ce metru vor ei)

Motivul pentru care sunt eu profesor nu prea poate fi înţeles dacă se porneşte de la premisa că oamenii au slujbe ca să facă bani. Cred că asta este principala problemă a unui dascăl care îşi iubeşte realmente meseria: nu are unde să o regăsească în altă parte. Cine nu a predat cu plăcere niciodată, cine nu a stabilit vreodată o conexiune de suflet cu o clasă de elevi... nu are de unde să ştie. NU este vorba despre faptul că n-aş şti ori n-aş putea să fac altceva. Ci despre faptul că mi-ar lipsi prea multe din lucrurile pe care mi le oferă această slujbă. Nu spun că nu m-aş vindeca niciodată, ci că aş renunţa la o parte din mine... poate cea mai bună parte. Este motivul pentru care nu vreau - deocamdată - să ies din sistem. Ceea ce nu înseamnă nici că vreun om din ţara asta îmi dă de pomană în ziua de salariu, nici că poate să se servească din el cât şi când doreşte.

Să revin însă la copii. Ceea ce urmează este pentru ei :)

Pentru că nu a reuşit să-i convingă această campanie de pedepsire a profesorilor de-nu-ştiu-care-vină şi a-nu-ştiu-câta-oară. Pentru că îşi cer dreptul să ştie, dreptul să vadă, dreptul să aibă opinii. Pentru că pot sta cu ei de vorbă despre orice. Pentru că - pe noi profesorii - ne văd şi ne ascultă în fiecare zi, ne plac sau ne detestă. Pentru că nu se raportează la noi pur şi simplu cantitativ, ca la o masă amorfă, ci ne cunosc pe fiecare în parte, cu bune şi cu rele. Pentru că nu sunt otrăviţi, pentru că nu au idei preconcepute. Pentru că reuşesc să înţeleagă şi să-mi accepte punctul de vedere. Pentru că m-au întrebat dacă pot să ne ajute cu ceva. Pentru că am strâns din umeri şi n-am vrut să le dau un răspuns, ca să nu-i amestec într-o luptă care-mi aparţine. Pentru că am crezut că doar se joacă cu vorbe. Pentru că şi-au mobilizat toţi colegii. Pentru că au blocat cursurile preţ de câteva ore. Pentru că au vrut să le fie auzite vocile, aşa că au chemat televiziunea. Pentru că s-au trezit pe cap cu jandarmii, sindicatele, inspectoratul şi ministerul. Pentru că şi-au spus punctul de vedere şi strigând în faţa liceului, dar şi aşezaţi cuminţi în bănci şi supuşi tirului de întrebări. Pentru că au avut curaj. Pentru că sunt mândră de ei.

Pentru imagini îi mulţumim Silviei :)