Un englez îndrăgostit de România

Al doilea set de cursuri cu un profesor străin a durat de joi, 27 mai, până sâmbătă, 29 mai, şi l-a avut la catedră pe prof. Alex Drace-Francis de la Universitatea din Liverpool. A fost una dintre cele mai interesante experienţe pe care am trăit-o, dintr-un punct de vedere oarecum neobişnuit: de origine engleză, profesorul cunoaşte la perfecţie limba română, în care a ţinut cursurile în toate cele trei zile. Vorbesc despre topică - perfectă, vocabular - extrem de bogat şi abundând în termeni de specialitate, dar şi despre o cunoaştere a literaturii române absolut năucitoare; zic mai puţine despre accent - care era din când în când moldovenesc :)) în urma unei perioade de un an-doi trăiţi în Botoşani. Am aflat, neoficial, că este căsătorit cu o româncă, dar nu cred că lucrul acesta justifică în sine pasiunea profundă pentru cultură română, aşa cum am văzut-o desfăşurându-se în faţa ochilor noştri :)

O să insist puţin, nu atât pe complexele informaţii pe care le-am aflat (despre lucrările Domniei Sale - Under Eastern Eyes. A Comparative Introduction to East European Travel Writing on Europe sau A Bibliography of East European Travel Writing on Europe sau Balkan Departures), ci asupra unor lucruri cu valoare mai generală, cu grad mare de aplicabilitate şi în alte sfere de interes. De exemplu.

- Pentru orice fel de cercetare, pentru orice fel de demers, importantă este întrebarea. Aceasta trebuie să fie inedită, motiv pentru care domeniul în care porneşti la drum trebuie să fie foarte bine cunoscut, altfel rişti să umbli pe cărări deja bătute. Pentru un cercetător e vital să repereze informaţia rară, ceea ce nu poate face decât dacă este specialist. Cercetarea trebuie să fie o conversaţie critică, o polemică activă, nu un acord perfect între cercetător şi cititor.

- Conceptul de "est european" pare să fie invenţia iluminiştilor francezi (Voltaire, Rousseau). Termenul este însă unul artificial, motiv pentru care în lucrările discutate la curs este ortografiat cu litere mici (deşi face parte dintre termenii scrişi cu majusculă după normele limbii engleze), pentru a sugera neutralitatea acestuia. Motivul focalizării pe această zonă nu este recrearea unei "cortine de fier", ci faptul că aceste literaturi sunt foarte puţin cunoscute.

- Literatura de călătorie este un gen de frontieră puţin exploatat, care ar trebui să respecte două principii fundamentale: pretenţia de autenticitate prin folosirea experienţei directe cu datare reală, dar şi prezentarea unui loc nefamiliar ce dă experienţei valoare inedită. Întrebarea care a stat la baza proiectului a fost dacă nu cumva e specifică tuturor societăţilor intenţia de a se referi la sine cu repere pozitive, cele negative fiind sistematic atribuite celorlalţi.

- Problema confruntării Occidentul cu Orientul duce la o distorsionare a imaginii centrului de către periferici. În sens invers privind lucrurile, şi centrul are o falsă percepţie despre periferici, pe care îi consideră posesori ai unei identităţi fragmentate, datorită unui conflict identitar care apare prin raportare la etalon. Interesantă este ideea că literatura de călătorie se constituie ca replică la observaţiile de călătorie ale străinilor. Generalizând, este foarte importantă analiza reacţiilor perifericilor la atitudinea de condescendenţă şi calomnie, la informaţia incorectă, ignorarea şi insulta venite dinspre centru. În mod evident, însă, discursul literaturii occidentale propune o imagine defectuoasă asupra Estului, care se simte - pe cale de consecinţă - nevoit să o corecteze.

- Mi-a plăcut foarte mult sintagma "deconstruction of what". Ideea de bază (pe care o simplific mult) este că orice demontare a unui concept presupune o concentrare a atenţiei - tocmai - pe acel concept. Mai mult decât atât, pentru demontarea eficientă a unei idei ori a unui sistem este necesară cunoaşterea în profunzime a acestuia, lucru ce dă naştere unui aparent paradox.

Pe de altă parte, mă gândeam - ca aplicaţie la ceea ce se întâmplă în jurul nostru zi de zi: n-ar fi o idee bună să-şi dea cu părerea despre schimbarea şi demolarea unor sistemelor numai cine se pricepe la ele?