Ce caraghioși; huo, jos guvernul! Haha! Și apoi cu cine să-i înlocuiești?
Și pt. că m-a binecuvântat cu note bune (/sarcasm) domnișorul următor, cităm! (deși la primul filmuleț îmi vine-n minte Scrisoarea I)
Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine, Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin; Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine, Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine, Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân.
Se-nvârte paharul, se agită apele și totul revine la normal. Zzz.
Da, din aceeași cauză pt. care oamenii țin mai degrabă la aparențe decât la esență. Să crezi că schimbi ceva chiar atunci când nu o faci este mai important decât să nu faci nimic și să obții același rezultat.
Când joci la o masă aranjată nu poți câștiga mai mult de câteva mâini însă asta-i toată smecheria ca să te țină în joc. (dacă dumneavostră ați vrea să schimbați ceva, însă sunteți incapabilă să duceți la bun sfârșit o asemenea acțiune datorită unor limitări în sistem, să dăm exemplu sindicatele, să nu sune atunci câteva alarme legate de toată tevatura asta? sau poate am eu o replusie nejustificată față de dependența de alte persoane..) Schimbarea adevărată pt. mase (nu în sensul peiorativ al cuvântului; jocul de cuvinte este neintenționat) va veni doar atunci când ele vor spune un -nu- ferm.. iar asta nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla vreodată, doar unii indivizi de-a lungul istoriei o fac - iar ei nu se vor obosi vreodată să schimbe pe alții, ci doar pe sine, dacă alții după ei prind învățătură din munca lor atunci bine iar dacă nu, nu..)
Zic și eu.. vă rog iertați-mi cinismul (în sensul actual al cuvântului) și văicărelile, mi se întâmplă, rar ce-i drept, dar se întâmplă.
Mulţumesc pentru commenturi. Le iubesc în mod deosebit pe cele semnate :)
Mie nu-mi place cinismul :) şi nici nu mi-l permit. Meseria mea presupune să-i învăţ pe alţii şi sunt perpetuu molipsită de entuziasmul lor. Care există, chiar dacă uneori pare foarte bine ascuns. E unul dintre cele mai frumoase lucruri ale tinereţii lor şi unul dintre motivele care mă determină să rămân în învăţământ.
Ştiu că pare o luptă cu morile de vânt. Dar oamenii sunt oricum morţi fără idealuri şi dorinţe. Cunoşti mulţi oameni resemnaţi şi fericiţi în acelaşi timp?
Nu am spus nicăieri de a renunța la idealuri, să te resemnezi că unele lucruri nu se vor schimba și să cauți vise realizabile mi se pare ceva de bun simț; dar să nu credeți că vă zic ce ar trebui altcineva să facă, vă spun doar cum se văd lucrurile din spatele altor ochi. Sunt primul care o să recunoască greșeala din raționament: nu putem să știm că nu avem cum să schimbăm X, cel mult putem estima șansele de reușită.
Și apoi.. ce înțelegeți prin resemnare și ce înseamnă să fi fericit?
Da, e posibil să o fi luat eu înaintea raţionamentului, după ce am citit "Schimbarea adevărată pt. mase va veni doar atunci când ele vor spune un -nu- ferm.. iar asta nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla vreodată"...
Mi s-a părut - fals - că singura concluzie ar fi "atunci la ce bun?" (orice, adică). De fapt, poate să ducă şi la "n-are rost să te chinui să schimbi masele", ceea ce este realmente şi concluzia mea.
Resemnarea e un sentiment pe care îl simt foarte rar şi care mă face să mă detest :) Nu-l confund cu împăcarea (care are ceva pozitiv). Nu concep absenţa luptei şi încrucişarea braţelor, pe principiul "oricum nu iese nimic". E simplist şi e fals.
Să fii fericit? Aş vrea să-ţi pot spune ce e, în termeni concreţi, dar ştii şi tu că e complicat (că doar de-asta ai pus întrebarea). Eu am impresia că am găsit-o, dar nu prea ştiu cum se dă la alţii :)
Mi-a plăcut asta cu "semnatul" :)) Mă întrebam doar dacă ne cunoaştem, dar nu leşin de curiozitate. Ăsta este, însă, un lucru pe care nu-l agreez în mod deosebit la contactele pe internet :)
Iar ăsta e lucrul care mie-mi place cel mai mult la internet, ai doar mesajul în față și trebuie să te rezumi la a-l combate pe el, astfel încât nu poți să te legi de persoană sau de aspecte referitoare la persoană, chiar și dacă doar în propria minte. Nu vă acuz de așa ceva, este doar o caracteristică a creierului uman.
Și cu asta am încheiat. Vă doresc o vacanță plăcută, doamna profesoară.
:) Nu era vorba de "legat de persoană", ci de un anume confort (al meu) într-o discuţie... În plus, identitatea mea pe net este cunoscută şi reală, iar asta spune ceva despre "caracteristicile creierului" meu... în mod special :)
Oricum, mulţumesc pentru tonul reverenţios :) şi pentru discuţie. A fost realmente o plăcere. Cât despre vacanţă... anul acesta o sar :) o să fie o vară cu muncă.
eu nu pot sa zic decat "no comment"... ce gust amar...
ReplyDeleteDa... aici am tăcut şi eu.
ReplyDeleteCe caraghioși; huo, jos guvernul! Haha! Și apoi cu cine să-i înlocuiești?
ReplyDeleteȘi pt. că m-a binecuvântat cu note bune (/sarcasm) domnișorul următor, cităm! (deși la primul filmuleț îmi vine-n minte Scrisoarea I)
Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân.
Se-nvârte paharul, se agită apele și totul revine la normal. Zzz.
Nu ştiu, îl înlocuieşti cu alţii, şi alţii, şi alţii, şi alţii! Nu poţi să-i laşi tot pe ăştia doar pentru că te-ai plictisit să-i schimbi!
ReplyDeleteO fi şi asta cu învârtitul paharului. Dar să n-ai nicio reacţie la ce se întâmplă mi se pare mult mai grav. Am zis!
Da, din aceeași cauză pt. care oamenii țin mai degrabă la aparențe decât la esență. Să crezi că schimbi ceva chiar atunci când nu o faci este mai important decât să nu faci nimic și să obții același rezultat.
ReplyDeleteCând joci la o masă aranjată nu poți câștiga mai mult de câteva mâini însă asta-i toată smecheria ca să te țină în joc. (dacă dumneavostră ați vrea să schimbați ceva, însă sunteți incapabilă să duceți la bun sfârșit o asemenea acțiune datorită unor limitări în sistem, să dăm exemplu sindicatele, să nu sune atunci câteva alarme legate de toată tevatura asta? sau poate am eu o replusie nejustificată față de dependența de alte persoane..)
Schimbarea adevărată pt. mase (nu în sensul peiorativ al cuvântului; jocul de cuvinte este neintenționat) va veni doar atunci când ele vor spune un -nu- ferm.. iar asta nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla vreodată, doar unii indivizi de-a lungul istoriei o fac - iar ei nu se vor obosi vreodată să schimbe pe alții, ci doar pe sine, dacă alții după ei prind învățătură din munca lor atunci bine iar dacă nu, nu..)
Zic și eu.. vă rog iertați-mi cinismul (în sensul actual al cuvântului) și văicărelile, mi se întâmplă, rar ce-i drept, dar se întâmplă.
Ah, legat de "Nu ştiu, îl înlocuieşti cu alţii, şi alţii, şi alţii, şi alţii!".. știu că îl citați pe Einstein din când în când.
ReplyDelete"Insanity: doing the same thing over and over again and expecting different results."
No malice intended.
Mulţumesc pentru commenturi. Le iubesc în mod deosebit pe cele semnate :)
ReplyDeleteMie nu-mi place cinismul :) şi nici nu mi-l permit. Meseria mea presupune să-i învăţ pe alţii şi sunt perpetuu molipsită de entuziasmul lor. Care există, chiar dacă uneori pare foarte bine ascuns. E unul dintre cele mai frumoase lucruri ale tinereţii lor şi unul dintre motivele care mă determină să rămân în învăţământ.
Ştiu că pare o luptă cu morile de vânt. Dar oamenii sunt oricum morţi fără idealuri şi dorinţe. Cunoşti mulţi oameni resemnaţi şi fericiţi în acelaşi timp?
Nu am spus nicăieri de a renunța la idealuri, să te resemnezi că unele lucruri nu se vor schimba și să cauți vise realizabile mi se pare ceva de bun simț; dar să nu credeți că vă zic ce ar trebui altcineva să facă, vă spun doar cum se văd lucrurile din spatele altor ochi. Sunt primul care o să recunoască greșeala din raționament: nu putem să știm că nu avem cum să schimbăm X, cel mult putem estima șansele de reușită.
ReplyDeleteȘi apoi.. ce înțelegeți prin resemnare și ce înseamnă să fi fericit?
Semnat,
Un curios.
Da, e posibil să o fi luat eu înaintea raţionamentului, după ce am citit "Schimbarea adevărată pt. mase va veni doar atunci când ele vor spune un -nu- ferm.. iar asta nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla vreodată"...
ReplyDeleteMi s-a părut - fals - că singura concluzie ar fi "atunci la ce bun?" (orice, adică). De fapt, poate să ducă şi la "n-are rost să te chinui să schimbi masele", ceea ce este realmente şi concluzia mea.
Resemnarea e un sentiment pe care îl simt foarte rar şi care mă face să mă detest :) Nu-l confund cu împăcarea (care are ceva pozitiv). Nu concep absenţa luptei şi încrucişarea braţelor, pe principiul "oricum nu iese nimic". E simplist şi e fals.
Să fii fericit? Aş vrea să-ţi pot spune ce e, în termeni concreţi, dar ştii şi tu că e complicat (că doar de-asta ai pus întrebarea). Eu am impresia că am găsit-o, dar nu prea ştiu cum se dă la alţii :)
Mi-a plăcut asta cu "semnatul" :))
Mă întrebam doar dacă ne cunoaştem, dar nu leşin de curiozitate. Ăsta este, însă, un lucru pe care nu-l agreez în mod deosebit la contactele pe internet :)
Iar ăsta e lucrul care mie-mi place cel mai mult la internet, ai doar mesajul în față și trebuie să te rezumi la a-l combate pe el, astfel încât nu poți să te legi de persoană sau de aspecte referitoare la persoană, chiar și dacă doar în propria minte. Nu vă acuz de așa ceva, este doar o caracteristică a creierului uman.
ReplyDeleteȘi cu asta am încheiat. Vă doresc o vacanță plăcută, doamna profesoară.
:)
ReplyDeleteNu era vorba de "legat de persoană", ci de un anume confort (al meu) într-o discuţie... În plus, identitatea mea pe net este cunoscută şi reală, iar asta spune ceva despre "caracteristicile creierului" meu... în mod special :)
Oricum, mulţumesc pentru tonul reverenţios :) şi pentru discuţie. A fost realmente o plăcere. Cât despre vacanţă... anul acesta o sar :) o să fie o vară cu muncă.
Succes!