Nu sunt nici xenofobă, nici idioată, şi pricep bunele intenţii. Din păcate, mi se pare că în cazul acesta iadul altora este pavat cu bunele noastre intenţii... Pentru că nu reuşesc să înţeleg cum e posibil să acceptăm cu seninătate faptul că există oameni care au cetăţenie română însă nu ştiu să vorbească româneşte. Care îşi cresc copiii fără să-i înveţe româneşte. Vreodată!
Mai mult decât atât, domnul Bucurenci găseşte sportivi români ce nu înţeleg româneşte, care totuşi - pe cale de consecinţă - pot reprezenta România în competiţii, după ştiinţa mea. Este foarte încântat că nu l-au făcut să se simtă prost că nu ştiu (ei) româneşte, şi - chiar! - se oferă să înveţe Domnia Sa limba maghiară!!!
N-am cuvinte elegante să exprim ce-mi trece prin cap acum. Dar o iau logic: lor ce imn le cântă în cazul în care câştigă? Că din cel românesc nu înţeleg o boabă!
Şi sunt curioasă, doar: cum e posibil să existe în România o minoritate care - la nivel de comunitate - trăieşte fără să cunoască absolut deloc limba română? Mie mi se pare sfidare, oricât de de treabă or fi ei luaţi fiecare în parte, la ei acasă. În ce fel s-a ajuns aici şi de ce nu luăm o atitudine care mie mi se pare firească, logică, îndreptăţită: Constituţia României vorbeşte despre o singură limbă oficială!
Armata română a jertfit oameni pentru ca limba română să se audă pe străzi acolo! Înţeleg să n-o vorbească ungurii în mod curent: dar să n-o cunoască deloc??? În ce ţară din ce lume se mai întâmplă aşa ceva? Mai mult chiar: ce minoritate de la noi îşi mai permite acest lux? Iar eu să fiu înţelegătoare de ce? Ca să nu fiu acuzată de xenofobie? Deschideţi un dicţionar mai întâi, să vedeţi exact ce-nseamnă. Eu nu urăsc nimic, apăr ce-i al meu.
NU mă refer şi nu încurajez în niciun fel la "împuşcat unguri", ci condamn atitudinea noastră şi ceea ce ne iese pe gură (ca să înţeleagă orice năcădău care citeşte şi crede că mă poate învinovăţi de te miri ce!) Mi s-a tot spus în nenumărate rânduri, de către oameni care locuiesc în zonele acelea "că Bucureştiului nu-i pasă" de cei de-un sânge. Şi întotdeauna am sărit ca arsă... Mă întreb însă, din ce în ce mai des în ultima vreme, dacă nu cumva acesta este adevărul...
Şi sunt curioasă, doar: cum e posibil să existe în România o minoritate care - la nivel de comunitate - trăieşte fără să cunoască absolut deloc limba română? Mie mi se pare sfidare, oricât de de treabă or fi ei luaţi fiecare în parte, la ei acasă. În ce fel s-a ajuns aici şi de ce nu luăm o atitudine care mie mi se pare firească, logică, îndreptăţită: Constituţia României vorbeşte despre o singură limbă oficială!
Armata română a jertfit oameni pentru ca limba română să se audă pe străzi acolo! Înţeleg să n-o vorbească ungurii în mod curent: dar să n-o cunoască deloc??? În ce ţară din ce lume se mai întâmplă aşa ceva? Mai mult chiar: ce minoritate de la noi îşi mai permite acest lux? Iar eu să fiu înţelegătoare de ce? Ca să nu fiu acuzată de xenofobie? Deschideţi un dicţionar mai întâi, să vedeţi exact ce-nseamnă. Eu nu urăsc nimic, apăr ce-i al meu.
Dar, stimaţi cetăţeni care vă lăudaţi cu atitudinea voastră umanitară şi fraternă (împotriva căreia nu am nimic şi o aplaud cu toată convingerea), la românii care trăiesc pe-acolo în fiecare zi (care nu-şi permit eleganţa turistului de a face la Roma ca romanii) se gândeşte careva dintre voi? La cum s-or simţi citind articolele voastre împăciuitoare, când pentru ei e o problemă de supravieţuire, la tot ce înghit, la tot ce suportă, la cum îşi cresc acolo copiii, aproape mai români decât noi?
NU mă refer şi nu încurajez în niciun fel la "împuşcat unguri", ci condamn atitudinea noastră şi ceea ce ne iese pe gură (ca să înţeleagă orice năcădău care citeşte şi crede că mă poate învinovăţi de te miri ce!) Mi s-a tot spus în nenumărate rânduri, de către oameni care locuiesc în zonele acelea "că Bucureştiului nu-i pasă" de cei de-un sânge. Şi întotdeauna am sărit ca arsă... Mă întreb însă, din ce în ce mai des în ultima vreme, dacă nu cumva acesta este adevărul...
draga mea, sunt alaturi de tine in ceea spui aici, in acest articol. eu insa, nu sunt atat de tandru cu ungurii, am motivele mele (10 ani de covasna, inainte de '89, cate 21 de zile pe an). nu voi scrie aici mai mult, imi rezerv timpul pentru ascutit pistoalele!
ReplyDeleteG.
Subscriu. ( fara partea cu Covasna:))
ReplyDeleteMulţumesc mult pentru temperarea tonului. Apreciez major :), cu atât mai mult cu cât ştiu că e greu.
ReplyDeleteDragii mei, ştiţi că vă iubesc. Mai iubesc, de altfel, pe câţiva de pe-acolo :) Dar dacă reuşesc să găsesc o justificare pentru furia voastră, mă tem că le dau şi lor dreptul la furia lor. Nu cred că două sentimente negative şi opuse cu atâta înverşunare pot rezolva o situaţie ca asta... uitaţi-vă la ce se întâmplă în alte zone ale lumii, unde domneşte teroarea.
Dar nimic din ce v-am spus aici vouă nu anulează convingerile mele că 1.ungurii cu cetăţenie română trebuie să ştie, fără excepţie, limba româna; 2.pasivitatea şi dezinteresul românilor, ca şi lejeritatea cu care discută situaţia asta trebuie să stârnească reacţii. Nu le neagă nimeni calităţile umane, în niciun fel, dar toleranţa e un sentiment pozitiv care nu presupune nici permisivitatea peste limite, nici renunţarea la drepturile tale şi nici - mai ales - abandonarea alor tăi care au nevoie de sprijin acolo! Măcar cu vorba, că altceva nu văd ce mare lucru dodoloţ putem face...
mda... ma asteptam sa imi stergi si tu comment-ul, ca bucurenci.
ReplyDeletemultumesc!
La intrebarea "in ce tara din lume se mai intampla asa ceva" un raspuns ar fi: Statele Unite al Americii, iar limba in cauza e spaniola.
ReplyDelete@geo :))
ReplyDeletePe domnul Bucurenci îl depăşesc metaforele... Pistoalele nu pot fi ascuţite. Dacă ziceai "cuţitele", te tăiam şi eu! :))
>:D<
Mulţumesc, Vic. În afară de faptul că asta este una dintre cele mai *importante asemănări* dintre Statele Unite şi România :), mă ajuţi şi cu denumirea corespondentului teritorial pe care spaniolii vor să-l rupă de Statele Unite, ceva ce la noi s-ar chema "Ţinutul Secuiesc" autonom pentru care vreun veac în urmă au mai luptat ai noştri? :) Vorbitorii de spaniolă de care zici - presupun - *vor să trăiască* în State. Mi se pare... foarte simplu, că treptat pierdem o bucată din noi fără să reacţionăm în niciun fel. Ţie ţi se pare ok asta?
ReplyDeleteM-am uitat totuşi pe ceva date demografice... n-aş prea compara situaţia. Dar e un răspuns la o întrebare.
Eu sint recunoscatoare unor articole si/sau oameni cu un asa nivel de cretinism. Doar cu ajutorul lor mi-am putut domestici temperamentul si disciplina auto-controlul, litera de litera, zi de zi, moaca de moaca.
ReplyDeleteKöszönöm!
:) Te cred, Lili. Mie nu-mi folosesc la nimic. Doar mă sufocă de indignare: mi se pare simplu că fii împăciutor şi să fii darnic... cu vieţile altora.
ReplyDelete