Ugly and Alone :))

Începând de astăzi, pentru prima dată de când s-a mutat în Bucureşti, Ea locuieşte singură. Ceea ce este întotdeauna o încântare, iar acum este chiar mai multe. Încântări, adică. Deşi este sigură că o să-i fie dor de fete.

Povestea, pe scurt arată aşa:

Ea s-a bucurat întotdeauna de prezenţa propriei persoane; probabil este, de altfel, singura din lume care o suportă fără cârteală. Când a intrat în celebra criză a adolescenţei, a fost unica de s-a pomenit - vreodată - să-şi lipească pe uşă anunţ desenat frumos pe carton cu "Bateţi la uşă!" Sărmanii părinţi, habar n-aveţi voi la ce măsuri de disciplinare au fost supuşi de-a lungul vieţii lor! Un prieten de pe vremurile alea (primul din scară care şi-a luat calculator, sau ceva) a bătut într-o zi la uşă cu un cadou: anunţ, care zicea acelaşi lucru, dar frumos printat pe A4. Pe scurt, nu dădea ordine la nimeni şi nici nu pretindea că după uşa stă "şefu' ", da' de bătut nu îndrăznea nimeni să nu! Pe la 26 de ani s-a mutat într-un apartament cu două camere, în care a locuit singură timp de 2 ani şi de unde are amintiri frumoase pentru tot restul zilelor.

De când şi-a schimbat oraşul de rezidenţă, duce o viaţă boemă: a locuit pentru prima dată într-un cămin studenţesc, şi apoi cu chirie, împărţind toate alea şi aproape tot ce are cu "fetele". Le spunem aşa... generic, deşi ele au fost pe rând (sau simultan în anumite perioade): Ileana (care acum e căsătorită cu un copil :D), Mikili (care e plecată în Canada), Sormea (care acum e căsătorită fără copil), Raluca (de care nu mai ştie nimic) şi Mira (care tocmai şi-a cumpărat prima casă). Iar acum, pentru că a fost cuminte, gazdele au lăsat mult-mult la preţ, ca să-şi permită să rămână aici, fără să mai plece cu casa-n spate. Ceea ce e bine. Iar liniştea din casă îi aduce din timp în timp un zâmbet pe buze :)

P.S. Le mulţumesc fetelor :) It was fun while it lasted.