Am văzut, în sfârşit, celebrul Avatar. Îmi place să amân cât mai mult momentul în care văd peliculele sau citesc cărţile care isterizează lumea. Mă enervează (aproape) sistematic modele şi must do-urile, prin urmare aştept să se stingă măcar o ţâră ecourile şi apoi văd şi eu ce era de văzut.
Vă recomand să vedeţi filmul, cu dragă inimă. Este impresionant şi inteligent. Se adresează tuturor simţurilor şi "bun-simţurilor" privitorului, provocându-l permanent. Sigur, puteţi să fiţi pregătiţi pentru o poveste clasică, cea extrem de cunoscută şi exploatată - a intrusului care pătrunde într-o lume ciudată, aparent inferioară celei din care vine el, funcţionând pe baza unor principii simple şi sănătoase la care rasa lui "civilizată" pare să fi renunţat definitiv. Iar lumea aceasta, mai puternic legată de locul din care îşi trage seva, îl cucereşte definitiv pe erou, aducându-i aminte ce înseamnă dreptatea, curajul, frumuseţea şi iubirea. Nu vreau să banalizez, dar dacă aţi văzut fie şi numai zece filme americane, ştiţi exact despre ce vorbesc.
Valoarea peliculei stă în alte lucruri, cel puţin aşa cum le-am văzut eu. Lumea creată pe ecran este absolut impresionantă, imaginile îţi taie respiraţia (recomand 3D-ul), fineţea detaliului este năucitoare, verosimilitatea aproape perfectă - am folosit "aproape" din cauza predictibilităţii... au fost momente când m-am simţit co-writer :)) Pe lângă toate astea, nu am văzut deloc motivul deprimărilor care au fost ulterior acuzate în masă. Americanii ar fi trebuit să se deprime după ce au distrus toată civilizaţia băştinaşă, nu acum, dacă e să spunem lucrurilor pe nume. Chiar am avut de câteva ori impresia că filmul e o ecranizare mascată a felului în care au fost distruşi amerindienii...
E adevărat, e puţin ciudat să stai pe un scaun de cinema şi să-ţi deteşti propria rasă (da, noi suntem băieţii răi), dar mi se pare că demonstraţia anti-război şi pro-natură a lui Cameron este cu atât mai convingătoare. Spune câteva lucruri dureroase despre ce am devenit noi, dar n-am văzut lucruri neadevărate pe ecran: aşa suntem - violenţi şi demni de milă. Iar pentru mine a fost reconfortant gândul că undeva, poate, există un loc mai bun decât cel pe care îl populăm noi. Pe acesta din urmă, real, n-ar trebui să încetăm niciodată să încercăm a-l face mai bun; pe celălalt, ideal şi imaginar, ar trebui să-l căutăm în noi. Nu cred că-l vom găsi în altă parte.
P.S. Dacă nu mă credeţi pe mine, puteţi să-l credeţi pe Roger Ebert, cu care de obicei nu mă potrivesc la judecăţi :) De data asta ne-am nimerit :))
P.P.S. Dacă vreţi să vă descoperiţi latura Na'vi, aşa cum am făcut şi eu mai sus, puteţi încerca aici. Trebuie să vă scotociţi doar printre poze.
O mie de ani pace vă doresc :)
Si eu l-am vazut :)si e super, merita vazut :X
ReplyDeleteExcelent! Poate facem o oră la dirigenţie despre asta, când terminăm să ne certăm :)) =))
ReplyDeleteSi asta nu e tot Avatar 2 apare in 2012 si Avatar 3 in 2015 sunt fan avatar am melodia din trailer fara voci si toate melodiile stiu aproape fiecare replica ce sa mai e bestial
ReplyDeleteTot eu l-am vazut a 2 saptamana dupa ce a aparut la cinema in 3D e cam naspa pana te obisnuiesti dar dupa aia este bine:)
ReplyDeleteda, am putea face :))
ReplyDelete@Anonymous Mă bucur că sunt în asentimentul tău în ceea ce priveşte filmul :) deşi sunt departe de a mă declara fan. Şi mulţumesc pentru comment-uri. Mi-ar fi plăcut să nu fie anonime, însă :)
ReplyDelete@Beea Aştept o propunere "oficială" la şcoală. Ştii că nu prea ţin minte :))