Zborul Ei spre Nisa (II)

Povestea II
(Primul zbor)

S-a trezit brusc din visul cu lumi preistorice şi păduri fără sfârşit, zâmbind la amintirea lui Baboo-şeful-de-trib şi a puilor de lup. O cunoştea pe Cântec-în-Zbor… o visa deseori, îi ştia fiecare gând ascuns, fiecare spaimă, orice bucurie. Fusese – probabil – ea. Demult, într-o altă viaţă, cum îi spusese baba Lina când, împotriva voinţei ei, îi citise în palmă.

Iulia îşi scutură fruntea şi reveni la realitate: în dimineaţa asta va zbura pentru prima dată…

Călătoria a început frumos, cu un taximetrist de la FlyT care i-a urat "Cer albastru!" (aşa îi spusese lui un pilot că ar fi urarea tradiţională între "specialişti"). Aşteptarea în aeroport i-a părut mai scurtă decât anticipase, pentru că avea la ea ceva de citit… „N-ar fi bună o soluţie pentru lungul timp petrecut în aeroport înainte de zbor?” gândi. Dar odată urcată în avion, şi-a căutat repede loc la geam, ascultând instrucţiunile şi prinzându-şi cu înfrigurare centura. Iar după o domoală "preumblare" pe pistă, aparatul a atins în câteva secunde o viteză incredibilă şi s-a desprins uşor de sol: fetei i-a fugit pământul de sub picioare şi inima ei şi-a suspendat bătăile. Apoi, lunecând încet, pasărea s-a răsucit elegant în aer şi ea a avut, aproape palpabil, sentimentul că lumea se făcuse concavă, întorcându-se spre ea, să-şi ia rămas bun. Şi totul a început să-şi preschimbe înfăţişarea, micşorându-se.

„Norii sunt altfel văzuţi dinspre cer…” îşi spuse. La un moment dat zăceau imobili, ţintuiţi pe faţa pământului, iar soarele părea şi el altul, uriaş, mult mai strălucitor deasupra frunţii. Pe măsură ce se ridica spre cer, spaţiul atât de familiar al lumii ei se transforma, reducându-se la esenţe - pe care până atunci doar le bănuise, închipuindu-şi-le în vis: sclipiri de case cu acoperişuri lucitoare, şerpuiri uriaşe de ape, cu vase plutinde ca cioturi în derivă. Totul se învăluia uneori într-o pâclă alburie, translucidă, în care din timp în timp se topeau munţii cei împăduriţi care, văzuţi de sus, păreau o cuvertură aruncată dezordonat peste lume. Din loc în loc, se iveau grupuri de case, ca nişte inimi asimetrice, felurite, care însă pulsau identic, ritmic, şi cărora le percepea bătăile regulate urcând până la ea.

Apoi, dintr-odată, privirii sale i s-a deschis, dăruindu-i-se, o mare: albastră-albastră, uriaşă ca cerul din care tocmai venise, cu fâşii enorme de uscat decupat în întinderea ei, şi cu săgeţi albe şi iuţi de şalupe. De nicăieri, într-o străfulgerare, fata a avut revelaţia relativităţii: de când era în avionul acela, lumea se răsucise şi se transformase ca ieşită dintr-un cocon, tot ce ştia mare se făcuse minuscul, cerul cel de departe-i dăduse voie să-l atingă cu fruntea, iar timpul îşi rupsese eternul ritm, pentru că până ajunsese la destinaţie, inima ei nu bătuse decât o uriaşă unică dată! Până şi ea era alta: Cântec-în-Zbor adormi pentru prima dată în Ţara Iubirii, pe Coasta de Azur.

[va urma]

Dacă doriţi să călătoriţi frumos, recomandăm Paravion, iar dacă doriţi să participaţi la concursul la care tocmai m-am înscris acum, citiţi aici.

Mulţumim Flybaboo pentru pentru sponsorizare.