Saltimbanco. Cirque du Soleil la Bucureşti

N-am fost în viaţa mea la circ. (Poate să ne fi dus cu vreo "Tovarăşă",  când eram la grădiniţă, dar amintirea n-a rămas cu mine.) Până azi. Când a fost una dintre cele mai ciudate şi mai vesele zile din viaţa mea! M-am bucurat ca un copil şi am rââââââââââââââs... la un moment dat atât de rău, cu Sormea, încât era să leşinăm... :)) Cel mai tare şi cel mai tare ne-a plăcut clovnul Eddie! =)) O explozie colorată, artişti desăvârşiţi, numere acrobatice care ne-au lăsat cu gurile căscate şi o forfoteală permanentă pe scenă! Nu-mi aduc aminte să mai fi trăit vreodată senzaţia permanentă că PIERD ceva, pentru că, atunci când intrau toţi în scenă, fiecare avea treaba lui, rolul lui bine individualizat, propria lui partitură cu o oarecare independenţă faţă de celelalte personaje, aşa încât, oriunde te-ai fi uitat, dincolo se petreceau multe altele pe care le ratai. :)) Ca într-un număr de magie perpetuă. Limba pe care au inventat-o cei de la Cirque du Soleil nu are nevoie de niciun fel de traducere, deşi poate ar trebui s-o studieze cineva, de curiozitate:))

Pentru că am fost avertizaţi politicos şi convingător încă de la început că aparatele foto pot constitui un pericol pentru artişti ("tu flash, artistul crash"), n-am făcut poze decât în pauze. Iată câteva dintre ele.

Se pare că circul Globus i-a primit cu se cuvine pe artiştii de la Cirque du Soleil. Pentru alte informaţii, aveţi articole Mediafax, iConcert, pe bloguri - aici şi aici, iar din culise - aici şi aici. Iar pagina dedicată pe Facebook e aici.