Jurnal de doc. Ziua 16-17-18-19

N-am mai avut timp să scriu aici. De tot, de data asta :D

Au tot fost zile cu multe drumuri, cu program încărcat, iar seara - teatru (şi vineri, şi sâmbătă). Voi scrie şi despre asta. În toată vremea asta, a stat la mine Mika - o să vă pove şi despre ea, aşa că a fost... pe bază de musafiri :))

Dar am citit. De fapt, m-am apucat să recitesc un volum - cu autograf :) - al lui Matei Călinescu, pe care îl găsesc foarte-foarte-foarte bun: A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii.

    Ajunşi în acest punct, ne confruntăm cu o serie de probleme teoretice mai generale. Care este, exact, statutul distincţiei dintre citire şi recitire? Există un lucru pe care să-l numim o primă lectură pură a unei opere literare? Când suntem îndreptăţiţi să vorbim de o relectură? Pot fi separate cu o precizie oarecare operaţiile mentale angrenate în lectură şi în relectură? Sau desemnează cei doi termeni concepte esenţiale vagi, iar deosebirea dintre ei este fluidă? Şi dacă este aşa, pot fi ei folosiţi ca "tipuri ideale", nu de dragul unei simple discuţii abstracte, ci cu scopuri analitice formulabile? [...]
     Ceea ce trebuie să se înţeleagă clar este că citirea şi recitirea merg deseori mână în mână. Astfel, în anumite împrejurări, prima lectură a unei opere poate fi, de fapt, o lectură dublă, adică poate adopta, în paralel cu logica prospectivă a citirii, şi logica retrospectivă a recitirii. O asemenea lectură dublă constă, natural, în mişcarea temporală a minţii cititorului (atenţie, memorare, anticipare ipotetică, curiozitate, angajare emoţională) de-a lungul axei orizontale, sintagmatice, a operei; dar ea constă totodată şi în încercarea de "a construi" (observaţi metafora spaţială a şantierului) textul pe care cititorul îl parcurge, de a-l percepe ca pe o "construcţie" cu anumite proprietăţi structurale clar definibile. [...]
     Dar să exemplificăm: cineva s-a putut ataşa personal de un anumit autor şi atunci îi va citi cea mai recentă carte cu toată atenţia dublă caracteristică lecturii duble. Cum cea mai recentă carte a unui autor este întotdeauna şi o rescriere a celor precedente, cititorul informat se va găsi în situaţia de a citi şi reciti în acelaşi timp, în situaţia, adică, de a (re)citi. Profesional (să ne gândim la cazul criticului literar sau al studentului la Litere), putem fi angajaţi într-o anumită arie de investigaţie şi astfel vom citi noile opere apărute în respectiva arie cu atenţia structurală ascuţită caracteritică (re)citirii. 

V-aţi întrebat vreodată ce fel de Lector sunteţi? Cum citiţi? Şi ce fel citiţi când recitiţi?

P.S. Mâine mă întorc la "programul impus" :))