Jurnal de doc. Ziua 9

Eugen Negrici în Iluziile literaturii române

     Se poate afirma cu deplină şi tristă certitudine că, din clipa în care nu mai contrazic radical şi cu toate componentele lor sistemul de aşteptări, operele intră într-un proces lent şi ireversibil de perimare artistică. Numai că acesta e dificil de observat datorită unor factori specifici de ecranare (legaţi de mitul literaturii şi de complexul respectabilităţii) şi al tendinţei noastre de a umple, în receptare, golul rămas, de cele mai multe ori cu valorile expresivităţii (valori de semnificare), socotite drept valori artistice.
     Ne amăgim că operele supravieţuiesc artistic prin valorile lor intenţionale pentru că, printr-un efort de "intelectualizare" (de care rareori suntem conştienţi), le atribuim o expresivitate asemănătoare aceleia - consolatoare - a "morţilor frumoşi"?
     Trebuie, însă, să ai o mare tărie să poţi declara decesul unei opere la care generaţii întregi s-au închinat şi la care tu însuşi ai ţinut cu ardoare. Din adâncurile fiinţei noastre doritoare de stabilitate şi de puncte sigure de reper, ceva anume ne împinge să facem în aşa fel încât să ne simţim înconjuraţi mereu de turnurile şi contraforţii valorilor sigure şi eterne.

:D
Ia luaţi de canoniţi! Sau canonaţi.