În Şase plimbări prin pădurea narativă, Umberto Eco aseamănă intrarea Cititorului
în text – moment în care începe descifrarea, interpretarea, – cu intrarea într-o
pădure.
:D Parcă-i cu universuri paralele, aşa-mi place Eco.
P.S. Mi-a crăpat netul aseară. Acum e deja ziua 8 :P
“O pădure este, ca să folosesc o metaforă a lui Borges (…) o grădină cu cărări ce se bifurcă. Chiar şi atunci când într-o pădure nu există poteci trasate, oricine îşi poate trasa propriul parcurs hotărând să o ia la dreapta sau la stânga de la un anumit copac, şi tot aşa, făcând câte o alegere la fiecare copac întâlnit în cale. Într-un text narativ cititorul e constrâns în fiece moment să efectueze o alegere. Mai mult, această obligaţie de a alege se manifestă până şi la nivelul fiecărui enunţ, cel puţin la fiece ocurenţă a unui verb tranzitiv. În timp ce vorbitorul se pregăteşte să-şi încheie fraza, noi, fie şi inconştient, facem un pariu, îi anticipăm alegerea, sau ne întrebăm preocupaţi ce alegere va face (…).”
:D Parcă-i cu universuri paralele, aşa-mi place Eco.
P.S. Mi-a crăpat netul aseară. Acum e deja ziua 8 :P
No comments:
Post a Comment
Warning!
Default "post as google account"! Change it if you don't have one.