Sunt zile... mai zile decât altele. Unele în care oboseala în momentul trezirii este atât de cotropitoare, încât aproape ţi-ai juca la vreo ruletă viaţa pentru o oră-două de somn în plus. Gândit în detaliu, cu doar 4-5 ore înainte să sune ceasul - pentru că atâta timp de somn a rămas - planul de zi se potriveşte miraculos cu realitatea în unele locuri, ori se împotmoleşte pe undeva şi cere schimbare radicală de direcţie... Sunt zile în care oprirea şi statul pe loc sunt nepotrivite, moment după moment, până când vine noaptea şi aduce după sine întoarcerea spre casă...
Îmi place să conduc în zilele astea. Îmi place oricum, dar în zilele astea mai mult ca oricând... Mă relaxează goana pe străzile aglomerate şi tihna maşinii mele, în care e cald şi cântă muzica. La ore târzii, de cele mai multe ori e clasică, de pe România Muzical sau Cultural, pentru că altceva nu mai suportă "crierii" mei făcuţi terci, sau posturi cu song-uri lejere şi simplu de îngânat. Foarte des este doar un zgomot de fond, însă, din timp în timp, vine câte un sunet ca o rază de soare ce se aşterne peste greul zilei. Piese vechi - odată ştiute, de multă vreme uitate, piese dragi - aproape ca oamenii pe care-i iubesc, ori piese noi - ce-mi plac din prima sau pe care le-am auzit altădată fără să le fi dat importanţă, dar dintr-odată se potrivesc undeva, într-un afund de suflet, şi schimbă culoarea obosită a întregii zile.
Ieri - deja e ieri :) - a fost o astfel de zi. Şi se pare că, la sfârşitul ei, am primit asta:
P.S. Pfoaaaaai, scrisesem "dintr-o dată"! Scuze :D
No comments:
Post a Comment
Warning!
Default "post as google account"! Change it if you don't have one.