Vis cu flori

Visele mele sunt nişte lucruri extrem de ciudate... De cele mai multe ori dispar, odată cu prima zbatere de pleoapă care dă voie luminii să pătrundă, lăsând în urmă doar o uşoară senzaţie a trecerii lor prin nopţile mele... Când eram copilă, credeam că nu visez niciodată, atât de insesizabile erau aceste resturi de vise. Mai apoi, treptat, am învăţat să le "citesc" în mine: mă trezeam cu sentimentul că am visat, cu certitudinea că totul era extrem de important şi cu nevoia de a-mi reaminti... După ce am învăţat să le găsesc urmele, visele mele au devenit teribil de chinuitoare, tocmai pentru că amintirea lor era atât de ştearsă, semănând mai curând cu o iluzie, şi mă străduiam ore în şir să-mi scormonesc printre închipuirile de noapte, doar-doar mi le-aş putea reîntregi în minte, cu un soi de obsesivă încăpăţânare de a le cunoaşte... Acum, însă, visele mele pierdute îmi sunt dintre cei mai buni prieteni. Simpla umbră a prezenţei lor mă face să zâmbesc de cum deschid ochii şi nu mai încerc de multă vreme să le opresc ducerea... Le las să plece, iar uneori - poate tocmai bucurate de libertate - ele se întorc la mine peste zi, în crâmpeie strălucitoare, aduse de vreun gest, de vreo vorbă sau de vreun om. Şi - foarte rar - îmi amintesc ce am visat :)

Azi-noapte am visat că am primit de la unii elevi ai mei un buchet u-ri-aş, u-ri-aş, u-ri-aş de flori... simple, mici şi albe, agăţate pe crenguţe viguroase şi verzi. E mai mult o plantă decorativă, o ştiu de mult, însă nu ştiu cum o cheamă şi nici nu-mi place în mod special, dar îi agreez simplitatea. Şi eram atât de fericită în vis, încât senzaţia a revenit puternic peste zi... aşa că am căutat - curioasă despre ce-mi înseamnă visele - şi am aflat că florile din vise reprezintă prin excelenţă feminitatea, iar cele proaspete şi înflorite îi aduc celui ce visează o nouă tinereţe, redându-i totodată puritatea; dacă e vorba despre plante - recunoscute pentru calităţile lor curative - ele pot semnifica, în vis, soluţia la o problemă sau răspunsul la o întrebare. Fiind un simbol de vigoare, de sănătate şi de forţă, florile sunt în egală măsură - paradoxal - de o extremă fragilitate, putând semnala apariţia unor întrebări legate de propria imagine, de propriile calităţi; iar adunate în buchet sugerează sentimente profunde, nevoie de afecţiune şi atenţie din partea celorlalţi.

E distractivă slujba lui Freud :)