Lucian Blaga "Focuri de primăvară"

Îngânând prin văi tăria 
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.


Prinşi de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsufleţim.
Pe măsura-naltă-a firii 
gândul ni-l dezmărginim.


Ce-am uitat, aprindem iară. 
Sub veşminte ne ghicim. 
Căutăm în primăvară 
un tărâm ce-l bănuim.


Căutăm pământul unde 
mitic să ne-alcătuim, 
ochi ca oameni să deschidem, 
dar ca pomii să-nflorim.


:)

P.S. Acum două nopţi am visat că mă bătea un bărbat. Nu-l cunosc, nu l-am văzut în viaţa mea, dar în vis îmi era soţ şi considera că are dreptul ăsta. Eram prăbuşită într-un colţ de vis şi plângeam. Am căutat şi, bineînţeles, explicaţiile se bat cap în cap. Aşa că le-am ales pe cele care mi-au convenit :)) Cică plânsul în vis înseamnă bucurie, bogăţie, şi e de bine cu bătaia: "după boală vine sănătate" :))

Apoi am avut o zi plină, cu motoarele turate la maximum, care s-a încheiat foarte târziu, cu o prăbuşire în sine şi într-un somn fără vise. N-am mai deschis televizor, n-am mai citit presa, n-am aflat de schimbarea orei... Azi-dimineaţă era să fac atac de cord când mi-am dat seama că MI-AU FURAT O ORĂ!!! :)) Nu ştiu cine, dar sper să le stea-n gât... Însă, în timp ce mă înghesuiam să fac toate, să ies pe uşă şi să ajung unde eram aşteptată, m-a lovit: ieri mi-a fost groaznic de cald de cald! Groaznic! De cald. Deci... a venit vremea pândei de copac înflorit! :)) Nimic altceva nu mai contează!

Poate doar Blaga :)