Gîgă la conferinţă

Buuuuuuuuun. Se trezeşte Gîgă dis-de-dimineaţă, tot numa' gânduri şi emoţii, pentru că se ducea la conferinţă. Unde trebuia să susţină neşte lucruri, neşte chestii, care nu prea îi ieşiseră şi... S-ar fi vrut pe altă planetă. Una mai aproape de Soare, eventual, că prea e zăpadă şi frig aici. Încropise, totuşi, un material, ideea era bună, da' n-ar fi stricat să fie cine s-o şi spună mai bine decât el - mama lui de doctorat, că de şcoală ne arde nouă acuma, Gîgă! mai ales că nu ne mai aduce niciun beneficiu...

Înghite în sec la două-trei secunde, se învârte prin casă doar-doar l-o suna cineva să-i spună că nu mai e necesar, că lumea se poate lipsi de prostiile lui şi să stea liniştit pe cuptor, că - oricum - fiecare participant la conferinţă ştie că lui îi e rău şi nu trebuie să facă pe viteazul. Aş, telefonul o fi defect! Îl verifică, are ton, e în reţea, se aude bine, dar nu ce vrea el să audă. Gîgă e praf de nervi, ar vrea să fie şobolan, sau măcar vreo gaură de şarpe... mama lui de doctorat, cui i-o mai trebui!

Gîgă decide instant (ca supa) că mai face unul, imediat după ce îl termină pe ăsta, deci trebuie să-şi găsească o temă, urgent, orice... numai să nu se gândească la conferinţa spre care pleacă acum. Drumul cu metroul e un coşmar, toată lumea din oraş e sub pământ şi încearcă cu sprijinul Forţei negre să-l împiedice pe Gîgă să ajungă... unde trebuie să ajungă, nici el nu mai ştie unde, acu' se sufocă, acu' se hiperventilează, ar rămâne în metrou să se ducă la altă staţie, pe alt drum, în altă parte, mama lui de doctorat...

La Decathlon, de exemplu: pare un moment bun să-şi ia cizme de echitaţie. Se răzgândeşte - de vreo sută de ori, rămâne lipit de bara de metrou, parcă şi un dans la bară i se pare mai la-ndemână acum, dar Gîgă se repliază, se adună singur de jos, strânge din pumni şi scutură nărăvaş din cap. Se trezeşte, nu ştie cum, în sala de conferinţe, îşi anunţă prezenţa, salută rigid câţiva cunoscuţi şi îşi concentrează toată atenţia asupra vorbitorilor. Mama lui de doctorat...

Gîgă ascultă neclintit, se mai relaxează, oamenii au subiecte frumoase, au emoţii, se vede, dar pot citi de pe foi, nimeni nu sare să-i mănânce, totul pare foarte calm, relaxat, civilizat chiar, ideile se plimbă prin aer suave, mişcătoare, cuceritoare, interesante, cuvintele îl captivează, le aude cum sună armonios şi surâzător, unele după altele, elegant, în engleză, în franceză... Cum? În engleză, în franceză? În engleză, în franceză. El pricepe ce se zice, râde la glume, face conexiuni... dar brusc înţelege: nu se vorbeşte româneşte! Deloc!

Gîgă nu e prost, într-adevăr nu stă prea bine la conversaţie, da' ştie să citească şi în franceză, şi în engleză, şi în italiană chiar. Numa' să aibă după ce citi!!! Şi-ar da o mână pentru un Flaubert, un Shakespeare sau un Dante, însă materialul lui e în româneşte, iar de tradus pe loc şi de improvizat e IMPOSIBIL!!! Gîgă mai speră într-o minune, cheamă pronia cerească, face-n cap mătănii şi harachiri, nu mai ştie nicio boabă din nicio limbă a pământului, îi paralizează şi creierul şi sinapsa, şi gâtul şi osul frunţii... şi îi vine rândul!

........................................................................................................................

Gîgă se scuză pentru improvizaţie şi anunţă că prezentarea va fi scurtă şi ineficientă (verifică în minte mailul de confirmare, zicea clar "limbile conferinţei vor fi româna, franceza, engleza, italiana"), se concentrează, îmbălmăjeşte vreo cinci-zece minute, molfăie vorbele, le amestecă, le poceşte, le ia de la capăt. Culmea e că lumea înţelege, dar lui i se pare aşa un dezastru de infern, încât uită unde rămâne, se blochează, se uită milog la moderator, care zâmbeşte şi spune suav "It's OK" dar citeşte - probabil - în ochii lui Gîgă apocalipsa...

I se permite să completeze informaţia în româneşte, cu scuzele de rigoare pentru cele două persoane din sală  care nu ştiu limba oii de Gîgă, după care acesta se retrage cu coada între picioare. Iar următoarea vorbitoare precizează de la început că materialul pe care l-a pregătit este redactat în româneşte şi aşa îl va citi. Gîgă e enervat la culme - putea să facă şi el la fel! Dar discuţiile de la sfârşitul sesiunii aduc o surpriză: lumea îl bagă în seamă, subliniază că e foarte interesantă ideea lui şi îi adresează întrebări.

P.S. Lecţiile lui Gîgă:
     1. NU fugiţi niciodată de examene şi de verificări cu public! Eu n-am ratat nicio oportunitate de felul ăsta, însă la conferinţe n-am fost, deşi materiale am mai trimis. O să vă povestesc într-o zi, poate, de ce...
     2. NU mergeţi la conferinţă fără un material clar, concis, la obiect şi într-o limbă de circulaţie internaţională - INDIFERENT ce se precizează în prezentarea conferinţei.
     3. NU acceptaţi în ruptul capului să susţineţi materialul în altă limbă decât cea în care este redactat, decât dacă stăpâniţi foarte bine limba în care improvizaţi; nu e vina voastră că organizatorii nu au asigurat interpreţi, deşi nu toţi participanţii vorbesc aceeaşi limbă.

Dacă-i mai vine vreo idee lui Gîgă, vă transmit. Până atunci, a-tuta-lior, monşer!