Am fost la teatru cu Ela, pentru că ea a fost foarte drăguţă şi a umblat după bilete. Pe mine mă ştiţi: trebuie doar să zici "Hai!". Nu m-a impresionat prea tare titlul şi nu pierd niciodată din vedere că Odeonul experimentează (deci mă aştept la surprize), dar nici nu fac multe nazuri când mi se oferă ocazia să văd câte ceva nou. Iar spectacolul acesta a fost extrem de reuşit şi îl recomand călduros! Noi ne-am distrat pe cinste! Umor de foarte bună calitate, bine amestecat şi cu amarul şi cu tristeţea, o lume creată veridic, în care cea mai mare dintre iubiri poate să dea greş, în care nimic nu e simplu şi orice monedă are cap şi pajură... Un spectacol nu prea lung, fără pretenţii, credibil, de bun-gust, excelent jucat, la care am râs în hohote şi m-am îngândurat. Dacă aveţi ocazia să cumpăraţi bilete, nu ezitaţi!
Ela, mulţumesc :)
A mea a fost placerea. Plus ca uitasem ce frumos e la teatru. Ai scris de piesa asa frumoasa, si fara sa dezvalui intriga.. nu stiu cum ai reusit, ca eu ma tot chinui.
ReplyDelete:) Repetăm.
ReplyDeletePăi nu mă ocup niciodată de subiect, când povestesc filme, teatre sau cărţi, ci insist pe impresii. Şi, dacă pot, pe metafore şi pe simboluri. Îmi place să las surprizele la locul lor :))