Sting's Symphonicity

Da. Anul ăsta nu l-am mai ratat pe Sting :D (în 2009, tot stând după unu' sau altu' care se gândea-răzgândea să meargă la concert, n-am mai prins bilete la "Songs from the Labyrinth"... never again!) Pentru "Symphonicity" mi-am făcut vara trecută ceva planuri să mă duc la Londra, pe 2 octombrie (de ziua lui Sting), dar n-a ieşit cum am vrut. Aşa că vă puteţi închipui ce delir a fost când am aflat că a prelungit turneul şi a inclus pe listă (nu era!) şi Bucureştiul! Am pândit (la propriu) site-urile, ca să aflu ziua de punere în vânzare a biletelor. Care a venit, într-o binecuvântată vineri, când Sormea şi G veniseră la mine, de la Galaţi, să rezolve neşte treburi de-ale lor. Ne-am trezit de dimi, ei au plecat în drumul lor, iar eu... am zis să sun la Diverta, înainte de a decola spre şcoală. Să vedem, să auzim, să verificăm, să ştim.

Ţâââââât-ţâââââââr. "Bună ziua!" "Bună ziua!" "Nu reuşesc să aflu informaţia de pe site-ul dvs. Aş avea şi eu o întrebare: (repede şi sacadat) aţi primit bilete la Sting?" "Da." "Şiiiiii... (repede şi sacadat) aţi început să vindeţi?" "Abia le-am primit, acum le punem în vânzare." "Şiiiiii... (şi mai repede, şi mai sacadat) aţi vândut multe?" "... (pauză siderată) (triplă) (enunţare pe silabe a răspunsului) Toc-mai le-am pri-mit, a-cum le pu-nem în vân-za-re." "Şiiiiiiii... bine, mulţumesc." Zdrang. Emoţii, frământări de mâni, cujetări. Nu era nimic de făcut, aveam slujbă, iar ultima oară când am verificat, cumpărarea de bilete la concert nu se pune ca motiv de învoire. Rămânea de alergat după cursuri şi achiziţionat bilet. Saaaaaaaaaaaaaaau. Ţâââââât-ţâââââââr. "Da, mă." "G, ia zi repede unde eşti." "În Plaza." (THERE IS A GOD!) "Te rog, te rog, te rog, du-te repede la Diverta şi ia-mi şi mie bilet la Sting." "Hai că te sun când ajung acolo."

Am avut loc în primul rând. Mai era unul liber când a ajuns G acolo: al meu! :D

N-are rost să vă mai spun că a fost... i-ra-ţio-nal de mag-ni-fic. Mă fascinează personajul acesta, cu atitudinea lui elegantă şi relaxată, modestă şi extrem de apropiată de public. M-am distrat copios la "poantele" de scenă pentru care e celebru, şi am apreciat în mod special îmbrăcămintea atât de simplă, în lămurit acord cu scaunele de plastic pe care stăteam noi :)) - prea mult glamour ar fi fost nepotrivit. Spectacolul a fost însă fără cusur. Absolut impecabil! Am cântat împreună cu el toate melodiile care mi-au încântat adolescenţa, aşezate într-o orchestraţie - ce le-a făcut numai bine - nouă, simfonică (tot respectul pentru Filarmonica din Sofia dirijată de Sarah Hicks, deşi presupun că într-o sală de concerte munca lor ar fi fost şi mai evidentă, şi mai bine apreciată). L-am revăzut pe Dominic Miller (pe el, pe Kenny Kirkland - RIP şi pe Branford Marsalis - care a lipsit de data asta - îi iubesc de prin anii '90, când i-am văzut în primul concert al lui Sting aici - 20 mai 1996, Mercury Falling Tour), m-au încântat Jo Lawry şi solo-urile instrumentiştilor. A fost... the absolut highlight of this year!  

M-am întâlnit cu Irina şi cu soţul ei :)

Orchestra Filarmonică din Sofia

Dominic Miller şi Sarah Hicks

The man himself :)

This Cowboy Song

... şi dansul de rigoare :))

Moon over Bourbon Street 

- varianta Dracula :)) cu hăulitul de rigoare
şi cu tipa care a urlat îngrozit şi inspirat la început :))

Instrumentul numit theremin

Goofin' around :))

:)

Fragile

Sting has left the building :)

P.S. Pentru alte impresii şi playlist - aici, iar pentru mai multe melodii - aici şi pe-aici. Ori aici, pentru o vizionare de excepţie a concertului de la Berlin (care trebuie musai cumpărat!), cu piese legate în mix. Enjoy!

P.P.S. Da, am intrat în vacanţă şi m-am apucat de rememorat ce-am mai făcut luna asta :D