Pe vremea când eram eu copil microbist, în România (chiar) se juca fotbal. Iar Dorinel Munteanu era "alergătorul de serviciu", jucătorul în care puteam avea mereu încredere şi pe care îl simţeam întotdeauna muncind pe teren. Pur şi simplu. Şi când s-a făcut antrenor la Oţelul, am avut un sentiment foarte bun - în ciuda faptului că nu mă mai pricep deloc la fotbal :)
Şi da, Oţelul a luat campionatul, iar aseară aş fi vrut să fiu aici :)) Îmi aduc aminte cum arăta oraşul când sărbătorea câte ceva. E un loc în care e frumos să fii când se bucură :) Bravo, oţelarilor! Moldova de oriunde vă iubeşte! Mulţumim, Dorinele! Succes în LC!
P.S. Culmea e că la prânz încă eram în Galaţi, unde am fost la nunta unui văr, iar la Bucureşti am adus cu maşina o verişoară, mutată de multă vreme la Timişoara, care ţinea cu Poli :)) Sâc!
P.P.S. Şi dacă îşi închipuie careva că ne temem: "Nu mă interesează decizia TAS, câştigăm şi cu Pandurii şi gata." :))
P.P.P.S. Şi gata :)
Şi da, Oţelul a luat campionatul, iar aseară aş fi vrut să fiu aici :)) Îmi aduc aminte cum arăta oraşul când sărbătorea câte ceva. E un loc în care e frumos să fii când se bucură :) Bravo, oţelarilor! Moldova de oriunde vă iubeşte! Mulţumim, Dorinele! Succes în LC!
P.S. Culmea e că la prânz încă eram în Galaţi, unde am fost la nunta unui văr, iar la Bucureşti am adus cu maşina o verişoară, mutată de multă vreme la Timişoara, care ţinea cu Poli :)) Sâc!
P.P.S. Şi dacă îşi închipuie careva că ne temem: "Nu mă interesează decizia TAS, câştigăm şi cu Pandurii şi gata." :))
P.P.P.S. Şi gata :)
No comments:
Post a Comment
Warning!
Default "post as google account"! Change it if you don't have one.