DOOM 2

Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic
al limbii române 
Ediţia a II-a revăzută şi adăugită

Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 2005



Lumea dicţionarelor este una destul de complicată, în care profanii se descurcă cu greu, în condiţiile în care puţini dintre ei înţeleg că fiecare dintre acestea (independent de faptul că pe toate scrie, grav, "dicţionar") este specializat într-o anumită problemă lingvistică. Prin urmare, trebuie de ştiut, fie că suntem sau nu de acord cu precizările din el, că DOOM-ul este cel care stabileşte regulile referitoare la formele corecte şi la paradigma cuvintelor limbii române actuale.

Nu se vor găsi aici decât extrem de sumare indicaţii referitoare la sens, dar pentru lămurirea acestuia se poate apela la DEX, care însă - nu trebuie uitat - are "datoria" să înregistreze toate formele care există la un moment dat în limbă, de unde şi precizarea variantelor libere, pe care DOOM-ul nu le notează. În consecinţă, acestea pot fi considerate incorecte, deşi sunt utilizate în limbajul curent.

De asemenea, nu trebuie niciodată uitat faptul că definiţiile din DEX sunt destinate publicului larg, ceea ce presupune, din partea autorilor, un oarece efort de accesibilizare a informaţiei, care se repercutează negativ asupra exactităţii. Prin urmare, pentru termeni de specialitate, este recomandat a se consulta dicţionarele specializate ale ştiinţei respective (presupunând că cel care caută are minime cunoştinţe în domeniu şi este interesat de explicaţia exactă).

Tot astfel, pentru originea şi evoluţia în limbă a unui cuvânt trebuie mers la un dicţionar etimologic, pentru sinonime, antonime şi paronime - la cele special destinate acestora, pentru cele mai noi intrări în limbă (fie ca termeni, fie ca sens) - la cel de neologisme. Adaug la toate acestea precizarea că trebuie citite cu atenţie indicaţiile referitoare la surse, atunci când se consultă dexonline.

Desigur, putem (aşa cum spuneam încă de la început) să nu fim de acord cu unele indicaţii ale DOOM-ului. Ele rezolvă însă, în mod oficial, orice dilemă de natură ortografică, ortoepică şi morfologică ce apare pe câmpul minat al limbii române actuale. Şi n-ar trebui să lipsească din nicio casă de român.