România mea :)

Azi e ziua Ţării mele. Şi am realizat că a trecut... toată viaţa mea... de când n-am avut curajul să spun gândul ăsta cu voce tare. Iar de vreo 20 de ani, am citit şi am auzit lucruri oribile despre ea, căci mulţi o hulesc şi o înjură, o judecă şi o condamnă... aş putea să vă dau exemple, dar azi n-am chef şi voinţă de mizerii. Azi e ziua Ei.

Iar când am hotărât să scriu despre asta m-am trezit într-un vid al vorbelor, incapabile să se înlănţuie şi să scoată la suprafaţă sentimente care există acolo, bine ascunse, temătoare de lumina zilei şi oripilate încă de sforăitoarele urări care s-au auzit an de an înainte de '89, când patriotismul era doar paradă. Apoi, dimpotrivă, patriotismul a devenit ruşine, ca şi cum să-ţi iubeşti ţara şi s-o vorbeşti de bine n-ar fi cool, n-ar fi tredy, iar omul care îşi iubeşte ţara ar fi un idiot incapabil să realizeze şi să înţeleagă valorile noilor timpuri.

Citesc stupide posturi pe diverse bloguri scrise de oameni care se consideră deştepţi - şi poate sunt, nu's eu autoritatea care să le conteste nivelul de performanţă... pline de ură şi de invective şi de frustrări tâmpite, reale sau de ochii lumii, lume care trebuie să rămână mută de încântare şi să cadă pe spate cu admiraţia lui "iote, mă, ce tare-i ăsta!"... Atâta suntem de iuţi la a preţui înjurătura...

Ceea ce mă umple însă de uimire este iluzoriul bătăliei cu un Principiu! Ţara e un Principiu. E o Valoare absolută. Nu e un om pe care să-l pui la pământ, să-l scuipi şi să-l umpli cu noroi. Nu-ţi va răspunde niciodată înapoi şi, mai mult decât atât, este ce faci tu din Ea! Este alcătuită din toţi cei care fac parte din Ea, care fură, care distrug şi care corup, dar e alcătuită - mai mult, mai important şi mai ales - din mine! Crede cineva că e zadarnic s-o iubeşti? De ce? Care dintre noi a iubit numai oameni care merită a fi iubiţi? De ce este pământul pe care te-ai născut mai prejos decât femeile care nu-ţi răspund la sentimente sau bărbaţii pe care îi vrei, deşi te calcă în picioare? Sau poate tocmai din sentimente lezate şi frustrări vin înjurăturile?

În fine, nu mi-am propus aici să rezolv marea dilemă a iubirii sau ne-iubirii de ţară. Vreau doar să-i spun "La mulţi ani!" Pentru că din punctul meu de vedere, pueril şi uncool, merită :)

Găsiţi AICI ce-a ieşit.

Şi începând de azi, blogul meu deschide un nou tag. I-am spus "gând", iar criteriul fundamental al compoziţiei este concizia. Primul sună aşa:

Îmi iubesc ţara. Împotriva celor care o detestă.