Evident.

"Cine, în acea dimineaţă ceţoasă de 16 decembrie 19.., ar fi intrat pe furiş, pe propria piele, în camera în care se desfăşoară scena cu care începe povestea noastră, ar fi rămas din cale afară de surprins găsind un tânăr cu părul vâlvoi şi faţa palidă, care se plimba nervos de colo până colo; un tânăr în care nimeni nu l-ar fi recunoscut pe doctorul Falcuccio, înainte de toate pentru că nu era doctorul Falcuccio şi, în al doilea rând, pentru că nu semăna deloc cu doctorul Falcuccio."(Achille Campanile, Se la luna mi porta fortuna - citat de Umberto Eco în Lector in fabula, p.256)

=)) =)) =))

P.S. O să mă omoare lucrarea asta, jur! Da' şi cât mă distrez!... face toţi nervii. :))