Giovanni Papini "Martorii patimilor"

imagine găsită aici

     Mă asculţi, Iuda? O să ai puterea să aduci la îndeplinire ceea ce îţi spun? Eşti gata să primeşti grozava ta sarcină? Gândeşte-te: dând pe Christos pe mâna judecătorilor, nu te răzbuni numai pe tine însuţi şi crima pe care a făcut-o împotriva ta, ci scapi pe toţi oamenii de un duşman crunt. A venit sub înfăţişarea mielului în vreme ce nu e decât un monstru crud şi prigonitor. Dacă iei seama bine, toată învăţătura lui stă în a cere omului lucruri peste putinţă. Oamenii trebuie să facă tocmai ceea ce nu le e dat lor să facă, iar, de nu, sunt sortiţi focului. Pune omenirea la cea mai neomenească încercare: ori să-şi lepede propria fire ori să ardă în focul cel veşnic. După spusele lui nu e alt drum de scăpare. El cere numai ceea ce este mai adânc împotriva firii voastre, adică ceea ce omul nu va şti şi nu va putea face niciodată. Voi iubiţi pe tatăl şi pe mama voastră, fraţii şi surorile, soţia şi fiii, şi El cere să-ţi părăseşti fiinţele cele mai dragi inimii tale şi, ca şi cum n-ar fi de-ajuns, să ajungi chiar să le urăşti. Vrea să răspunzi răului cu bine şi în chipul acesta îndeamnă pe asupritori să te batjocorească, pe hoţi să te jefuiască şi pe furioşi să te ucidă. Te obligă să ierţi pe duşmani, ba chiar să-i iubeşti şi astfel descurajează şi pedepseşte pe toţi cei care te iubesc, pentru că vor fi mai puţin răsplătiţi decât cei care te urăsc. Te îndeamnă să nu porţi grija zilei de mâine şi astfel te împinge la neştiinţă, la foame şi la ruină, pentru că ştiinţa nu e cu putinţă fără prevederea viitorului şi viaţa neamurilor şi a domniilor e întemeiată pe prevedere. Nu iubeşte decât pe săraci şi vrea ca şi bogaţii să ajungă săraci, dar când toţi vor fi săraci cine va mai da de lucru muncitorului, cine va mai milui pe înfometat, cine va mai hrăni pe bolnavi, cine va mai plăti dările care slujesc la ţinerea rânduielii, la siguranţa ţărilor şi popoarelor? Cercetează copiii şi spune că spre a fi mântuiţi trebuie să fiţi asemenea copiilor; dar cum va putea omul în puterea vârstei şi cu chibzuială, omul înzestrat la minte şi hrănit de ştiinţă, să se întoarcă la oarba prostie a copilăriei? Prin urmare, vor trebui oamenii să prefere slăbiciunea copilăriei puterii bărbăteşti, neştiinţa copilăriei înţelepciunii patriarhilor? O societate de copii n-ar putea să dăinuiască şi să trăiască nici măcar o săptămână. Împărăţia, făgăduită de El nu e, după cum vezi, a cerurilor, ci împărăţia imposibilului. El pretinde omului ceea ce ar prăpădi viaţa şi convieţuirea omenească, porunceşte ceea ce pentru om însemnează zădărnicie şi ucidere de sine. Şi cu toate că cere fapte şi lucruri dincolo de puterile omeneşti, El nu are nicio milă pentru cei ce nu izbutesc să îndeplinească ceea ce niciun fiu al lui Adam nu poate îndeplini. Ţi-aduci aminte pedeapsa făgăduită fecioarelor leneşe, oaspeţilor îndărătnici? Îngheţul, întunericul sau focul. Acest învăţător al iubirii nu face decât să ameninţe cu întunecimile din afară şi cu focul veşnic pe cei care nu ascultă poruncile sale — acele porunci pe care niciun om chiar dacă ar voi n-ar putea vreodată să le urmeze.       

     Cum ai numi tu pe cel care cere lucruri cu neputinţă şi făgăduieşte chinuri înspăimântătoare celui care nu face ceea ce nu poate să facă? Duşmanul oamenilor, prigonitorul şi schingiuitorul oamenilor. De ce nu te grăbeşti să scapi pe fraţii tăi de acest primejdios vrăjmaş? Câţiva orbi amăgiţi de vorbele lui mieroase îl numesc Mântuitor; dar vei fi tu, Iuda, dacă îl smulgi din lume, adevăratul liberator şi mântuitor al oamenilor. Du-te, frate, şi fă chiar acum ceea ce ţi-am spus să faci, ceea ce iubirea ta de oameni şi ura ta împotriva Lui te îndemna să faci. Trădează pe Cel care te-a trădat, trimite la moarte pe Cel care ar voi să vă osândească pe toţi la o viaţă mai rea decât moartea! Fii tare, Iuda, eu voi fi cu tine până la capăt! 

(Satana în Ispitirea lui Iuda)

Mi-am amintit de cartea asta acum câteva zile. Am răscolit după ea prin bibliotecă şi am găsit ediţia subţire şi obscură (apărută la o Editură ZZ...) pe care am procurat-o în grabă prin 2004, după o discuţie extrem de interesantă de la un curs... A fost o revelaţie atunci şi o redescoperire fascinantă acum... Astăzi am dat de ea online aici. Să vă fie. De Vineri.