N-am mai scris de mult despre filme. S-a lungit însă lista de pelicule mai vechi, pe care le-am ratat la vremea lor, dar le-am văzut mai încoace. Şi poate vă vor prinde bine (că tot sunteţi în vacanţă) câteva sugestii. În ordine alfabetică.
Beginners (2010) e o peliculă aparte, un film de atmosferă. Interesant, captivant, despre sentimente. Am descoperit surprinsă că, după un sfert de oră, eram prinsă şi cucerită de un farmec indicibil, nelămurit. De o căldură şi o încântare surprinzătoare. Filmul are o tehnică interesantă de filmare, muzică de calitate, joc desăvârşit al actorilor. Fără acţiune spectaculoasă, dar cu multe dileme şi sentimente împărţite...
Death at a Funeral (2010) e una din comediile alea groaznice pe care nu le suport. Da' m-am trezit râzând aiurea şi împotriva voinţei mele, aşa că trebuie să vi-l zic :)) Are o distribuţie de zile mari şi situaţii complicate la nesfârşit şi exagerate până la grotesc, dar - dacă gustaţi genul - o să vă încânte.
Heist (2001) mi-a plăcut tare. Film din ăla vechi, în care mai mult decât exploziile conta intriga, mai mult decât jaful în sine conta planul ingenios. Aveţi finalul dat de la început, dacă ascultaţi cu atenţie replicile personajului principal. Totul se leagă, totul e impecabil pus la punct. Şi un Gene Hackman ca în vremile lui bune :)
Pe Inglourious Basterds (2009) i-am evitat din pricina lui Tarantino. Care nu-mi place (că sunt eu înapoiată într-ale filmelor - da, admit). Da' dacă nu-mi, nu-mi. Însă "bastarzii" m-au încântat :)) Dialoguri foarte reuşite, o intrigă bună, pasionante supoziţii şi speculaţii despre comploturile împotriva lui Hitler, actori de marcă. Dacă l-aţi ratat, ar fi o idee bună să remediaţi situaţia.
Pentru Invictus (2009), vă las pe voi să faceţi socoteala: regia e a lui Clint Eastwood, povestea a lui Nelson Mandela, miracolul e luat din viaţa reală, iar cap de afiş îs Freeman şi Damon. Ce vă puteţi dori mai mult? Habar n-am, dar mie mi-a plăcut. Aşa cum îmi plac, în general, poveştile despre oameni care demonstrează că rasa asta nu e chiar aşa de ratată cum pare uneori. Nu sunt prea mulţi (de acord!), motiv pentru care ar trebui să-i vedem mai des.
Righteous Kill (2008) e slăbuţ. Bănuiam că băieţilor (filmul e pe bază de Pacino şi De Niro) n-o să le mai iasă un... "heat" pe măsura celuilalt, dar m-am gândit că poate-poate. N-a mers. Adică... nu sunt sigură că mă pricep să vă spun exact ce n-a mers, pentru că filmul e bine jucat, ideea de bază nu e rea, însă rezultatul final rămâne într-un soi de ceaţă incoloră, inodoră şi insipidă. Vedeţi şi voi şi spuneţi-mi şi mie.
Senna (2010) e un film-document emoţionat despre cunoscutul pilot brazilian, dispărut într-un tragic accident care a schimbat radical lumea Formulei 1... Fascinant şi cutremurător, bazat exclusiv pe filmări adevărate şi pe mărturii directe, dar mai captivant decât multe filme artistice pe care le-am văzut. Iar dacă vă plac maşinile... cu atât mai mult. Recomand, deşi nu sunt fan Senna şi nici nu agreez în mod deosebit sporturile cu maşini.
Shutter Island (2010) e de colecţie. Nu-mi plac filmele de groază - mai ales alea cu groază gratuită, dar ăsta e un spectacol... De fapt, nici nu e un film de groază în sensul comun al cuvântului, deşi eu am fost aproape şocată, căci povestea ascunsă în miezul intrigii este groaznică-groaznică-groaznică! Multiplicat cu 1000!
The Ghost Writer (2010) e o poveste foarte interesantă, excelent construită, cu o atmosferă insinuantă, căreia ai impresia că îi prinzi firul, pentru ca la sfârşit să te lovească în cap şi să te uiţi ca viţelul la poartă nouă... Atâta e de sec şi de categoric finalul, în firescul şi nemernicia lui cosmică, încât am rămas trăsnită şi m-am repezit la butoane să văd dacă nu s-o stricat ceva :)) Recomand.
Şi ultimul, dar nu cel din urmă, 3:10 to Yuma (2007), de care-am dat din greşeală la tv şi care mi-a plăcut grozav. N-am văzut originalul, dar ăsta e o poveste foar-te ta-re cu cowboy şi puşcoace, răufăcători şi coduri de onoare, despre viaţa în Vestul Sălbatic, văzută în complexitatea şi moralitatea ei, de multă vreme uitată. Excelent portretizaţi eroii din rolurile principale - bun şi răi de-a valma. Iar drept concluzie, un singur lucru mai am de spus: men and their boys... :)
Beginners (2010) e o peliculă aparte, un film de atmosferă. Interesant, captivant, despre sentimente. Am descoperit surprinsă că, după un sfert de oră, eram prinsă şi cucerită de un farmec indicibil, nelămurit. De o căldură şi o încântare surprinzătoare. Filmul are o tehnică interesantă de filmare, muzică de calitate, joc desăvârşit al actorilor. Fără acţiune spectaculoasă, dar cu multe dileme şi sentimente împărţite...
Death at a Funeral (2010) e una din comediile alea groaznice pe care nu le suport. Da' m-am trezit râzând aiurea şi împotriva voinţei mele, aşa că trebuie să vi-l zic :)) Are o distribuţie de zile mari şi situaţii complicate la nesfârşit şi exagerate până la grotesc, dar - dacă gustaţi genul - o să vă încânte.
Heist (2001) mi-a plăcut tare. Film din ăla vechi, în care mai mult decât exploziile conta intriga, mai mult decât jaful în sine conta planul ingenios. Aveţi finalul dat de la început, dacă ascultaţi cu atenţie replicile personajului principal. Totul se leagă, totul e impecabil pus la punct. Şi un Gene Hackman ca în vremile lui bune :)
Pe Inglourious Basterds (2009) i-am evitat din pricina lui Tarantino. Care nu-mi place (că sunt eu înapoiată într-ale filmelor - da, admit). Da' dacă nu-mi, nu-mi. Însă "bastarzii" m-au încântat :)) Dialoguri foarte reuşite, o intrigă bună, pasionante supoziţii şi speculaţii despre comploturile împotriva lui Hitler, actori de marcă. Dacă l-aţi ratat, ar fi o idee bună să remediaţi situaţia.
Pentru Invictus (2009), vă las pe voi să faceţi socoteala: regia e a lui Clint Eastwood, povestea a lui Nelson Mandela, miracolul e luat din viaţa reală, iar cap de afiş îs Freeman şi Damon. Ce vă puteţi dori mai mult? Habar n-am, dar mie mi-a plăcut. Aşa cum îmi plac, în general, poveştile despre oameni care demonstrează că rasa asta nu e chiar aşa de ratată cum pare uneori. Nu sunt prea mulţi (de acord!), motiv pentru care ar trebui să-i vedem mai des.
Righteous Kill (2008) e slăbuţ. Bănuiam că băieţilor (filmul e pe bază de Pacino şi De Niro) n-o să le mai iasă un... "heat" pe măsura celuilalt, dar m-am gândit că poate-poate. N-a mers. Adică... nu sunt sigură că mă pricep să vă spun exact ce n-a mers, pentru că filmul e bine jucat, ideea de bază nu e rea, însă rezultatul final rămâne într-un soi de ceaţă incoloră, inodoră şi insipidă. Vedeţi şi voi şi spuneţi-mi şi mie.
Senna (2010) e un film-document emoţionat despre cunoscutul pilot brazilian, dispărut într-un tragic accident care a schimbat radical lumea Formulei 1... Fascinant şi cutremurător, bazat exclusiv pe filmări adevărate şi pe mărturii directe, dar mai captivant decât multe filme artistice pe care le-am văzut. Iar dacă vă plac maşinile... cu atât mai mult. Recomand, deşi nu sunt fan Senna şi nici nu agreez în mod deosebit sporturile cu maşini.
Shutter Island (2010) e de colecţie. Nu-mi plac filmele de groază - mai ales alea cu groază gratuită, dar ăsta e un spectacol... De fapt, nici nu e un film de groază în sensul comun al cuvântului, deşi eu am fost aproape şocată, căci povestea ascunsă în miezul intrigii este groaznică-groaznică-groaznică! Multiplicat cu 1000!
The Ghost Writer (2010) e o poveste foarte interesantă, excelent construită, cu o atmosferă insinuantă, căreia ai impresia că îi prinzi firul, pentru ca la sfârşit să te lovească în cap şi să te uiţi ca viţelul la poartă nouă... Atâta e de sec şi de categoric finalul, în firescul şi nemernicia lui cosmică, încât am rămas trăsnită şi m-am repezit la butoane să văd dacă nu s-o stricat ceva :)) Recomand.
Şi ultimul, dar nu cel din urmă, 3:10 to Yuma (2007), de care-am dat din greşeală la tv şi care mi-a plăcut grozav. N-am văzut originalul, dar ăsta e o poveste foar-te ta-re cu cowboy şi puşcoace, răufăcători şi coduri de onoare, despre viaţa în Vestul Sălbatic, văzută în complexitatea şi moralitatea ei, de multă vreme uitată. Excelent portretizaţi eroii din rolurile principale - bun şi răi de-a valma. Iar drept concluzie, un singur lucru mai am de spus: men and their boys... :)
No comments:
Post a Comment
Warning!
Default "post as google account"! Change it if you don't have one.