Copiii din viața mea

 

Google face, din timp în timp, filmulețe - cu secvențe din cele stocate de mine. Da, știu, Big Brother e bine-mersi... dar astea sunt timpurile pe care le-am apucat. Aici îi am pe Ronan și pe Patrick, nepoții mei. Care, mai nou, au început să ridice pretenții - că vor și ei niște veri! :))))))))))))))))))))

Urmează Sofia, finuța mea, care a împlinit, de curând, 2 ani :)

Șiiiiiiiiiiii, last but not least... :)) Irish. Prima dată când am fost la veterinar cu ea, doctorul a făcut ceva calcule (avea 2-3 luni) și a trebuit să alegem o zi de naștere. A rămas 15 august: are și ea 2 ani :)

P.S. Bine v-am regăsit! Sper să nu mai fiu nevoită să dispar :)

Metanoia. 23 mai 2018

My Kind (of) Autumn

A început în nisipurile din Thassos și s-a terminat în zăpezile de la Cota 2000. Am văzut concertele de la Festivalul Enescu și pe cel al lui Sting. Am trecut prin vară, toamnă și iarnă într-un singur anotimp... Am copii noi de clasa a V-a. Am petrecut și râs frumos alături de prieteni.

Și am împlinit 42 de ani :)

Încă un final

Ieri s-au afișat rezultatele la examenul de bacalaureat. Bune și foarte bune. Vreo două-trei un pic dezamăgitoare pentru copii, care speră la mai bine după contestații. Le țin pumnii, ca de obicei.

Evaluarea Națională a fost peste așteptări - o medie de 8,87 într-o clasă cu un start slăbuț într-a V-a. Am crescut împreună, pentru că au fost ai mei și la dirigenție. Așteptăm cu sufletul la gură repartizarea computerizată.

Dar... finalul e o certitudine :)

_____________________________________________

Mă gândeam... cum trece timpul: s-a mai dus încă un an. Nu-l resimt ca pe o irosire, nu-i regret curgerea. Dimpotrivă. Cred că acesta este unul dintre cei mai importanți pe care i-am trăit până acum. Ceva fundamental s-a schimbat, și nimic nu va mai fi ca până acum. E aproape miraculos felul în care „jocul” se schimbă, atunci când aproape te convinseseși că totul e fix, și nicăieri nu e nicio ieșire.

P.S. Salutăm cu onor venirea vacanței propriu-zise. În ordinea numerelor de pe tricou, planurile arată așa: Neversea-Constanța, Alba Iulia, Paris-Franța, Scoția și Thassos. Les jeux sont faits, rien ne va plus!
P.P.S. Mă rog... ca și cum aș refuza vreodată ocaziile apărute pe neașteptate :)))))))))

O vară frumoasă tuturor!

România mea

Astăzi, Google a avut o „Coloană a infinitului” în plus:

Și mi-am adus aminte cum, în ianuarie 2013, ajungeam la Albertina din Viena și furam poza asta, cu „Pasărea” lui Brâncuși - fotografierea era interzisă, îmi cer public scuze, dar am fost atât de mândră!... :)

Acum ceva vreme găseam filmări rare cu Brâncuși...





... și câteva secunde prinse dintr-o întâlnire a Domniei Sale cu Enescu:



 Frumoasă țară, trăiești prin cei care te-au iubit dincolo de tine, dincolo de ei, dincolo de timp... La mulți ani, Românie! :)

Mai e careva aici? :))

Bună seara. Ca de obicei, am lăsat locul în paragină. Nu vă puteți închipui câte am mai făcut între timp... de la concerte, teatre, muncă, laptop nou, Madeira, Tenerife ș.c.l.

Problema e că sunt - iar - îngropată în muncă, la - încă un - final de an școlar, și orice promisiune pe care aș face-o acum e sortită călcării. Așa că nu fac.

Scriu doar pentru că am văzut - din întâmplare - că au trecut săptămâni de la ultimul post și ca să vă salut - dacă mai e careva pe-aici :))

P.S. (de fapt, era un ”gând”) și ce faci când înțelegi - brusc, într-o revelație - că nu poți să TE ierți? încă. deloc. cât timp îți lași? tot. de tot.

Taj Mahal "That's how strong my love is". Ca de vacanţă.

S-a terminat vacanţa. O săptămână. Am avut o singură problemă de rezolvat: odihna. Eram e-pu-i-za-tă! Şi a mers: depus armele în jur de 10-11 p.m., dormit câte 10-11 ore. Noapte de noapte. Am şi lucrat, evident, dar faptul că mi-am respectat somnul a schimbat radical lucrurile. Sunt gata pentru mâine :)

Am reuşit să recuperez şi câte ceva din ce aveam în draft-uri de blog - tot au mai rămas câteva... Am scris despre Concertul de Anul Nou, despre Quidam şi despre "Micul infern" de la Naţional.

Şi... m-am îndrăgostit de melodia asta.

2014, da?

Buuuun, s-a mai dus un an, deci... bilanţ. Cum toată lumea ştie pe ce se duc banii mei - drumuri în străinătate şi concerte, să le luăm în ordine!


1. CĂLĂTORIILE
Anul acesta nu a fost foarte bogat în evenimente, dar nici nu ne putem plânge. Deloc-deloc. Am mai tras o fugă (două) prin lume, de am vizitat pentru prima dată Polonia şi Germania şi am regăsit cu drag Cehia şi, puţin mai târziu, Istanbulul, în aşa fel încât my travel-map-so-far looks like that!

[Iulia Musat has been to: Austria, Czech Republic, France, Germany, Gibraltar, Greece, Hungary, Israel, Italy, Monaco, Morocco, Palestinian Territory, Poland, Portugal, Romania, Spain, Turkey, Vatican. Get your own travel map from Matador Network.]
Nu e rău pentru 6 ani de călătorii, iar pentru anul viitor pregătim două (cel puţin!) destinaţii noi.


2. CONCERTELE, SPECTACOLELE
În afară de asta, nu prea am avut vreme de altele, căci nu cred că am mai avut un an atât de solicitant - ştiu, pare că spun asta tot timpul, dar credeţi-mă... e din ce în ce mai mare înghesuiala aici. Totuşi, nu-l puteam rata pe Goran Bregovic în martie şi, mult mai târziu, pe Armin van Buuren  - hăhăhăăăăă, tocmai în noiembrie. Au mai fost câteva filme, iar pe final de an mi-am scos pârleala - teatru, balet, fado. Evident, proiectele pentru anul viitor sunt, deja, mult mai numeroase - promit să fiu cu un ochi permanent pă vânzările de bilete.

3. MICILE PLĂCERI ALE VIEŢII
Noua secţiune a blogului, cu parfumuri - pentru că până acum, pur şi simplu, nu mi-am dat seama cât de mult îmi plac... nu păreau foarte importante - au devenit! Primul copăcel înflorit a venit aici, iar luna martie a fost în întregime cam aşa. Am fost la nunta Laurei şi am fost la vot, iar Crăciunul l-am petrecut, ca de obicei, de mai multe ori: acasă, apoi la Galaţi şi... dăcât atât. (Anul acesta, gândul meu a stat cuminte-n capul lui.) Am mai descoperit că elevii mei mă văd aşa, dar eu mă închipui cum-nu-să-poa'-mai-faină - that's my prerogative.

4. REŢELELE DE SOCIALIZARE
Încă nu mi-am făcut curaj pentru alte trăsnăi - deşi m-am simţit bombardată din toate părţile, dar am sărbătorit 4 ani de Facebook şi 5 ani de Twitter. Iar Fb zice că anul meu 2014 arată aşa :)

5. LECŢIILE
OHOHOHOHOOOOOOOOO :)) În ultimul rând, învăţată the hard way, cea mai importantă lecţie din lume : you are replaceable. Şi pe sistemul "dacă mănânci de dimineaţă o broască râioasă, nimic mai rău nu ţi se mai poate întâmpla", totul a mers spre mai bine de-acolo. S-o luăm cronologic:

- Accidente stupide se întâmplă într-o bătaie de pleoapă. Nu sunt dedicate vreunei categorii, deci nu ocolesc pe nimeni (era s-o păţesc şi eu, chiar de curând). Dar nici cu spaima-n sân nu se face să trăieşti.
- Am remarcat faptul că nu-mi plac şi nu ştiu să ţin cure de slăbire - deşi se cam simte nevoia. M-am chinuit o ţâră, dar m-am consolat rapid: sunt absolut sigură că nu eram mai interesantă când aveam patruj' de kile.
- Dacă rămân fără slujbă, pot oricând să mă fac soldat. Mă dau în vânt după tiroliană! Şi mă gândesc serios să mă interesez de nişte cursuri de tir.
- Cei nevinovaţi se duc la fel ca şi ticăloşii. Lumea civilizată există, totuşi. Tot aşa pleacă şi cei talentaţi (Robin Williams şi Joe Cocker), iar eu chiar n-ar trebui să mai ratez niciunul. Cât încă mai sunt vii.
- Iarna vine uneori toamna, şi o ţine tot aşa. Dar, atunci când trebuie, iese soarele, şi "acasă" e locul unde-ţi ţii inima.

Ultimele mele spectacole din 2014 - teatru, balet, fado :)

Imediat după ce am luat vacanţă, pentru că - în sfârşit - programul mi-a permis, mi-am făcut de cap: teatru, balet, concert. Spun aici doar câteva cuvinte despre fiecare, dar vi le recomand călduros, în egală măsură, dacă vă trece prin cap să-mi ascultaţi sfaturile şi se iveşte ocazia - biletele au fost foarte uşor de procurat, online :)

Pe 20 decembrie, am văzut "Dineu cu proşti", la Teatrul Naţional. O distribuţie de zile mari, într-o punere în scenă excepţională. Pe Mălăele l-am mai văzut de nenumărate ori, nu a fost deloc o surpriză, dar am râs copios, ca de fiecare dată când am ocazia să-l văd. Dacă nu aţi citit încă piesa, vă recomand să vă duceţi complet nepregătiţi, pentru că răsturnările de situaţie sunt spectaculoase şi merită surpriza veritabilă a spectatorului. Nu lipsesc momentele de tăcere, care îndeamnă la cugetare, dar, până la urmă - în cea mai şcolărească definiţie a conceptului -, comicul se naşte din contrastul dintre aparenţă şi esenţă, deci e firesc să ne înşelăm în percepţia/judecata noastră asupra oamenilor/lucrurilor. Nu am avut voie să facem fotografii şi nici nu am îndrăznit să încalc interdicţia, pentru că aveam loc foarte, foarte aproape de scenă... :)

Pe 21 decembrie am ajuns, pentru prima dată de când locuiesc în Bucureşti, la Opera Română. Am văzut un balet, "La Fille mal gardée" - un spectacol extrem de reuşit, cu o coregrafie de excepţie şi artişti de mare clasă. Găsiţi aici informaţii despre distribuţia premierei la Opera Română, iar aici informaţii despre distribuţia spectacolului pe care l-am văzut eu. Pentru mine a fost o încântare, iar prima vizită la operă s-a dovedit a fi de bun augur. În mod sigur, vor urma şi altele, dacă tot am învăţat drumul. Vă ţin la curent!

În sfârşit, pe 28 decembrie am văzut-o pe Ana Moura la Sala Palatului. M-am îndrăgostit de fado anul trecut, când am fost în Lisabona... Portugalia e o ţară fascinantă, am trăit acolo o sumă de experienţe despre care, în stilul caracteristic, n-am apucat să povestesc pe blog :)) - prima mea corrida!!!, primul meu ocean, primul spectacol de lumini 3D... (wow, poate vă povestesc, totuşi, despre ele, cândva). În scurtul timp petrecut acolo, nu am reuşit să prind vreun concert de fado, iar apoi, acasă, am ratat-o pe Mariza de vreo câteva ori, din cauza programului meu infernal. Dar, gata, mi-am revenit: Ana Moura a fost încântătoare (deşi concertul mi-a părut cam scurt...), iar biletul pentru următorul concert al Marizei e deja cumpărat. :)  Până atunci, pozele şi o melodie care mi-a plăcut tare mult (cea care dă şi numele albumului promovat de acest tur, Desfado).

România are un nou preşedinte

Câţiva ani din viaţa mea:

... tocmai s-au încheiat. Nu am aşteptări, nu cer miracole. Sunt circumspectă. Ştiu că se vor face greşeli şi că "la vie en rose" e doar în cântece. Dar sper să nu-mi mai fie ruşine de fiecare dată deschide preşedintele gura. 

Să fie într-un ceas bun!

P.S. Mint. Chiar cer un miracol: să nu ne mai detestăm atât de agresiv, atât de visceral, unii pe alţii. Aici, da, noul preşedinte are o misiune uriaşă după dezastrul lăsat de predecesor...

:)

Despre iubirile fluturilor sau Feeling "hot and smart" on Facebook

Cân' eram eu micăăăăăă, aveam impresia că "miile" sunt iubitele fluturilor.

Aşa înţelesesem eu din cântecul cu "Fluturii, cu miile, zboară pe câmpie"...

 —feeling hot.


P.S. Aş fi pus şi "feeling smart", pentru conformitate, da' nu-mi dădea voie FB să mă simt în două feluri...

Interesant e felul în care am ajuns la acest gând: nicio lo-gi-că WHAT-SO-EVER! Am atins noi culmi ale oboselii, vremea asta îmi rupe capul... am impresia că nu mă salvează decât gravitaţia şi inerţia... Dar cică mâine va fi SOARE!

Autumn Leaves

M-am gândit că poate vreţi să ştiţi ce mai fac zilele astea :)

P.S. Când mi-am făcut lucrarea de licenţă învăţam "cu fetele" şi plângeam după o dragoste pierdută. Când mi-am terminat disertaţia de masterat stăteam în cămin şi am lucrat pe nerăsuflate, într-o viteză groaznică... Nu-mi amintesc ce muzică ascultam...

Doctoratul nu ştiu dacă-l termin înainte să mă sfârşească el pe mine... dar mi l-a dat pe Miles Davis :)

Frunze, foi...

Cele două feţe ale Lunii

Varianta oficială. Neil Armstrong punea piciorul pe Lună pentru prima dată, pe 20 iulie 1969. Apollo 11 devenea unul dintre cele mai răsunătoare succese ale misiunilor spaţiale.

Şi, pentru că nu neglijăm (nicioadată :D) vreo teorie a conspiraţiei, reversul medaliei arată aşa:

Mai multe despre "Moon Hoax", aici.

P.S. Umberto Eco avea undeva un pasaj care-mi pare foarte logic referitor la povestea asta...

El discuta, de fapt, despre raportul Adevăr-Încredere în lumea reală şi în cea ficţională, susţinând că pornim de la o premisă greşită: "Noi credem că în lumea reală trebuie să conteze principiul de Adevăr (Truth), în timp ce în lumile narative trebuie să conteze principiul de Încredere (Trust). Şi totuşi, şi în lumea reală principiul de Încredere e tot atât de important cât şi [sic!] principiul de Adevăr." Astfel, suntem absolut siguri de Adevărul faptului că Scarlett s-a căsătorit cu Rhett, dar în lumea reală suntem nevoiţi să cântărim cu atenţie Încrederea pe care o acordăm surselor noastre, pentru a decide ce e adevărat şi ce nu.

Deci:  "În termeni epistemologici, nu putem fi siguri că americanii au fost pe Lună (...). Să încercăm şi noi să fim sceptici şi puţin paranoici: se poate să se fi întâmplat ca un grup de conspiratori (oameni ai Pentagonului sau ai canalelor de televiziune) să fi organizat o Mare Falsificare. Noi, cu alte cuvinte toţi cei care am urmărit lucrul acesta la TV, am acordat încredere imaginilor care ne vorbeau despre un om pe Lună. Există totuşi un motiv pentru care putem să credem că americanii s-au dus pe Lună: e faptul că ruşii nu au protestat şi n-au denunţat impostura. Ei aveau posibilitatea să controleze, să dovedească că e vorba de o păcăleală, şi aveau toate motivele să o facă, imediat ce ar fi putut. Nu au făcut-o, iar acesta e un bun motiv ca să mă încred în ei. Deci americanii au fost pe Lună. Dar vedeţi cum hotărârea că ceva e adevărat sau fals în lumea reală presupune multe decizii, destul de dificile, în ce priveşte gradul de încredere pe care eu îl conced comunităţii [...]."

(Şase plimbări prin pădurea narativă)

    

Amintiri din Drumul Taberei :)

Anul trecut pe vremea asta, îmi strângeam bagajele şi mă mutam. Din nou. Fusese o perioadă de câteva luni (vreo 8) în care locuisem în zona Bld. Timişoara, într-un apartament foarte drăguţ, aflat într-un bloc atât de bine poziţionat, încât niciun zgomot al aglomeraţiei bucureştene nu ajungea până în casă. A fost foarte fain, o vreme de care îmi voi aminti mereu cu plăcere.

P.S. Aici a stat Sor'mea câteva zile, înainte să vină Patrick la noi :)
P.P.S. Am găsit şi câteva poze rătăcite... Datarea de pe unele dintre ele e greşită (cred că setasem aiurea aparatul) - era martie 2013.

The Gods Have Spoken

Astăzi am avut o zi grozavă. După o noapte groaznică, tot chinuită de insomnie, de gânduri răvăşite şi de nelinişte. M-am trezit obosită, dar resemnată - ştiu de mult că, dacă opun mai puţină rezistenţă, răul trece mai repede. Aveam cursuri la prima oră, n-aveam timp să analizez prea multe...

Ce a urmat, cu greu poate fi descris în cuvinte :)) Cei care mă cunosc de mai multă vreme ştiu cum e cu "azi în trafic", însă astăzi mi-a fost ab-so-lut im-po-si-bil să ascult şi altceva decât declaraţii de dragoste! :)) A fost o conspiraţie, vă zic! Am căutat cu încăpăţânare ceva mai agresiv. Fără niciun rezultat!

Nu le-am reţinut pe toate, dar la început a fost Bon Jovi. A început în momentul în care plecam din faţa blocului şi s-a terminat în secunda în care am parcat în curtea şcolii şi am scos cheile din contact! :)) Nu-mi aduc aminte să mi se mai fi întâmplat aşa ceva. Am rememorat concertul, m-am conectat la ritm, la vorbe, am lălăit în falset şi s-a dus toată oboseala.

Iar restul zilei a fost aproape magic. :) După cursuri, am avut destule de alergat şi de rezolvat, dar parcă nici n-aş fi plătit o grămadă de facturi, şi nici n-aş fi cheltuit o grămăzie de bani :)) Când l-am auzit şi pe Freddie :)) cu dedicaţia pe care mi-au făcut-o băieţii când am împlinit 18 ani!!! :))

Aproape că aş paria că astăzi, deşi fugărind printre oameni, am fost, cumva, în alt loc. Unde mi-a fost bine. Linişte. Şi muzică. De dragoste :)

Hmmmm: "Some people never go crazy. What truly horrible lives they must lead." (Charles Bukowski)

De Dragobete :))

Astă-noapte am visat frumos. Era de Dragobete. Cu flori, cu declaraţii de iubire (el), cu lacrimi de fericire (eu)... the works!

Nu mi-am adus aminte imediat cum m-am trezit - ca de obicei. Dar după ce mi-am amintit, am avut o revelaţie...

Acum doi ani, de Dragobete l-am văzut ultima oară pe A. Acum un an, de Dragobete l-am văzut ultima oară pe C.

Deci... "sărbătoarea iubirii" my a..! La mine, Dragobete e "curăţenia de primăvară"! :))

4 ani de Facebook

De fapt, Facebook are 10. Eu am 4 :)

Surpriza lor pentru noi a fost faină şi emoţionantă. Am avut o săptămână (aproape) groaznică, dar aici am zâmbit.

P.S. Ştiu că numai eu mă pot vedea (aşa, ca în viaţă, nu?), dar sper să pot accesa şi mai târziu linkul ăsta. Spre păstrare şi amintire :)

Update: Saaaau am reuşit să-l salvez? Sunt din ce în ce mai "tehnologică", se vede? :))

Post by Iulia Musat.

Mariah Carey "Merry Christmas" (1994)

Anul acesta am uitat... Am uitat obiceiul celor 7 zile cu cântece de Crăciun de pe blog. A fost o săptămână grea şi au apărut ceva elemente noi care mi-au distras atenţia. Mai puneţi la socoteală şi mutatul relativ recent, care mi-a cerut o perioadă de acomodare mai lungă decât anticipasem. Şi faptul că luasem o pauză prelungită pe blog. Şi sfârşitul - epuizant - de semestru. Şi ce mai vreţi voi să puneţi la socoteală :)

Am găsit pe YouTube albumul pe melodiile căruia mi-am împodobit, ani şi ani de zile în tinereţe, bradul :))
Enjoy!

Despre credibilitate

De câteva ori în viaţă mi s-a întâmplat să mă orientez după săgeţile domnului Băsescu. Cea mai importantă (privind retrospectiv) dintre circumstanţe se referă la conflictul cu Tăriceanu - pe care l-am detestat pentru că n-a vrut să mărească salariile cu 50% ("dom'le, ziceam, preşedintele a promulgat legea, ne-a asigurat că există banii ăştia!"). Ce să vezi, nu existau. Tăriceanu şi-a dat demisia şi apoi, în timp, am înţeles că la Palatul Victoria nu va mai veni, pentru muuultă vreme, alt om care să-i opună rezistenţă lui Traian Băsescu.

Da, ştiu, sunt dezinformată şi manipulată, iar măreţia acestui om mă striveşte şi-mi depăşeşte puterea de înţelegere. Dar trebuie să-mi acordaţi circumstanţe atenuante, căci acesta este rezultatul unei lecţii importante: de atunci sunt mult mai atentă la ce spun oamenii pe care îi demonizează întâiul mediator al ţării. Iar dacă s-o întâmpla vreodată ca el să aibă dreptate... a mea să fie vina. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Dar încrederea mea în oamenii şi în sursele ce repetă ca banda stricată aluziile Domniei Sale scade lejer spre zero.

P.S. Spun asta pentru că mă aştept la nişte bombe mediatice grozave în timpul ce va urma. Şi întrucât la "şezătoarea" de după suspendare (dacă aia a fost conferinţă de presă...) nici nu l-a pomenit pe Antonescu, suspectez că Ponta urmează să o încaseze grav :))

Mihai

A trecut o viaţă de om...