În ţara asta, când doi proşti se apucă să zică/facă ceva, alţi doi proşti se străduiesc să argumenteze că proştii ăilalţi îs proşti de nu mai pot, şi că degeaba se apucă, pentru că alta e soluţia. ÎNTOTDEAUNA ALTA e soluţia. Eventual una care oricum nu poate fi pusă în practică, că (sic!) oricum nu se poate şi că oricum ce sens are? Că doară tot acolo!
Şi între timp, am ajuns să ne facem proşti unii pe alţii şi să ne lăsăm încălecaţi ca vitele.
Şi între timp, am ajuns să ne facem proşti unii pe alţii şi să ne lăsăm încălecaţi ca vitele.
Orice formă de protest - fie şi neargumentată, că poate nu reuşesc să-mi validez cerebral furia - e mai bună decât statul în genunchi raţional.
