Când Alzheimerul bate la uşă, eu dăşchid (II)

Astăzi dimineaţă am plecat de acasă la ora 8. Cafea fără efect - mama ei! -, maşină scoasă din nămeţi - mama ei! -, înjurături fără adresă precisă - mama lor! Între două alergături... stai, au fost mai multe... parcă vreo 5... sau 6. În fine.

Astăzi mi-am făcut cumpărăturile. Pe la prânz, între două sau trei lucruri mai importante. Printre multe alte lucruri. Şi le-am pus în portbagaj. La Bumblebee, ştiţi. De unde am uitat să le iau. Acum o oră, când am ajuns acasă. Afară sunt 0 (zero, nu o!) grade, iar eu tocmai m-am spălat pe cap. De tot. Mi-am spălat şi "crierii", se pare. Aşa că nu mai pot coborî să le iau.

Aud?