Când Alzheimerul bate la uşă, eu dăşchid (III)

Şi, desigur, aia de ieri a fost nimica. Pe sistemul "întotdeauna pot mai mult", azi am cumpărat bilete la teatru - cadou pentru o amică - şi le-am pierdut... Mă rog, erau în format electronic, aşa că le mai printez o dată... Dar dacă le-a găsit careva... SĂ SĂ ŞTIE CĂ SUNT MAESTRĂ LA BLESTEME STRĂMOŞEŞTI. Şi oricum, o să ajung prima la teatru, că o să dorm acolo de cu-o seară înainte!

P.S. E clar, am intrat în anul morţii :))

Când Alzheimerul bate la uşă, eu dăşchid (II)

Astăzi dimineaţă am plecat de acasă la ora 8. Cafea fără efect - mama ei! -, maşină scoasă din nămeţi - mama ei! -, înjurături fără adresă precisă - mama lor! Între două alergături... stai, au fost mai multe... parcă vreo 5... sau 6. În fine.

Astăzi mi-am făcut cumpărăturile. Pe la prânz, între două sau trei lucruri mai importante. Printre multe alte lucruri. Şi le-am pus în portbagaj. La Bumblebee, ştiţi. De unde am uitat să le iau. Acum o oră, când am ajuns acasă. Afară sunt 0 (zero, nu o!) grade, iar eu tocmai m-am spălat pe cap. De tot. Mi-am spălat şi "crierii", se pare. Aşa că nu mai pot coborî să le iau.

Aud?

Una mare sau patru mai mici

Astăzi am trăit o experienţă interesantă în viaţa mea de profesor: am discutat la o clasă a XI-a despre fixarea următorului test de verificare şi le-am propus o perioadă de lucru mai lungă, pe tema "Romantismului românesc", care să se încheie cu o lucrare complexă. Când am tras linie, materialele pentru evaluare se cam adunau: parte teoretică amplă, cu trăsături şi reprezentanţi, un text narativ - nuvelă istorică şi caracterizare de personaj, trei texte eminesciene foarte complexe.

Iar ei, tot stând şi socotind, au ajuns la concluzia (jur că n-am fost eu cu ideea!) că mai bine fixăm termen de predare a materialelor + test pentru şi după fiecare operă în parte. Că altfel... ştiu ei că o să le lase nerezolvate, au să se adune şi o să fie rău de ei. Sunt sigură că nimeni n-a sărit într-un picior de fericire, dar verdictul a fost (aproape) unanim şi nicio voce nu s-a opus (notabil)... Chiar n-am simţit obiecţiile obişnuite, cele care apar invariabil în astfel de situaţii...

P.S. V-am mai spus că uneori îmi place să fiu profesor? :)
        Eh, au crescut şi ăştia... Azi am fost mândră de ei :)

VinSanto Boutari

Am cumpărat o sticlă, astă-vară. Recomand. Dacă ajungeţi vreodată în Santorini, neapărat să încercaţi vinul locului :)

Ana Blandiana "Oul"

Ţi-aduci aminte cât de bine
Era în oul de pe ape
Unde eram zidiţi de-a pururi
Făptură singură, deplină
În care universu-ncape
Şi-şi este suficientă sieşi,
Plutind lumină în lumină?

Ţi-aduci aminte cum pluteam?
Iubire fără dor de nimeni
Şi, oglindindu-se pe sine,
Izvorul fericit şi mut -
Durerea nu se născocise,
Singurătatea era plină,
Cuvântul nu era născut.

Cine-a greşit şi până când?
Oul perfect, tăiat în două,
S-a rupt în cer şi în pământ
Însingurând deodată-o lume -
Ţi-aduci aminte cât de nouă? -
Iar lama străbătu prin mijloc,
Reinventându-ne pe rând.

Ţi-aduci aminte despărţirea
Celulelor de ele înseşi
Şi spaima sângelui voind
Să curgă într-un singur trup?
Pământul se-ntindea prin arbori
Şi cerul se-ncleşta în crengi,
Să nu se vadă, goală, rana
Pe locul căreia s-au rupt. 

Ţi-aduci aminte ce risipă
De sentimente şi de vorbe,
De animale şi de plante
Curgând spre-acelaşi ţărm pierdut
Şi aşteptând sfârşitul lumii
Din care, poate, se va naşte
Un ou perfect plutind pe ape
În liniştea dintru-nceput.

Lucruri bune

Cel mai frumos lucru din lume: fereastra mea, dincolo de care ninge o ninsoare :)

Concertul de Anul Nou 2013 al Filarmonicii din Viena

Presupun că cei care mă citesc mai de mult cunosc deja marotele :)) Programul complet e aici, iar loteria pentru anul următor e aici. Preferatele mele din programul de anul acesta sunt alese pentru a ilustra trei lucruri diferite :)

Amintiri din copilărie: mai ţineţi minte desenele animate care foloseau piesa asta?


Dansul şi costumele (neobişnuit de) colorate şi încântătoare.


Glumele orchestrei :))