"Legenda noastră" de Lucian Blaga

În seara aceea, cu grave tumulturi în urmă,

ceva se schimbase nespus,
aci-n pământeana epocă, de neguri şi humă,
şi-n megieşe lunare ţinuturi, de sus.
Dobândise tărâmul carate
pe niciun cântar încercate.

De argint se făcură, o, treptele, frunţile -
martore pure izvoadelor din univers.
Iar noi ne ghiceam izbăviţi din penumbre,
ca două făpturi de mătase în mers.

În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească,
silirăm luna - şi alte vreo câteva astre
în jurul inimilor noastre
să se-nvârtească.

Corectez teze :)