Friday, March 30, 2012

Jurnal de doc. Ziua 49-50-51-52-53-54-55-56-57-58-59

Bun. Am mai terminat (mă rog, una dintre lucrări mai trebuie gâdilată... dar azi era deadline-ul pentru înscriere, aşa că le-am înscris) două materiale (părţi ale tezei) pentru o conferinţa din mai. Deci una bucată conferinţă, cu posibilitatea de a susţine două materiale, adică o ocazie ce nu era de ratat. Vom vedea ce aprobări primesc.

În plus, a mai apărut o ocazie de publicare, la o conferinţă de la Galaţi, la sfârşitul lui mai. Am ceva dubii legate de rezultat, şi cred că am deja suficient material susţinut şi publicat, dar... mai am suficient timp să rezolv şi asta, dacă mă adun de prin asteniile care mă scot din sănătate. Slavă cerului că sunt în concediu!!!

Lucrarea merge minunat, dar stagnează cu desăvârşire :)) Glumesc. O scot la capăt, chiar să ştiu că ăsta e ultimul lucru pe care îl fac! Prea mi-a mâncat ficaţii! Ceea ce vă doresc şi vouă, că doar n-oi ţine - egoistic - doar pentru mine aşa trebuşoară!


Tuesday, March 27, 2012

Primul copăcel înflorit 2012 şi Tom Waits

L-AM VĂZUUUUUUUUUUUUUUUT! Am martori, l-a văzut şi Bumblebee, pentru că ne întorceam de la service. Era pe strada Ceaikovski, cum vii dinspre Barbu Văcărescu spre Calea Floreasca, pe dreapta. O minunăţie cu flori albe, mari, cerate, crescute pe crengi golaşe, de care încă nu s-a agăţat verdeaţa. A durat cât o bătaie din pleoape, dar am apucat să strig şi am început să râd! :))

Aş fi vrut să opresc, însă am întârziat o fracţiune de secundă, apoi frânele (noi şi prea elastice) ale maşinetei m-au dus prea departe, deja zburase momentul, trecuse minuta... Bumblebee a zis să ne întoarcem, dar m-am gândit că e mai bine să rămână aşa, o mijire de lumină într-un colţ de ochi, o străfulgerare de fericire într-un colţ de inimă, o amintire de primăvară într-un colţ de viaţă. Şi l-am lăsat în pace :)





Sunday, March 25, 2012

Lucian Blaga "Focuri de primăvară"

Îngânând prin văi tăria 
sună ramul, sună glia.
Focuri ard, albastre ruguri.
Pomii simt dureri de muguri.


Prinşi de duhul înverzirii
prin grădini ne-nsufleţim.
Pe măsura-naltă-a firii 
gândul ni-l dezmărginim.


Ce-am uitat, aprindem iară. 
Sub veşminte ne ghicim. 
Căutăm în primăvară 
un tărâm ce-l bănuim.


Căutăm pământul unde 
mitic să ne-alcătuim, 
ochi ca oameni să deschidem, 
dar ca pomii să-nflorim.


:)

P.S. Acum două nopţi am visat că mă bătea un bărbat. Nu-l cunosc, nu l-am văzut în viaţa mea, dar în vis îmi era soţ şi considera că are dreptul ăsta. Eram prăbuşită într-un colţ de vis şi plângeam. Am căutat şi, bineînţeles, explicaţiile se bat cap în cap. Aşa că le-am ales pe cele care mi-au convenit :)) Cică plânsul în vis înseamnă bucurie, bogăţie, şi e de bine cu bătaia: "după boală vine sănătate" :))

Apoi am avut o zi plină, cu motoarele turate la maximum, care s-a încheiat foarte târziu, cu o prăbuşire în sine şi într-un somn fără vise. N-am mai deschis televizor, n-am mai citit presa, n-am aflat de schimbarea orei... Azi-dimineaţă era să fac atac de cord când mi-am dat seama că MI-AU FURAT O ORĂ!!! :)) Nu ştiu cine, dar sper să le stea-n gât... Însă, în timp ce mă înghesuiam să fac toate, să ies pe uşă şi să ajung unde eram aşteptată, m-a lovit: ieri mi-a fost groaznic de cald de cald! Groaznic! De cald. Deci... a venit vremea pândei de copac înflorit! :)) Nimic altceva nu mai contează!

Poate doar Blaga :)


Friday, March 23, 2012

Les Brioches

Mor după ele!


Pe internet (cu ambalaje diferite), vă arăt aici - mai scump şi aici - mai ieftin. De găsit, găsiţi la Mega Image Domenii, cu vreo 11 lei.

UPDATE Le-au făcut vreo 14, că dacă tot se cumpără...


Monday, March 19, 2012

Jurnal de doc. Ziua 41-42-43-44-45-46-47-48

Citim, citim şi iar citim, când nu muncim, muncim şi iar muncim. Bine, recunosc - ne mai şi gândim, gândim şi iar gândim :)) Dar pe asta trebuia să v-o spun:

     Caragiale n-a existat. A existat numai o ţară frumoasă şi tristă în care mai toţi oamenii erau condamnaţi la crâşmă pe viaţă. Cu halbe de bere legate la-ncheietura mâinii în lanţuri. De zăngăneau cârciumile la fiecare sorbitură. A existat un fel de rai ponosit în pomii căruia creşteau gheare şi gâturi de găină şi mai ales picioare şi capete de porci. Dar femeile acelui loc îşi îmbiau degeaba bărbaţii să guste din ele. Căci oricât au muşcat ei de pofticioşi n-au reuşit să cadă de tot din raiul acela.
     Dar mai ales a existat o baladă numită „Mioriţa", care sintetiza spiritualitatea acelui popor. În ea fiind vorba despre doi ciobani care-l omoară pe al treilea fiindcă era mai bogat. Acesta din urmă avea şi-o mioară năzdrăvană pe care o iubea foarte mult şi cu care vorbea şi se-nţelegea de minune, ea fiind simbolul legăturii lui puternice cu natura. Şi toată lumea din acea ţară se-ntreba în ascuns: ce-o fi făcut săraca mioară după moartea stăpânului ei cel drag? Dar nimeni n-avea puterea să-şi spună-n faţă adevărul adevărat. Şi anume că la trei zile după omor oaia s-a dus la ciobanii criminali şi le-a spus: "Mangafaua mea, cel mai sacru amor, m-a tradus cu o mândră crăiasă, a lumii mireasă. Sunt singură şi ambetată, de trei zile-ncoace iarba nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace. Sunt foarte rău bolnavă. Veniţi să-i tragem un chef”.
     Nu, Caragiale n-a existat. Au existat nişte cimitire desfundate, săpate cu buldozerul. Ca să vină copilaşii de clasa-ntâi şi să caligrafieze, să scrijelească cu un cuţitaş pe toate ţestele scheletelor: MADE IN ROMANIA. Ca să fie morţii noştri cei dintâi, ăi mai prima din toţi, volintiri acolo la-nviere, la Judecata din Urmă. Şi-a mai existat un băieţel de vreo 6-7 ani, numai în chiloţi - l-am văzut eu cu ochii mei - care adormise cerşind, cu mâna-ntinsă, în staţia de metrou şi oamenii îi puneau mai departe în palmă şi el se trezea fericit de cât primise în vis... Şi-au mai existat şi nişte mame care-şi alăptau cu greu copiii, de la colţul ochilor, cu lacrimă, nu de la ţâţă, cu lapte...
     Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume şi pentru ca oamenii aceia să poată hohoti în voie de toate acestea - li s-a spus simplu: Caragiale...

Pentru cine nu şi-a dat seama, textul este unul parodic, în oglindă, plecând de la celebrul Trebuiau să poarte un nume al lui Sorescu. Este semnat de Cristian Popescu şi l-am găsit în Eminescu. Negocierea unei imagini de Iulian Costache.

Să dăm canonului ce-i al canonului, zic. Ăştia suntem, iar "coafura" Caragiale rezistă :)


Saturday, March 17, 2012

Prietenilor mei :)




Dac-aş fi un pic irlandez, de Saint Patrick's Day :)

.............................................................................

Eh! Şi dacă nu-s: Hai noroc!




Sunday, March 11, 2012

Jurnal de doc. Ziua 33-34-35-36-37-38-39-40

Da, recunosc: de când am aflat că termenul de predare e septembrie, am mai slăbit un pic ritmul. Citesc şi lucrez, dar fără să fac eforturi peste măsură. Poate şi pentru că sunt p-r-a-f din cauza asteniei! Abia mă ridic singură de jos :)) VREAU VARĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂ!!!

Dar lucrez. Astăzi era ultima zi pentru expedierea articolului ce ar trebui să apară în volumul colectiv, şi tocmai am rezolvat şi cu asta. L-am citit şi răscitit... şi parcă tot am emoţii să nu-mi fi scăpat ceva, vreo greşeală de doi bani... Dar nu mai puteam amâna. Deci... iacta alea est!

Mai am un proiect, însă cam incert. S-ar putea să muncesc degeaba, adică fără să obţin publicarea. Motiv pentru care o să mă concentrez pe lucrare, şi o să încerc să folosesc vreun capitol al ei. Dacă nu iese cum intenţionez, măcar să fie un efort direcţionat spre varianta finală a tezei.

Wednesday, March 7, 2012

(A)polimeri

Lecţie în manualul de clasa a V-a. Despre elementele de prozodie (strofă, vers, măsură) şi despre poezii care nu respectă reguli stricte din acest punct de vedere. Chiar despre caligrame. Ea explică felul în care forma şi sensul se leagă, povesteşte un pic despre Apollinaire... se dă de ceasul morţii. Se resemnează, pentru că nu pare să o asculte nimeni, şi trece la altceva.

10 minute mai târziu. Un copil lingând o linguriţă de cioco:
--- ... Şiiiiii... omul ăla mai trăieşte?
--- Care om? întreabă Ea, puţin confuză, fără să priceapă în ce film e.
--- Apolimer.

:)


Saturday, March 3, 2012

Jurnal de doc. Ziua 31-32

V-am zis ce-am făcut ieri (ziua 31). În plus - asta am uitat să vă spun - am aflat că termenul de predare a lucrării şi depunere a dosarului este 30 SEPTEMBRIE!!! Şi există şi posibilitatea să prelungesc termenul ăsta, dacă doresc!

Io zic că termin doctoratul ăsta, totuşi :D :D :D

Azi, la mine pe birou, în calendarul cu citate: "Nu te grăbi, nu-ţi face griji. Eşti aici doar pentru o scurtă vizită. Aşa că opreşte-te şi bucură-te de parfumul florilor." (Walter C. Hagen)

:)

P.S. Nu cred că se referă, totuşi, la opritul din redactarea lucrării... :)) Deci... câteva zile până la următorul deadline.


Friday, March 2, 2012

Gîgă la conferinţă

Buuuuuuuuun. Se trezeşte Gîgă dis-de-dimineaţă, tot numa' gânduri şi emoţii, pentru că se ducea la conferinţă. Unde trebuia să susţină neşte lucruri, neşte chestii, care nu prea îi ieşiseră şi... S-ar fi vrut pe altă planetă. Una mai aproape de Soare, eventual, că prea e zăpadă şi frig aici. Încropise, totuşi, un material, ideea era bună, da' n-ar fi stricat să fie cine s-o şi spună mai bine decât el - mama lui de doctorat, că de şcoală ne arde nouă acuma, Gîgă! mai ales că nu ne mai aduce niciun beneficiu...

Înghite în sec la două-trei secunde, se învârte prin casă doar-doar l-o suna cineva să-i spună că nu mai e necesar, că lumea se poate lipsi de prostiile lui şi să stea liniştit pe cuptor, că - oricum - fiecare participant la conferinţă ştie că lui îi e rău şi nu trebuie să facă pe viteazul. Aş, telefonul o fi defect! Îl verifică, are ton, e în reţea, se aude bine, dar nu ce vrea el să audă. Gîgă e praf de nervi, ar vrea să fie şobolan, sau măcar vreo gaură de şarpe... mama lui de doctorat, cui i-o mai trebui!

Gîgă decide instant (ca supa) că mai face unul, imediat după ce îl termină pe ăsta, deci trebuie să-şi găsească o temă, urgent, orice... numai să nu se gândească la conferinţa spre care pleacă acum. Drumul cu metroul e un coşmar, toată lumea din oraş e sub pământ şi încearcă cu sprijinul Forţei negre să-l împiedice pe Gîgă să ajungă... unde trebuie să ajungă, nici el nu mai ştie unde, acu' se sufocă, acu' se hiperventilează, ar rămâne în metrou să se ducă la altă staţie, pe alt drum, în altă parte, mama lui de doctorat...

La Decathlon, de exemplu: pare un moment bun să-şi ia cizme de echitaţie. Se răzgândeşte - de vreo sută de ori, rămâne lipit de bara de metrou, parcă şi un dans la bară i se pare mai la-ndemână acum, dar Gîgă se repliază, se adună singur de jos, strânge din pumni şi scutură nărăvaş din cap. Se trezeşte, nu ştie cum, în sala de conferinţe, îşi anunţă prezenţa, salută rigid câţiva cunoscuţi şi îşi concentrează toată atenţia asupra vorbitorilor. Mama lui de doctorat...

Gîgă ascultă neclintit, se mai relaxează, oamenii au subiecte frumoase, au emoţii, se vede, dar pot citi de pe foi, nimeni nu sare să-i mănânce, totul pare foarte calm, relaxat, civilizat chiar, ideile se plimbă prin aer suave, mişcătoare, cuceritoare, interesante, cuvintele îl captivează, le aude cum sună armonios şi surâzător, unele după altele, elegant, în engleză, în franceză... Cum? În engleză, în franceză? În engleză, în franceză. El pricepe ce se zice, râde la glume, face conexiuni... dar brusc înţelege: nu se vorbeşte româneşte! Deloc!

Gîgă nu e prost, într-adevăr nu stă prea bine la conversaţie, da' ştie să citească şi în franceză, şi în engleză, şi în italiană chiar. Numa' să aibă după ce citi!!! Şi-ar da o mână pentru un Flaubert, un Shakespeare sau un Dante, însă materialul lui e în româneşte, iar de tradus pe loc şi de improvizat e IMPOSIBIL!!! Gîgă mai speră într-o minune, cheamă pronia cerească, face-n cap mătănii şi harachiri, nu mai ştie nicio boabă din nicio limbă a pământului, îi paralizează şi creierul şi sinapsa, şi gâtul şi osul frunţii... şi îi vine rândul!

........................................................................................................................

Gîgă se scuză pentru improvizaţie şi anunţă că prezentarea va fi scurtă şi ineficientă (verifică în minte mailul de confirmare, zicea clar "limbile conferinţei vor fi româna, franceza, engleza, italiana"), se concentrează, îmbălmăjeşte vreo cinci-zece minute, molfăie vorbele, le amestecă, le poceşte, le ia de la capăt. Culmea e că lumea înţelege, dar lui i se pare aşa un dezastru de infern, încât uită unde rămâne, se blochează, se uită milog la moderator, care zâmbeşte şi spune suav "It's OK" dar citeşte - probabil - în ochii lui Gîgă apocalipsa...

I se permite să completeze informaţia în româneşte, cu scuzele de rigoare pentru cele două persoane din sală  care nu ştiu limba oii de Gîgă, după care acesta se retrage cu coada între picioare. Iar următoarea vorbitoare precizează de la început că materialul pe care l-a pregătit este redactat în româneşte şi aşa îl va citi. Gîgă e enervat la culme - putea să facă şi el la fel! Dar discuţiile de la sfârşitul sesiunii aduc o surpriză: lumea îl bagă în seamă, subliniază că e foarte interesantă ideea lui şi îi adresează întrebări.

P.S. Lecţiile lui Gîgă:
     1. NU fugiţi niciodată de examene şi de verificări cu public! Eu n-am ratat nicio oportunitate de felul ăsta, însă la conferinţe n-am fost, deşi materiale am mai trimis. O să vă povestesc într-o zi, poate, de ce...
     2. NU mergeţi la conferinţă fără un material clar, concis, la obiect şi într-o limbă de circulaţie internaţională - INDIFERENT ce se precizează în prezentarea conferinţei.
     3. NU acceptaţi în ruptul capului să susţineţi materialul în altă limbă decât cea în care este redactat, decât dacă stăpâniţi foarte bine limba în care improvizaţi; nu e vina voastră că organizatorii nu au asigurat interpreţi, deşi nu toţi participanţii vorbesc aceeaşi limbă.

Dacă-i mai vine vreo idee lui Gîgă, vă transmit. Până atunci, a-tuta-lior, monşer!

Thursday, March 1, 2012

Jurnal de doc. Ziua 26-27-28-29-30

Lucrurile merg aşa şi-aşa. Adică s-ar putea mai bine.

Am rezolvat cu o conferinţă la Galaţi; încă n-am certitudinea publicării (adică până nu văd, nu cred), dar măcar am terminat cu ea. Mâine urmează o conferinţă de TL la Bucureşti, unde am un spaţiu de prezentare. Am un pic  emoţii, pentru că sunt precisă :)) că or să mă facă praf :))

Vă ţin la curent. Voi ţineţi pumnii!


Mărţişor




P.S. În amintirea vremurilor când fetele dăruiau mărţişoare.


Labels

advertising (16) Asia (2) Atena (1) Austria (7) avioane (8) balet (1) banc (6) BlueMoon (39) Bucureşti (32) Bumblebee (8) călătorii (27) cartea-de-pe-luna (14) Cehia (3) Christmas (34) circ (4) Citatepedia (2) concert (34) concurs (4) Constanța (1) contra-curentului (71) Corfu (2) Creta (2) dans (11) de-altii (16) dieta (1) dinozauri (1) dinVis (9) doctorat (42) documentar (19) dragoste (8) drinks (4) etnii (14) Europa (19) Facebook (18) filme (39) finanțe (1) flori (6) flybaboo-paravion (3) Franţa (1) friends (31) funninesses (38) gând (58) Germania (1) Google (16) Grecia (11) home (6) iarna (30) inceputuri (37) Irlanda (3) Israel (1) Istanbul (4) Italia (8) julls' kitchen (14) keywords (20) leapsa (2) lecturi (49) Londra (1) lookback (42) masini (10) meeting-people (8) metanoia (3) MirceaBadea (7) moft (10) Monaco (1) music (122) Netherlands (1) NewYear (14) Nisa (1) P&R (1) Palestina (1) perfume (3) photos (92) pictura (3) politics (35) Polonia (1) Portugalia (2) primavara (29) Romania (77) Rusia (1) Salonic (1) Santorini (3) sea (3) She (134) SMURD (2) Sofi (1) Spania (2) sport (3) StarStuff (8) SUA (1) super-stitii (7) teaching (54) teatru (14) thankyou (52) Thassos (3) toamna (15) Turcia (4) Twitter (2) Ungaria (2) vara (10) verba (3) video (1) worldwelivein (49) Ziua Nationala (9)