Monday, January 30, 2012

Marin Sorescu "Am zărit lumina"

Am zărit lumină pe pământ
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.


Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?


Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.


Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.


Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.


O cafea neagră voi servi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.



Sunday, January 22, 2012

Ianuarie 2012. România în imagini şi articole.

(ÎNCĂ) CIORNĂ 

Mai am poze de pus, sloganuri de precizat, surse pe care le-am găsit (nenumărate, pentru că am citit în draci zilele astea, puncte de vedere cât mai multe şi mai diverse), însă trece vremea şi m-am gândit că - poate - ar trebui să-l public aşa, în lucru şi completat în permanenţă.  


Marţi, 10 ianuarie 2012
Demisia lui Raed Arafat. Mediafax.

Miercuri, 11 ianuarie 2011
"SMURD nu a fost creat de un om". Mediafax.

Joi, 12 ianuarie 2012
Protest la Tg.Mureş. Mediafax.

Vineri, 13 ianuarie 2012
Chemare la protest în Bucureşti. Ora la care oamenii vor începe să se adune în piaţă va rămâne aceeaşi, în fiecare zi, pe tot parcursul revoltei. Mediafax.
Raed Arafat roagă oamenii să nu iasă în stradă. (Este unul dintre motivele pentru care eu nu am ieşit, iniţial.) Mediafax. Gândul.
Primele amenzi. Mediafax.
Preşedintele"cere" [sic!] retragerea proiectului de lege. Mediafax.
Ministrul se conformează. Mediafax.
Bucureştiul se încăpăţânează, totuşi, şi stă la Cotroceni până la miezul nopţii. Mediafax. Fotografii.

Sâmbătă, 14 ianuarie 2012
Proteste peste tot în ţară şi deja au altă conotaţie.
Ziua 2 în Bucureşti se termină cu bătaie. Da, ştiu că au fost provocaţi... însă am fost ab-so-lut şocată de intervenţia Jandarmeriei. Mediafax. Fotografii. Opinii.
Am hotărât pe loc să ies în piaţă a doua zi.

Duminică, 15 ianuarie 2012
Ziua 3 în Bucureşti. Am stat în Piaţă 5 ore, cu un volum de Eminescu în buzunar (drept de adunare conform art. 3 al legii 60/1991). Neamurile au primit asigurări că totul e în regulă în Piaţă şi m-au văzut aici. A fost in-cre-di-bil! Nu sunt sigură că pot să explic, iar cine nu a fost acolo oricum nu poate înţelege :) Dar acesta a fost, de departe, unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le-am trăit în ultima vreme. (Chiar m-ar putea convinge să mă mai gândesc dacă plec sau nu din ţară...) Românii au protestat frumos, şi-au strigat supărarea, dezamăgirea, furia care îi sufoca în urma dispreţului înghiţit. Când a început să se modifice dinamica grupului în care eram, am avut o presimţire; apoi au început să zboare sticlele Molotov şi am plecat... Am alergat într-un suflet acasă şi m-am lipit de televizor. A fost un coşmar! Despre persoanele acestea violente circulă o sumedenii de poveşti şi presupuneri. În cel mai cunoscut spirit dâmboviţean, tot românul e deţinătorul adevărului absolut. GândulMediafaxVictimeDistrugeriFotografii.

Mi-am promis să trec prin Piaţă cu fiecare ocazie pe care o am: câte o oră, câte două, câte mai puţin.


Luni, 16 ianuarie 2012
Ziua 4 în Bucureşti. Controale serioase la intrările în Piaţă. Protest paşnic şi prima ninsoare cu fulgi cât scamele (noroc că n-a durat). Mediafax.
Şi în ţară. Mediafax.
Despre ziua anterioară (ca şi despre incidentele din celelalte zile), Jandarmeria a bâlbâit moale şi stupid numere. Unii îi laudă că-i apără pe cetăţenii paşnici, alţii îi acuză de abuzuri. Un lucru este cert: n-avem Educaţie, n-avem Sănătate, dar Jandarmeria bate ca-n filme! Pe cine se nimereşte, că doară n-om avea pretenţia să mai şi aleagă vinovaţii acuma. Presupun, pe baza aceluiaşi tip de gândire, că nici abuzaţii n-au de ce să tacă, însă mă întreb dacă vor avea şi câştig de cauză prin instanţe...
Pentru oamenii adunaţi nu a venit, de nicăieri, nicio declaraţie din partea conducerii ţării. Ni-mic!


Marţi, 17 ianuarie 2012
Ziua 5 în Bucureşti. Doctorul Arafat se întoarce la minister. Mediafax.
Protestele continuă, deşi vreamea s-a răcit foarte tare. Mediafax. Opinii.

Miercuri, 18 ianuarie 2012
Ziua 6 în Bucureşti. Protestele continuă. Fiecare cere ce vrea. Piaţa e superbă, dar neuniformă. Singurul punct comun e "Jos Băsescu!", de zile-n şir şi fără ezitare. Oamenii cer renunţarea la alegerile comasate, în Piaţă de când au început protestele. Curtea Constituţională anunţă azi că amână luarea unei decizii - tocmai pe 25. Presupun că şi-au făcut calcule că lumea n-o să iasă în stradă încă o săptămână. Motivarea deciziei este absolut halucinantă (aproape că bate conferinţele de presă ale Jandarmeriei) şi se referă la impactul financiar... N-ar fi trebuit să fie ceva legat de constituţionalitate? Declaraţiile lui Boc sunt şi mai fistichii: vorbeşte - practic - despre nimic.
Protestele continuă, în ciuda faptului că este groaznic de frig. Fără incidente majore. Igaş de la Interne a vizitat cică Piaţa - când mai rămăseseră vreo trei manifestanţi, probabil, dar nici aşa nu a scăpat de întrebări incomode. Mediafax.
A ieşit şi un posibil imn, de la TAXI. Că tot proclama Despot că n-are-a face revoluţie fără cântece. O fi aşteptând să cânt eu, că la el acasă e cald...

Joi, 19 ianuarie 2012
Ziua 7 în Bucureşti. Protestele continuă în Piaţă. Simultan, are loc şi marşul USL. O parte dintre membri ajung apoi în Piaţă. Probabil cel mai mare număr de participanţi la protest, deşi părerile despre demersul opoziţiei sunt împărţite. Desigur, din nou bătăi de stradă. Am citit şi opinii pro-jandarmiste. Fiecare cu cozonacul lui. Dar nu vreau să trăiesc într-un loc în care aş putea şi eu deveni - din greşeală şi fără nicio legătură, victima unor forţe care nu dau socoteală pentru erori. Singurul lucru care mi-a trecut prin cap în timp ce mă uitam siderată la televizor, a fost: "Spuneţi-le minerilor să nu se mai deranjeze. Jandarmii se descurcă admirabil." Mediafax. Gândul.
Prima ieşire pe sticlă a lui Băsescu n-are absolut nicio legătură cu protestele din ţară. Mika a adunat materialul. Gândul.
În schimb, aflăm că ne răspunde Anonymous.

Vineri, 20 ianuarie 2012
Ziua 8 în Bucureşti. În ciuda tuturor teoriilor despre "confiscarea" Pieţei, protestele la Universitate continuă. Vreme rece şi ploaie. Mediafax.
Au ieşit şi sindicatele din învăţământ. Funeriu e, ca de obicei, din alt film. Udrea sesizează problema, dar o neagă - nu au fost aroganţi, dăcât ni s-a părut.
De pe margine (e.g. de pe net) care mai de care mai miştocar, în cel mai pur stil românesc cu putinţă. Presupun că e mai convenabil să te dai imposibil de entuziasmat, că doară ce-ar putea să iasă din asta, nu? Concluzia zilei: o fi de la mine, da' isteria asta cu "vai, vai, pe cine punem în loc" mie începe să-mi semene a povestea cu drobul de sare. Mai bine să ne uităm la el şi să ne văicărim, zic.

Sâmbătă, 21 ianuarie 2012
Ziua 9 în Bucureşti. Mediafax.
Vreme groaznică! Zloată infectă, frig pătrunzător şi mizerie cumplită pe jos. Într-o pauză scurtă, l-am văzut pe Boc bătut de lapoviţă şi am tresărit, crezând că e în Piaţă. Mă înşelasem: era în vizită de lucru. Gândul. M-am temut sincer că de data asta s-a terminat, din cauza vremii câinoase... Mă înşelasem: "Plouă, ninge, / Noi vom învinge" era noul slogan când am ajuns acolo.
Astăzi s-au împărţit numere de ordine. Cineva s-a gândit la asta, iar oamenii au reacţionat pozitiv: s-au săturat să tot vadă la televizor că-s "vreo 200". Adevărul e că numai cine n-a fost în Piaţă poate crede asta. Nu cred că numărătoarea de la un anumit moment dat le face dreptate, pentru că e o mulţime extrem de mobilă, oamenii vin şi pleacă în permanenţă, fiecare stă cât poate, se duce la treburi şi se întoarce a doua zi. Cel mai interesant moment a fost cel în care am văzut oamenii refuzând să primească bonul de ordine: "Am primit deja", spuneau. Mă întreb dacă le-o fi trecut prin cap să ia vreo două-trei şi pentru cei pe care în mod sigur îi reprezintă... ca să se facă a fi mai mulţi decât sunt...
Noua Dreaptă a trecut prin Piaţă. Gândul. Nu ştiu ce soluţii cred oamenii că trebuie să adopte, dar mie extremismul - de oricare - îmi repugnă definitiv. De-fi-ni-tiv. N-au fost niciodată o soluţie pe termen lung şi nici nu cred că pot fi.

Duminică, 22 ianuarie 2012
Ziua 10 în Bucureşti. Mediafax. Gândul.
Frig. Protestele continuă.

Luni, 23 ianuarie 2012
Ziua 11 în Bucureşti. Protestele continuă.
Scandal uriaş în Parlament.
Demiterea lui Baconschi.
Tânărul locotenent din Piaţă.
Încă sunt în stare de şoc. Completez mai târziu...



Sunday, January 15, 2012

Fără titlu

Eu sper că n-am înţeles bine ce s-a întâmplat în noaptea asta în Bucureşti.


Saturday, January 14, 2012

Despre înjurături

"Tu-i neamu' nevoii" a lui Eminescu n-a prins la românu' de rând, da' "refuza-te-ar SMURDu' când suni la 112" cred că o să intre în folclorul urban şi o să aibă viaţă lungă!


Friday, January 13, 2012

"Reforma" loveşte din nou

Rumeg de câteva zile bune la materialul ăsta şi nu ştiu dacă am ajuns la o concluzie definitivă încă. Mi s-au mai decantat în cap detaliile şi cred că pot să vorbesc fără (prea mult!) nerv despre scandalul cel nou care zguduie societatea românească. (Pentru cine are impresia că nu e niciun scandal şi că cei care reacţionează exagerează: poate găsiţi o altă explicaţie logică despre ce tot caută preşedintele cu telefoane în direct şi declaraţii de presă pe sticlă, că nu-l ştiu să reacţioneze la "nimic" şi prea sună de parcă iar a apărut vreun duşman de clasă ce trebuie stârpit...). Aici intervine, vehement şi incredibil, preşedintele. Acesta este filmul evenimentelor, aşa cum s-au petrecut ele până pe 12 ianuarie a.c. Pentru că toată circul a pornit de la opoziţia lui Arafat la legea lui Vlădescu, aici e ce-a zis unul şi ce-a zis altul.

Aici e ce-a zis domnu' Băsescu despre lege, aici e ce-a zis domnu' Vlădescu despre lege. Mie toate pe care le zic ei mi se par generale, superficiale, deschise oportuniştilor, bazându-se pe iluzia că privaţii vor avea în vedere - pentru că au interese financiare - şi bunăstarea bolnavului. Poate sunt eu tută, da' asta sună suspect de mult a nonsens de manual, pentru că "bunăstarea pacientului" înseamnă mai des "dedicaţie şi conştiinţă" decât "câştig şi bani". [M-am uitat şi pe HotNews, da' nu mă ţin nervii la citate din marele conducător care a ajuns cu demonizarea la Arafat, după ce ne-a luat pe toţi la rând...] În rest, am citit şi eu tot ce mi-a picat sub ochi, că - după moda sfântă românească - toată lumea e cu expertiza şi cu statistica-n gură şi ştie despre ce vorbeşte.

Analizele în care am găsit răspunsuri la o parte dintre nelămuririle mele sunt aici, aici şi aici. Nu au acelaşi ton, nu se suprapun neapărat, iar mie mi se pare că mă lămuresc. Poate nu mă pricep eu, dar şi de "n-am nicio părere, că sunt eu deştept şi nu mă implic" mi s-a luat. La toate astea, trebuie să adaug şi emoţiile mele - blogul meu, regulile mele!

1. Actuala lege a Sănătaţii, atât de hulită acum de Domnia Sa, îi aparţine tot domnului Băsescu, iar atunci când a garantat pentru ea, tocmai era cel mai european şi mai uluitor lucru ce avea să ni se întâmple: tot pentru pacient şi tot fără corupţie. S-a răzgândit - nu mai e. Vrea s-o schimbe (se pare că nu era chiar aşa europeană şi - mai mult - e chiar dezastruoasă), în condiţiile în care nu prea îi intră în atribuţii preşedintelui să iniţieze proiecte de lege şi nici să intervină la televizor ca să le apere, bălăcărindu-i pe alţii. Că pur şi simplu nu e treaba lui - da' ce? ne mai încurcăm acu' de cine ce atribuţii are?

2. Nu mă pricep la sistemul de sănătate, aşa că mă bazez pe oameni avizaţi. Băsescu nu mai e, din punctul meu de vedere -  nici măcar când delirez -, avizat în vreo ceva. Pe de altă parte, FMI precizează în documente oficiale că sistemul de urgenţă este unul dintre puţinele lucruri din ţara asta care funcţionează şi nu are nevoie de reformă. Iar omul care a creat SMURDul, l-a implementat şi l-a făcut puternic, insistă pe acelaşi lucru. Nu mă interesează că legea nu spune explicit că va distruge sistemul de urgenţă (ar fi şi tâmpit să spună, după logica mea!). Dacă Arafat se teme de asta, mie îmi e suficient.

3. Cel mai mult cred că îmi place că Băsescu tot mai vorbeşte despre cum împiedică el furturile în ţara asta, iar unii chiar se uită în gura lui. Şi pretind că alţii - desigur, întotdeauna alţii - sunt prost informaţi. Oameni buni, de pe Lună dacă veneaţi acu' şi tot nu eraţi aşa dilii! Băi, da' cine mama lu' proces-verbal a fost preşedinte până acum în ţara asta??? A devenit Arafat marele hoţ? Păi, de 20 de ani de când munceşte aici, îşi cumpăra Dubaiul, bre logicienii lu' peşte! Îmi spune mie Băsescu că vrea el să mă apere de hoţi, iar eu pun botu'! Poate. Da' nu acu', ci când oi moşteni-o pe bunică-mea, care a suferit de Alzheimer şi s-o dus, Dumnezeu  s-o ierte.

Repet, pentru cine nu ştie să citească: da, sunt de acord că Sănătatea e varză şi trebuie schimbată. Ţipă degeaba Băsescu la mine că sunt proastă şi mă las dezinformată. Eu asta înţeleg. Nu pricep altceva: de ce faci reformă începând prin a-i da afară pe oamenii care se pricep şi şi-au dovedit expertiza de-a lungul timpului? De ce-mi arunci în ochi că Arafat "are interese", când eu aud în fiecare zi SMURDul huind pe străzi, iar tu nu poţi să-mi prezinţi nicio dovadă că omul are conturi ascunse în Elveţia? Chiar să mă las prostită de orice acuzaţie de corupţie aruncată peste oricine? Cum fură toţi în ţara asta de când eşti tu preşedinte, dar îi dai în vileag doar când devin persoane incomode? De ce trebuie să te cred de câte ori strigi "Lupul!"

4. Mie mi s-a luat de "reforme" eterne şi neverificate! Toată lumea civilizată foloseşte programe-pilot ca să vadă unde iese! Numa' noi reformăm cum ni se scoală! Tot aşa au "reformat" şi învăţământul şi acuma aruncă noroi în profesori şi inventează marele bac-fără-copiat ca pe roată. Cu Sănătatea însă e o altă discuţie, că murim toţi. Când un lucru merge, lasă-l să meargă. Şi SMURD-ul merge - e performant, e eficient şi rezolvă cazurile cele mai dificile (nu pe cele mai multe, pe cele mai dificile!). Să privatizeze altceva! Dar eu zic să vă mai gândiţi, şi dacă vreţi să vedeţi sistem de sănătate bazat pe privatizare, uitaţi-vă la SiCKO al lui Michael Moore. De mai multe ori.


5. Şi, în sfârşit, când fac judecăţi de valoare, nu mă uit numai la televizor şi pe bloguri, ci la ce s-a petrecut până acum, că nu trăiesc de ieri în România, să-mi spună Băsescu cine fură şi cine nu! (Că eu m-oi fi cretinizat, să accept că e posibil ca într-o ţară să fure mai mult opoziţia decât puterea.) Şi mai am prostul obicei să mă uit şi la om când trebuie să ţin vreo parte. Că dacă am cap pe umeri, suflu-n piept, coloană-n vertebre şi sânge-n instalaţie, sunt în stare şi să decid şi singură pe cine să cred. Am găsit ieri pe FB şi poate vreţi să vedeţi şi voi un om care vă face mândri că sunteţi români şi nu vă aruncă unii împotriva altora ca pe haite de câini!






P.S. Mi-a plăcut asta: la tv, fostul ministru Nicolăescu povestea o experienţă personală, de când a participat la o simulare organizată de serviciul SMURD, într-unul din satele Mureşului; şi o mulţime de puşti, care urmăreau scena, ţopăiau prin zonă strigând "Arafaţii, arafaţii!" :))

P.P.S. Acum chiar îmi pare rău că n-am scris pe blog şi despre frumosul moment al Regelui Mihai în Parlament. Aveam multe pe cap şi am crezut că o să-mi fie suficiente emoţia şi starea de bine pe care le-am simţit, fără să le mai notez. O să revin asupra momentului aceluia. Pentru că m-am săturat de bulibaşa ăsta care nu ştie decât să ne înjure şi să ne insulte inteligenţa. Există oameni care ştiu să fie români şi altfel. Şi ca să vezi - surpriză! -, Băsescu nu-l înghite pe niciunul din ei!

Update, 13 ianuarie 2012, 20.30
Şi conform năucitor de adevăratei ziceri româneşti, "s-a supărat ca văcarul pe sat". Am văzut-o şi pe asta. Atâta ciudă pe propriii oameni... Sunt taaaaare curioasă ce va urma!
P.S. Eram în maşină, am ascultat discursul la radio... Cred că e prima dată în viaţa mea când mi-am dat seama că la radio se aude altfel decât la televizor... cu totul altfel!

Update, 14 ianuarie 2012
Poveşti despre doctorul Arafat: aici, aici, aici

Update, 16 februarie 2012
The New York Times, aici

Thursday, January 12, 2012

Experimentul Washington Post, 2007

Acum 5 ani, pe 12 ianuarie 2007, "The Washington Post" făcea un experiment care a stârnit, până azi, o mulţime de reacţii interesante: Joshua Bell (incognito) a cântat muzică clasică, timp de vreo 40 şi ceva de minute, la o oră de vârf, într-o staţie a metroului din Washington. Rezultatul şi concluziile legate de gradul de cultură al rasei umane au fost aproape dezastruoase :)) Unul dintre cei mai talentaţi instrumentişti din lume, interpretând unele dintre cele mai reuşite piese muzicale, cu una dintre cele mai scumpe viori făcute vreodată... n-a avut aproape niciun impact asupra oamenilor, grăbiţi spre locurile de muncă şi absorbiţi de propriile probleme. Aveţi aici detaliile experimentului, iar aici o serie de discuţii ulterioare. Povestea este spectaculoasă şi am tot citit pe net fel şi fel de "luări de cap", despre cât de jalnici suntem şi cum nu ştim să apreciem lucrurile frumoase, cum trece viaţa pe lângă noi şi suntem vai de mama noastră, cum doar copiii pot să aprecieze adevăratele valori - pentru că cei mai receptivi la muzica lui Bell au părut a fi copiii (poate pentru că ei nu se grăbeau la serviciu şi nu aveau nevoie de salariul pe luna aia, zic). Ş.a.m.d.

Eu cred că experimentele concepute pentru a demonstra ceva trebuie să stabilească foarte clar contextul şi premisa. Nu e un secret pentru nicio fiinţă raţională că nu toţi oamenii agreează muzica clasică, iar lucrurile elitiste nu sunt elitiste în mod nejustificat. Bach şi Bell se ascultă în intimitate sau într-o sală de concert. De-asta mie povestea asta mi se pare interesantă, dar nu relevantă, şi în niciun caz tragică. Nu pot să-mi închipui ce-o fi fost în sufletul lui Bell, cum şi-o fi închipuit el că va îmblânzi păgânii cu sunetele viorii lui... înainte de a se demonstra cât de simplist alege uneori creierul uman... Probabil că o lege nescrisă spune că toate se fac în timpul potrivit lor: când trebuie să muncim, muncim (iar călătorii aceia mergeau la lucru, că altfel ar fi fost acasă, dormind tun), când vrem să ne destindem, ascultăm muzica ce ne place - şi nu tuturor ne place la fel. Iar eu iubesc oareşice muzică clasică, însă nu sunt sigură că m-aş fi oprit. :) M-am gândit serios la asta: nu sunt sigură că aş fi fost măcar atentă să văd cine cântă, în cele câteva minute cât aş fi poposit în staţie, şi nu cred că m-aş fi oprit. Asta în condiţiile în care - să fie clar! - eu m-aş mărita cu Joshua Bell şi l-aş lua acasă dacă l-aş prinde :))  

Pentru copiii - mei :) - care citesc postul, am 3 propuneri, în funcţie de gradul lor de "suportabilitate" :))

1. O serenadă a lui Schubert



2. Puţin mai lung, un fragment din "Simfonia spaniolă" a lui Lalo :)




3. Şi ultima parte din singurul concert de vioară al lui Beethoven, probabil cea mai frumoasă - vreodată! - piesă compusă pentru acest instrument.


Este unul dintre concertele mele preferate şi îl aveţi aici în întregime, cu Bell alături de celebra orchestră fără dirijor - Orpheus Chamber Orchestra.


Wednesday, January 11, 2012

Vrem un Raed Arafat şi în învăţământ, se poate?

Mă uit la ce se întâmplă cu "reforma" din sănătate şi mă gândesc:

În finalul finalului, Arafat îşi apără copilul. De români. Pentru că ăştia, după ce i-a durut în cot de cum l-a crescut el, vor să se bage şi ei pe fir şi să scoată şi-un profit, acu' că-l văd mare şi frumos.


P.S. Azi în presă citesc asta.
Domnu' preşedinte, nu mai folosiţi cuvinte despre care nu ştiţi ce-nseamnă. Păcat de cine mai creează ceva pe undeva în lumea asta... Şi poate vă spune şi dumneavoastră cineva că românii chiar preferă să plătească pentru lucruri de calitate! De-aia dăm 2% benevol la SMURD.

UPDATE, 12 ian. 2012
Uite-aici, domnul Negruţiu zice mai bine ca mine.


Monday, January 9, 2012

"Citizen Kane", 1941

Acum ceva timp am găsit, din pură întâmplare, un documentar despre teribila confruntare dintre Orson Welles şi William Randolph Hearst, despre scandalul în urma căruia ne-a rămas celebrul Citizen Kane. M-am învârtit puţin în jurul subiectului, aşa cum mi se întâmplă uneori, iar acum recomand călduros:

The Battle Over Citizen Kane - documentarul mi s-a părut foarte bun pentru a înţelege personalităţile puternice ale celor doi protagonişti, pentru a înţelege reacţiile celor care au jucat vreun rol în povestea asta. Nu ştiu dacă neapărat concluzia materialului este adevărată - autorii consideră că această confruntare cu Hearst a cam pus capăt carierei incredibile a lui Welles -, însă admit că trebuie să fie groaznic de greu să-ţi întreci cea mai mare realizare, dacă o creezi pe la 20 şi ceva de ani. Am pus aici doar prima parte a documentarului, celelalte se pot găsi cu uşurinţă în related pe YouTube, pentru cine doreşte.




Citizen Kane este astăzi considerat unul dintre mai bune filme care s-au făcut vreodată în cinematografia hollywoodiană (unii spun că este cel mai bun). Şi poate, dacă nu ar fi fost vorba de America şi de celebrul ei First Amendment, ar fi ars şi n-ar fi văzut niciodată lumina zilei.




Prin 1999 (eu l-am văzut prin 2000-şi-un-pic, înainte chiar să văd originalul), au făcut şi un film artistic - RKO 281 - despre povestea asta, care mie mi-a plăcut foarte mult şi care aduce cu sine şi partea... emoţională a întregii istorii, cea care lipsea documentarului.




Şi iată ultimul interviu al lui Orson Welles, luat în 1985, - se pare - cu două ore înainte de a deceda.





Thursday, January 5, 2012

Despre faimă

Refuz să ţin minte cum îl cheamă pe nenorocitul ăla de ucigaş din Norvegia.

-----

Ce mi se pare enervant e faptul că ochiul meu a reuşit să ţină. Nu pot să reproduc numele (dac-aş vrea, prin absurd să zicem), dar de fiecare dată când îl văd prin presă, fie şi fugitiv, ştiu despre cine e vorba. Teribilă nepricepere a ochiului care-şi trădează stăpâna! Iremediabilă neconcordanţă între memoriile capului meu: una - involuntară - care o trădează pe cealaltă - voluntară.

-----

Mă, ochiule, mă! Mă frustrezi, măh!



?

De ce urmăresc la ora asta o emisiune despre felul în care FOX News era obraznic, distorsiona realitatea şi modifica ştirile, susţinându-i evident pe republicani în timpul administraţiei Bush Jr.? Pe B1TV. Question mark.

...

Pe unde se fac alegeri anu' ăsta şi "noi" cu cine votăm, coane Iancule?


Monday, January 2, 2012

Concertul de Anul Nou 2012 al Filarmonicii din Viena

Daaaaaaaaaaaaaaaa, şi a fost şi concertul de anul acesta. De la care, trebuie să spun, mi-a fost mult mai greu să aleg o singură piesă. Aşa că n-am! Aveţi aici programul complet, iar mai jos câteva secvenţe care mi-au părut mai deosebite.


Desigur, nu puteau lipsi "glumele" :)) - "Jokey Polka" de Josef Strauss.



Cred că cel mai mult mi-a plăcut "Locomotiva cu aburi" a lui Hans Christian Lumbye :)



A fost prima dată când am văzut participând şi corul de băieţi - "Călit în foc" de Josef Strauss :D



Mi s-a părut foarte fain omagiul adus lui Klimt, la începutul anului pe care Viena i-l dedică acestui artist - "În arşiţa iubirii" de Joseph Strauss.



Cu maaaaaaaaaaaaare drag mi-am amintit de Ceaikovski şi de "Lacul lebedelor" :)


P.S. Şi, bineînţeles, nu uitaţi de loteria pentru anul viitor :)

Labels

advertising (16) Asia (2) Atena (1) Austria (7) avioane (8) balet (1) banc (6) BlueMoon (39) Bucureşti (32) Bumblebee (8) călătorii (27) cartea-de-pe-luna (14) Cehia (3) Christmas (34) circ (4) Citatepedia (2) concert (34) concurs (4) Constanța (1) contra-curentului (71) Corfu (2) Creta (2) dans (11) de-altii (16) dieta (1) dinozauri (1) dinVis (9) doctorat (42) documentar (19) dragoste (8) drinks (4) etnii (14) Europa (19) Facebook (18) filme (39) finanțe (1) flori (6) flybaboo-paravion (3) Franţa (1) friends (31) funninesses (38) gând (58) Germania (1) Google (16) Grecia (11) home (6) iarna (30) inceputuri (37) Irlanda (3) Israel (1) Istanbul (4) Italia (8) julls' kitchen (14) keywords (20) leapsa (2) lecturi (49) Londra (1) lookback (42) masini (10) meeting-people (8) metanoia (3) MirceaBadea (7) moft (10) Monaco (1) music (122) Netherlands (1) NewYear (14) Nisa (1) P&R (1) Palestina (1) perfume (3) photos (92) pictura (3) politics (35) Polonia (1) Portugalia (2) primavara (29) Romania (77) Rusia (1) Salonic (1) Santorini (3) sea (3) She (134) SMURD (2) Sofi (1) Spania (2) sport (3) StarStuff (8) SUA (1) super-stitii (7) teaching (54) teatru (14) thankyou (52) Thassos (3) toamna (15) Turcia (4) Twitter (2) Ungaria (2) vara (10) verba (3) video (1) worldwelivein (49) Ziua Nationala (9)