Friday, September 30, 2011

Volkswagen răspunde la... forţă

Deci, da: Volkswagen e un soi de "Cocă-Colă a maşinilor" când vine vorba de reclame. Mor după asta :))

Friday, September 23, 2011

"Natură moartă cu nepot obez" la Teatrul Odeon


Am fost la teatru cu Ela, pentru că ea a fost foarte drăguţă şi a umblat după bilete. Pe mine mă ştiţi: trebuie doar să zici "Hai!". Nu m-a impresionat prea tare titlul şi nu pierd niciodată din vedere că Odeonul experimentează (deci mă aştept la surprize), dar nici nu fac multe nazuri când mi se oferă ocazia să văd câte ceva nou. Iar spectacolul acesta a fost extrem de reuşit şi îl recomand călduros! Noi ne-am distrat pe cinste! Umor de foarte bună calitate, bine amestecat şi cu amarul şi cu tristeţea, o lume creată veridic, în care cea mai mare dintre iubiri poate să dea greş, în care nimic nu e simplu şi orice monedă are cap şi pajură... Un spectacol nu prea lung, fără pretenţii, credibil, de bun-gust, excelent jucat, la care am râs în hohote şi m-am îngândurat. Dacă aveţi ocazia să cumpăraţi bilete, nu ezitaţi!

Ela, mulţumesc :) 

Monday, September 12, 2011

Un nou an şcolar...

... urmând primei vacanţe în care m-am odihnit după u-ri-aaaaaaaaaaş de multe vacanţe lucrătoare -- pentru că am re-fu-zat pur şi simplu să mai muncesc :))
- prima dată când am toate clasele de liceu (adică cel puţin câte una de fiecare nivel);
- prima dată când nu am nicio clasă de gimnaziu (zic de şcoala unde-s acu');
- fără dirigenţie (YEEEEY :D)
- care începe pe 12 septembrie şi se termină pe 22 iunie (că doară nu ne încurcăm de încă o săptămână de infern canicular la vară... când noi vrem CU ADEVĂRAT să învăţăm CARTE! Hip- hip!)
- în care (Doamne-ajută!) (sper să) termin doctoratul (deşi există serioase dubii, coşmare şi insuccesuri :)) )

Observaţie. Am studiat cu mare interes noile documente publicate pe site-ul onor ministerului nost. Şi, ca de fiecare dată, mă păleşte aceeaşi nedumerire idioată (că alt calificativ nu pot să-mi atribui, dat fiind că nu pricep măreaţa logică a cutezătorilor reformatori slash reparatori de dezastre, pe care cu stimă îi cinstim). Poate mă lămureşte cineva şi pe mine: când - Doamne iartă-mă! - le-o trece prin cap întrebarea "Bre, copiii iştia de-a VIII slash XII-a, CÂND recapitulează ei materia din anii anteriori (care este inclusă în programa de Evaluare Naţională slash Bacalaureat), dacă nu există ore prevăzute pentru sistematizarea temeinică a acestei materii pe parcursul anului terminal?" Chiar îşi închipuie cineva că te poţi duce la un examen final cu ce-ai învăţat despre schiţă într-a VI-a şi cu ce-ai învăţat despre Eminescu la începutul clasei a XI-a ori despre Lăpuşneanul într-a X-a??? Ce vă tot minunaţi atâta că confundă (!) şi inconfundabilele???

Că iar mă apucă fandacsia.

 

Friday, September 9, 2011

Reclamă

E doua oară când îl primesc pe mail şi leşin de râs. Mi se pare de un bun-simţ dezarmant :)) :)) :))

Vrei să ai vilă la munte?
Vrei cea mai tare maşină de pe piaţă?
Vrei şi o vilă la mare?
Vrei să-ţi petreci vacanţele în Tenerife sau Bora-Bora ?
Vrei o amantă / amant de nota 10?

Magazinul nostru îţi oferă o gamă variată de cuie în care să-ţi pui pofta...
(via e-mail)


Wednesday, September 7, 2011

Recomandări 2011 (varianta "hai mai soft")

Horrible Bosses a fost un film la care am râs endlessly! Parol! Este o comedie excelentă, dată pe mâna unor actori de marcă ce reuşesc să găsească vocea şi jocul potrivite pentru partiturile interpretate. Trebuie să spun că tensiunea acţiunii este extrem de bine dozată, situaţiile în care sunt puse personajele sunt de cele mai multe ori neaşteptate, iar răsturnările şi surprizele se ţin lanţ. Mi-a plăcut grozav cum se completează Nick, Dale şi Kurt (cei trei tineri puşi pe răzbunare, prieteni din copilărie) şi am râs împreună cu Jamie Foxx de naivitatea lor, care nu prea se diferenţiază de prostie şi trebuie taxată. Dar mă văd nevoită să spun că marele merit pentru fantastica atmosferă a filmului vine de la bestiile de şefi: Colin Farrell face un rol absolut inimaginabil, este pur şi simplu de nerecunoscut; Jennifer Aniston reuşeşte una dintre cele mai bune comedii ale ei, cu un rol fără nicio greşeală; iar Kevin Spacey... Păi să spunem că dacă n-ar fi fost o comedie aşa bună, Spacey ar fi reuşit să o salveze de unul singur. Prin urmare, dacă nu vă deranjează limbajul licenţios şi destul de agresiv al filmului, puteţi să vă destindeţi cu una dintre cele mai trăsnite comedii pe care le-am văzut în ultima vreme.




Hanna n-are niciun strop de comedie, s-ar putea chiar să-l găsiţi cam crud. Mie însă mi-a plăcut grozav datorită imaginii şi muzicii. Mai ales muzicii. Şi a personajului principal, o tânără de doar 16 ani, antrenată (din raţiuni care sunt târziu lămurite) să ucidă cu sânge rece, foarte bine interpretată de o actriţă pe care n-am mai văzut-o - Saoirse Ronan. Despre Eric Bana (mereu o încântare!) şi Cate Blanchett nu mai e nevoie să vă spun. Subiectul mi-a adus aminte de Nikita şi de Léon din filmografia lui Luc Besson, atât prin prezenţa personajului principal (o maşină de ucis), cât şi prin nevoia acestuia de a stabili contacte cu alţi oameni, nevoia lui de a se dovedi capabil de prietenie, de încredere, de dragoste.




Water for Elephants este o dramă romantică pe care în mod sigur o vor iubi fetele. Nu-l agreez în mod deosebit pe Pattinson, iar pe Reese Witherspoone am văzut-o în roluri care mi-au plăcut mai mult - mai ales în condiţiile în care raţiunile acţiunilor (sau, mai bine spus, a non-acţiunilor) personajului ei nici nu m-au prea convins... Christoph Waltz face însă un rol excelent. În plus, filmul are o atmosferă extraordinară şi exploatează fascinaţia pe care lumea circului o exercită asupra oamenilor. Este o poveste cuceritoare despre o meserie nomadă dificilă, în care fundamentală este relaţia cu animalele aflate în menajerii. Cel mai mult am iubit-o, desigur, pe Rose!




Rămânând în acelaşi registru, povestesc un pic despre Jane Eyre, deşi sunt convinsă că subiectul nu mai are secrete. Sunt expertă în ecranizări după Austen şi Brontë :)), aşa că puteţi să mă credeţi pe cuvânt - asta e una bună. Sigur, varianta lui Zeffirelli din 1996 e cea mai concentrată, dar preferata mea e miniseria din 2006, care mi se pare că surprinde - probabil pentru că nu se grăbeşte - cel mai bine felul în care evoluează sentimentele personajelor, fără salturi nejustificate. În varianta din 2011, Mia Wasikowska este extrem de expresivă şi potrivită rolului, iar dinamica relaţiei dintre cei doi protagonişti este frumos evidenţiată.




Închei cu ceea ce mi s-a părut o peliculă fascinantă! Midnight in Paris este un film extraordinar, care m-a luat complet prin surprindere. Nu citisem nimic despre el, iar trailer-ul e atât de bine făcut, încât nici n-am bănuit ce surpriză mă aştepta... Am fost aproape pe punctul să nu-l caut :)) şi nu mint! Trandafirul roşu din Cairo a fost primul Woody Allen pe care l-am văzut şi mi-a plăcut grozav, iar ăsta mi-a amintit de el... Nu vreau să vă stric surpriza (dacă nu l-aţi văzut încă), aşa că nu vă dau detalii. Tot ce pot să spun e că ar trebui să vă placă măcar puţin Parisul, să vă fascineze literatura şi pictura, şi să agreaţi filmele din care se învaţă, uneori, lecţii importante.



Tuesday, September 6, 2011

Recomandări 2011 (varianta "o ţâr' de SF")

Dacă tot le-am văzut şi mi-au plăcut, zic să dau mai departe, poate vă zice vreunul ceva la urechea a mai puţin surdă :))

Limitless a fost, dacă nu mă înşală memoria, unul dintre primele filme de 2011 pe care le-am văzut - găsisem demult o reclamă şi apoi mi-a amintit cineva de el pe FB. Nu este un film nemaivăzut, dar mi-a plăcut felul în care actorul din rolul principal îşi face treaba şi felul în care este realizată filmarea. Momentele în care mintea lui Eddie începe să dea rateuri sunt foarte interesant create tehnic, iar imaginile devin extrem de sugestive. De asemenea la plusuri, aş adăuga ideea de bază a scriptului, care - cel puţin pe mine - mă fascinează, aflată la limita SF-ului şi a cărei realizare în dimensiunea reală nu mi se pare extrem de îndepărtată în timp... La minusuri mă văd nevoită să-l trec pe DeNiro, nu pentru că n-are un joc bun, ci pentru că rolul e prost conceput nu-i dă voie să se mişte; nu mi-a plăcut nici povestea de dragoste - cea nelipsită, desigur - dar superficial urmărită şi prea vag schiţată. În plus, aş remarca şi câteva loose ends, din care-mi amintesc acum, la repezeală, povestea crimei din camera de hotel... Dincolo de toate însă, m-a încântat finalul, care mi s-a părut de bun-simţ, şi după care m-am mirat că nu ne gândim niciodată şi la posibilitatea asta. Am devenit atât de convinşi că banul şi puterea ne schimbă şi ne transformă în diavoli, încât nu-şi închipuie nimeni că unii şi-ar putea păstra şi minţile şi firea, chiar având totul...




Ultima parte a lui Harry Potter este, într-adevăr, impresionantă şi captivantă, încât pentru iubitorii genului se va dovedi, desigur, o capodoperă, iar conflictul fundamental dintre Bine şi Rău îşi găseşte o rezolvare definitivă. Deşi nu sunt fan al seriei şi nu îi cunosc toate detaliile, foarte puţine dintre cele de pe ecran mi-au rămas nelămurite, aşa că puteţi, ca şi mine, să-l vedeţi fără a le şti pe celelalte. Dacă nu l-aţi văzut încă, n-are rost să citiţi recenzii şi opinii, nici să încercaţi să aflaţi înainte posibile detalii ale acţiunii. Mergeţi în linişte la film şi lăsaţi-l să vă surprindă. Face parte din fascinaţia călătoriei. Eu am intuit la un moment dat încotro se îndreaptă lucrurile, dar scenariul mi-a dat dreptate doar până la un punct - nu mai pun la socoteală că finalul meu părea mai reuşit, dar sigur nu v-ar fi plăcut :D Raţiunea întregii aventuri pe care o urmărim de vreo 10 ani pare a fi concentrată într-o replică a lui Dumbledore, care vorbea despre "magia inepuizabilă a cuvintelor". Şi a imaginilor, aş adăuga. Iar întrebarea lui Harry de la un moment dat poate fi privită ca o dilemă a vieţilor noastre ale tuturor: "Cele pe care le vedem sunt reale sau sunt doar în mintea noastră?" Răspunsul profesorului a venit, desăvârşit: "Bineînţeles că sunt în mintea ta, Harry, dar cine spune că nu sunt reale?"




The Adjustment Bureau m-a lăsat cu gura căscată. Ştiţi - presupun - cum e cu "universul de aşteptare" al celui care citeşte titlul... Well, pot să spun că universul meu de aşteptare era la naiba-n praznic, ca la vreo 5 catralioane de ani-lumină de ce voia filmul să spună. Mă rog, nu văzusem nici trailerul, admit. Însă mi-a plăcut foarte mult ideea, pentru că mi-a confirmat câteva adânci convingeri interioare :) Însă numai după ce m-a ţinut în suspans şi m-a făcut să mă îndoiesc la fiecare pas de ele. De convingeri, zic :)) Într-un fel ciudat şi suprarealist, cred că am trăit, odată cu el, experienţa eroului principal, cu tot cu încrederi, şi cu temeri şi cu îndoieli. Damon şi Blunt fac un cuplu frumos pe ecran, iar povestea lor este convingătoare şi încântătoare. Şi dincolo de toate, filmul croşetează veridic pe marginea unei întrebări care - probabil - ne macină pe toţi: "Când eşti sigur că eşti sigur?"





Transformers 3 e despre Bumblebee, motiv pentru care nu puteţi să-l descalificaţi, orişicât de puţin aţi gusta genul şi oricât de slab vi s-ar părea filmul :)) Care într-adevăr este, dacă nu-ţi plac bătăile, maşinile, caştocăriile tehnice şi ipotezele spectaculoase despre ce-o făcut fratele Neil Braţ-Tare cân' o fo' pe Lună. Pentru mine însă pelicula are valenţe sentimentale, din cel puţin două puncte de vedere: datorită elevilor mei, alături de care m-am delectat urmărind primul film al seriei şi comentând pe FB, şi datorită asocierii pe care am făcut-o încă de la început :)) şi despre care cei care mă cunosc ştiu deja: aşa de puternic îl asociez pe autobotul galben cu maşineta mea, încât cea mai tare scenă a filmului mi s-a părut a fi aici, de pe la minutul 2:05 :))




Source Code (Transfer de identitate) este un film deosebit şi surprinzător despre ceea ce este uman în noi, care supravieţuieşte celor mai oribile tragedii. Începutul este destul de abrupt, iar eu n-am înţeles ce se petrece cu personajul principal decât atunci când a priceput şi el. Apoi, pe parcurs, nelămuririle şi neputinţa lui au devenit emoţii proprii mie, la fel ca şi speranţa găsirii unei ieşiri. Cursa contra cronometru pentru descoperirea teroristului, desfăşurată în secvenţele de câte 8 minute pe care codul sursă le creează, este corect tensionată şi captivantă. Eroul încearcă să găsească şi soluţii alternative pentru supravieţuirea lumii despre care află - în cele din urmă - că îi depinde viaţa, însă totul se năruie, până în momentul în care înţelege că, pentru a reuşi, trebuie să joace totul pe o carte şi să ardă toate punţile în spatele lui. Filmul are actori cu partituri foarte bune, însă personajul meu favorit rămâne Colleen Goodwin, a cărei relaţie cu protagonistul mi s-a părut chiar mai emoţionantă decât cea cu iubita lui.    




P.S. Restul, mâine :)

Monday, September 5, 2011

Freddie şi Google



Cred că v-aţi obişnuit de-acum cu asta: de ceva timp urmăresc cu mare interes ce mai scorneşte Goagăl. Iată şi ultimul doodle, care rula la un simplu click dat pe logoul de azi. E melodia mea preferată de la Queen :)

P.S. Nu vă mai pove cum s-a grăbit tot românu' să traducă "pays tribute", de-a ieşit că "Google plăteşte tribut lui Freedie"...



Saturday, September 3, 2011

Yasmeen Amina Olya

Iată ce am descoperit de curând :)


via YouTube

În ciuda calităţii slabe a filmării, asta mi-a plăcut cel mai mult... deşi - după ce-am scotocit - am mai găsit Oceans Rising, Sufi woman singing şi  Mountain :)



Thursday, September 1, 2011

Bărbaţii şi dimensiunile

Darwin o scăpat din vedere să le explice unor "maimuţe" de bărbaţi că mărimea sânilor (naturali - zic) nu e vreo alegere şi nici nu-i ăla locul unde-şi ţin femeile neuronii. Iar ca să facă un experiment social, Dumnezeu ar fi trebuit să le fi pus şi lor mai la vedere accesoriul pe care atâta şi-l preţuiesc. Să vedem şi curcile râzând, nu numai măgarii.

Jerks.
:-q


Labels

advertising (16) Asia (2) Atena (1) Austria (7) avioane (8) balet (1) banc (6) BlueMoon (39) Bucureşti (32) Bumblebee (8) călătorii (27) cartea-de-pe-luna (14) Cehia (3) Christmas (34) circ (4) Citatepedia (2) concert (34) concurs (4) Constanța (1) contra-curentului (71) Corfu (2) Creta (2) dans (11) de-altii (16) dieta (1) dinozauri (1) dinVis (9) doctorat (42) documentar (19) dragoste (8) drinks (4) etnii (14) Europa (19) Facebook (18) filme (39) finanțe (1) flori (6) flybaboo-paravion (3) Franţa (1) friends (31) funninesses (38) gând (58) Germania (1) Google (16) Grecia (11) home (6) iarna (30) inceputuri (37) Irlanda (3) Israel (1) Istanbul (4) Italia (8) julls' kitchen (14) keywords (20) leapsa (2) lecturi (49) Londra (1) lookback (42) masini (10) meeting-people (8) metanoia (3) MirceaBadea (7) moft (10) Monaco (1) music (122) Netherlands (1) NewYear (14) Nisa (1) P&R (1) Palestina (1) perfume (3) photos (92) pictura (3) politics (35) Polonia (1) Portugalia (2) primavara (29) Romania (77) Rusia (1) Salonic (1) Santorini (3) sea (3) She (134) SMURD (2) Sofi (1) Spania (2) sport (3) StarStuff (8) SUA (1) super-stitii (7) teaching (54) teatru (14) thankyou (52) Thassos (3) toamna (15) Turcia (4) Twitter (2) Ungaria (2) vara (10) verba (3) video (1) worldwelivein (49) Ziua Nationala (9)